18 martie 1887, Principele Ferdinand a fost declarat în mod oficial moştenitor al Tronului, conferindu-i-se şi titlul de Alteţă Regală Principe de România

0 280

2002 – În România, a început recensământul populaţiei (perioada 18 – 28 martie), în urma căruia s-a constatat o scădere a populaţiei ţării,comparativ cu anul 1992.

1999– Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) şi Société Générale au semnat protocolul care finaliza tranzacţia, în valoare de 200 de milioane de dolari, încheiată în decembrie 1998 între cele două părţi, privind achiziţionarea a 51% din capitalul social majorat al Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD).

1999 – S-a înfiinţat Fundaţia pentru Ştiinţă şi Artă, for ştiinţific şi cultural, avându-l ca preşedinte de onoare pe laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade, preşedinte pe academicianul Eugen Simion (preşedinte al Academiei Române).

Membrii de onoare snt: Ilya Prigogine, Christian de Duve, Aleksandr Prohorov.

Fundaţia cuprinde 82 de membri, dintre care 51 sunt academicieni români, iar 31 personalităţi.

1989 – În Egipt, o mumie veche de 4400 de ani a fost găsită în Piramida lui Kheops.

1965 – Un cosmonaut sovietic, lt. Alexei Leonov, a păşit pentru prima dată în afara unei nave spaţiale (pentru 12 minute).

1965 – Marea Adunare Națională a ales ca președinte al Consiliului de Stat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar ca președinte al consiliului de Miniștri pe Ion Gheorghe Maurer.

1954 – A apărut, la Bucureşti, săptămânalul Gazeta literară, organ al Uniunii Scriitorilor din România. După 1968 i-a fost schimbată denumirea în România Literară, tocmai pentru a relua o tradiţie a unei gazete mai vechi, editată de poetul Vasile Alecsandri.

1940 – Adolf Hitler și Benito Mussolini s-au întâlnit, la Brenner, pentru o alianță împotriva Franței și a Marii Britanii.

1932 – S-a constituit, la Bucureşti, Partidul Conservator sub preşidenţia lui Grigore Filipescu, constituit prin transformarea Ligii Vlad Ţepeş, înfiinţată la 30 iunie 1929.

Partidul Conservator a editat ziarul Epoca între 1930 şi 1938.

1925 – Cea mai violentă tornadă din istoria SUA a dus la moartea a 689 de oameni şi rănirea altor 13.000.

1917 – La Chişinău, gubernia Basarabia, în cadrul redacţiei ziarului Cuvânt moldovenesc, a fost convocată o şedinţă cu participarea a 21 de persoane, şedinţă decisivă în vederea creării unei organizaţii politice, care a căpătat denumirea de Partidul Naţional Moldovenesc.

La şedinţă a fost discutat şi aprobat proiectul programului partidului elaborat de N. Alexandri, Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu şi A. Groppa.

1913 – A avut loc Conferinţa international, la Petersburg, Imperiul Rus, pentru medierea problemelor teritoriale româno-bulgare.

La Conferinţă au participat delegaţii din Imperiul Rus, Germania, Anglia, Austro-Ungaria, Italia şi Franţa.

1912 – În România, a fost adoptată Legea pentru trecerea în proprietatea statului a moşiilor stăpânite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică, pentru a fi vândute ţăranilor în loturi.

1906 – Inventatorul român Traian Vuia a realizat, la Paris, pe câmpul de la Montesson, primul zbor autopropulsat din lume (fără catapulte sau alte mijloace exterioare), cu un aparat mai greu decât aerul.

Traian Vuia a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale, care s-a bucurat de recunoaşterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont (1873-1932).

Dorinţa lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat să plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor.

Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decât aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, pe 17 august 1903, a obţinut brevetul de invenţie.

A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul „Vuia 1”), pe care a început sa-l construiască în Franţa, în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor. Neputându-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat să inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul că era simplu şi puţin costisitor, însă, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstraţii (timpul său de funcţionare era de aproximativ trei minute).

În 1905, aeroplanul a fost gata. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare. Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pânza de in impregnată.

O altă noutate a acestui aeroplan era reprezentată de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau două elice contrarotative.

Aeroplanul nu avea însă nici profundor, nici ampenaj stabilizator. Cu toate acestea, la încercările de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, după ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înălţimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorându-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac. El avea stabilitatea longitudinală precară şi forţa motrice insuficientă.

Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, la bord, fără ajutor extern (pantă, cale ferată, catapultă etc.).

Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul Vuia 1 bis. Mai târziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciţi cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, menţinându-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit Vuia 2 şi a fost brevetat în Belgia.

Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate. Primul model era acţionat prin forţa musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cântărind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy şi s-au ridicat de la sol.

1900 – S-a înfiinţat Clubul de fotbal olandez  – Ajax Amsterdam

1887 – Principele Ferdinand a fost declarat în mod oficial moştenitor al Tronului, conferindu-i-se şi titlul de Alteţă Regală Principe de România.

Ferdinand provenea dintr-o familie cu tradiţie dinastică, fiind nepotul regelui Carol I, care neavând un copil căruia să-i lase moştenire tronul, succesiunea i-a revenit în final principelui Ferdinand, în contextul în care atât tatăl său, Leopold, cât şi fratele său mai mare au refuzat.

La 18 martie 1887, Principele Ferdinand a fost declarat în mod oficial moștenitor al Tronului, conferindu-i-se și titlul de ”Alteță Regală Principe de România”. Din 19 aprilie, tânărul principe se stabileşte definitiv în România pentru a se pune în contact cu realitatea diversă a ţării . Concomitent cu studiile despre România, urmează o pregătire militară, participând la programul de instrucţie şi manevre, cu gradul de locotenent.

Ferdinand I a fost primul rege al tuturor românilor, sub conducerea sa realizându-se Marea Unire, cel mai important eveniment din istoria poporului nostru ce în sfârşit îşi atinsese scopul. Acest mare om politic a fost numit şi „regele ţăranilor“, fiind omul reformei agrare şi a celei electorale. În cei 13 ani de domnie, România a ajuns de la o ţară mică la un stat de mărime mijlocie, cunoscând mari progrese pe toate planurile.

În timpul domniei sale, România a atins un nivel de dezvoltare spectaculos. Agricultura era o forță. Se dezvoltă comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia României fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și științei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice.

Să păstrăm în suflet chipul acestei mari personalităţi, să ne mândrim cu faptul că suntem români şi că avem în spate o istorie bogată pe care multe alte popoare şi-ar dori-o! A fi român înseamnă a lupta pentru îndeplinirea unei dorinţe, trecând cu fruntea sus prin toate momentele, atât prin cele frumoase, cât şi prin cele mai puţin frumoase şi construind încet, încet, bazele visului tău, aşa cum ne-a învăţat Regele Ferdinand I, arhitectul României Mari.

1869 – A venit pe lume Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1937-1940. A dus o politică de conciliere faţă de Germania hitleristă, încercând să evite declanşarea unui război în Europa.

Acordul de la Munchen, semnat la 23.09.1938, alături de prim-miniştrii Franţei şi Italiei, Edouard Daladier, respectiv Benitto Mussolini, prin care era cedată Germaniei partea de sud a Cehoslovaciei, nu l-a oprit pe Hitler să formuleze noi pretenţii teritoriale, după ocuparea capitalei cehoslovace, de data aceasta faţă de Polonia.

Atacul asupra Poloniei, la 01.09.1939, a însemnat declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

1866 – A fost adoptată Legea învoielilor agricole (legea pentru tocmeli de lucrări agricole şi pentru executarea lor). Legea a fost înăsprită în vremea guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu, când s-a instituit execuţia silită a tocmelilor agricole.

1856 – S-a semnat, la Paris, Tratatul de pace care a încheiat Războiul Crimeei. Principatele Române rămâneau sub suzeranitate otomană, dar ieşeau de sub protectoratul Rusiei, intrând sub garanţia colectivă a marilor puteri.

1842 – S-a născut Stéphane Mallarmé, poet și critic francez, care a cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă.

Primele scrieri ale lui Mallarmé sunt inspirate din stilul lui Charles Baudelaire, mai târziu creându-și propriul stil. El anticipează fuziunile dintre poezie și celelalte arte care au început să înflorească secolul următor. Cea mai mare parte dintre lucrările sale a explorat relația dintre conținut și forma, între text și aranjamente de cuvinte și spatiile de pe pagină.

Poezia lui Mallarmé a fost sursă de inspirație pentru mai multe părți musicale, în special muzica lui Claude Debussy în anul 1894, care a interpretat poezia „Prélude à l’après-midi d’un faune”, creând impresii puternice prin utilizarea unor fraze izbitoare, dar izolate.

Capodoperele lui Mallarmé au fost clasate printre capodoperele poeziei în proză, pentru că a combinat un stil atât de magnific ca o incantație melancolică, o melodie îmbătătoare cu gânduri sugestive irezistibile, iar sufletul pulsează ca al unui artist sensibil ai căror nervi tremură cu o intensitate pe care le umple cu un extaz dureros.

1833 – S-a constituit, la Iaşi, din iniţiativa medicilor Iacob Stanislau Cihac şi Mihai Zotta, Societatea de medici şi naturalişti.

Leave A Reply

Your email address will not be published.