23 aprilie 1564, s-a născut William Shakespeare, dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză

0 347

2008 – Naţionala de handbal feminin a Norvegiei a câştigat, pentru prima dată în istoria sa, finala Jocurilor Olimpice, în faţa campioanei mondiale Rusia, de care a dispus cu scorul de 34-27 (18-13).

2003 – La Beijing s-au închis toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS.

SARS (Sindromul Acut Respirator Sever) este o boală care afectează sistemul respirator al omului, indusă de virusul SARS. Între noiembrie 2002 și iulie 2003 a existat un început de posibilă pandemie, cu 8.422 de cazuri de infecție şi 916 morți confirmate. În câteva săptămâni, boala s-a transmis din Hong Kong, China în 37 de alte țări. Ultima infecție observată a avut loc în iunie 2003.

2000 – Pentru prima oară în lume, regizorul german Peter Stein a realizat o versiune integrală a celor 12.111 versuri din „Faust” de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), într-un spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra.

1999 – Regele Spaniei a înmânat Premiul Cervantes pe 1998, considerat drept Premiul Nobel al Literaturii de limba spaniolă, poetului Jose Hierro, pentru poezia sa universală. Premiul a fost înmânat în ziua morții lui Cervantes, în aula Universității din Alcala de Henares (localitatea în care s–a născut creatorul lui „Don Quijote”).

1999 – Autoritățile române au trimis FMI-ului o evaluare privind daunele provocate României de războiul din Iugoslavia, care se ridicau la aproximativ 730 milioane de dolari.

1967 – A fost lansată nava cosmică sovietică Soiuz–1, pilotată de Vladimir Komarov.

1962 – În România s-a încheiat cooperativizarea agriculturii, proces început în martie 1949 și care, teoretic, trebuia să se realizeze pe baza liberului consimțământ al țăranilor, dar care s–a caracterizat prin abuzuri și violențe.

1929 – S-a constituit Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană cu sediul la Paris, care a primit pentru o perioadă de 20 ani concesiunea transportului aerian, mărfuri, călători, colete poştale pe rutele Bucureşti-Belgrad-Budapesta-Viena-Praga-Strasbourg-Paris şi Bucureşti-Istanbul.

În 1933 a fuzionat cu alte patru companii franceze sub denumirea de Air France, a cărei activitate s-a desfăşurat cu unele întreruperi până în 1962.

1922 – A venit pe lume Pavel Chihaia, autor, eseist, romancier, scriitor și istoric de artă român contemporan.

Între anii 1941 și 1945, acesta a urmat Facultatea de Litere în București, apoi, până în 1948 a lucrat ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor. Prima sa piesă de teatru, La farmecul nopții (1945), a obţinut Premiul Scriitorilor Tineri ai Fundațiilor Regale.

Primul roman, Blocada, prefațat de Petre Comarnescu, îmbină farmecul peisajului dobrogean și misterele portului Constanța cu o viziune modernă, ale cărei orizonturi aparțin literaturii universale. După acest debut promițător, persecuția stalinistă l-a obligat să își renege vocația, muncind ca zidar și figurant.

A făcut parte din organizația anticomunistă „Mihai Eminescu”, împreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet și Marie-Alype Barral.

În anul 1958 a fost angajat la Institutul de Istoria Artei, secția artă medievală, unde a realizat, între 1958 și 1978, șaptezeci de studii despre istoria culturii și artei, de curând culese în cinci volume cu titlul Artă medievală.

În anul 1978, împreună cu soția sa, Maria-Ioana (n. Mira), a cerut azil politic în Germania. Stabilit la München, împreună cu soția sa și fiul lor Matei, a ocupat postul de consilier de educație la liceul francez din acest oraș, a colaborat la Radio Europa Liberă. A publicat, în continuare: Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara românească.

În același timp, a reînceput activitatea sa literară, scriind la două romane cu nuanțe autobiografice. Primul, Hotarul de nisip, început în anii cinzeci și ascuns în sertar timp de jumătate de secol, descrie epoca stalinismului din punctul de vedere a unor tineri intelectuali care caută să fugă din România. Al doilea, Cearta sufletului cu trupul, analizează experiența exilului cu referințe la realitatea occidentală și sensibilitatea religioasă a ortodoxiei.

1910 – A avut loc Congresul de constituire a Partidului Naționalist-Democrat, în frunte cu Nicolae Iorga şi A.C. Cuza.

1901 – S-a născut Grigore Sălceanu, poet și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

După studiile primare de la Galați, a continuat studiile liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, liceul Spiru Haret din Tulcea și Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța.

Din 1922 a urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București. În acest timp, a frecventat și cenaclul literar condus de criticul Mihail Dragomirescu.

A continuat studiile la Sorbona, unde a urmat cursurile unor profesori ca Daniel Mornet, André Le Breton, Gustave Michaud.

După terminarea studiilor și întoarcerea în țară, acesta a fost numit profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, devenind titularul catedrei de limba franceză. Ca profesor, a început să colaboreze la revistele: Analele Dobrogei, Convorbiri literare, Ritmul vremii, Salonul literar, Făt-Frumos și Universul literar.

În 1936 a întemeiat, la Constanța, un cenaclu literar, pe care l-a condus timp de 20 de ani, îndrumând tinerele talente dobrogene.

Grigore Sălceanu s-a ocupat și de traduceri, traducând din limba franceză în română poemele Omul și marea (de Charles Baudelaire), Napoleon II (de Victor Hugo) și Nevermore (de Paul Verlaine).

Grigore Sălceanu a tradus în limba franceză poemul Luceafărul (de Mihai Eminescu) și poeziile populare Miorița și Meșterul Manole.

1894 – A văzut lumina zilei Gib I. Mihăescu, prozator, romancier și un dramaturg român interbelic.

Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora (1928) și Vedenia (1929), al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus și în limba slovacă), Brațul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba. A scris și piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) și a purtat o interesantă corespondență cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu și Susanne Dovalova, din Bratislava.

Romanele lui Mihăescu au influente rusești, mulți critici vorbind despre dostoievskianism, însă textele sale, deși asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate și limpezime de tenebrele și atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.

1887 – A avut loc sfințirea Catredalei mitropolitane de la Iaşi.

1851 – A decedat Constantin Daniel Rosenthal, pictor și revoluționar român de etnie evreiască, născut la Budapesta într-o familie de negustori.

A absolvit Academia de bele-arte din Viena. În 1842 s-a stabilit la București, grație pictorului Ioan D. Negulici ca trimis al masoneriei, pentru a sprijini mișcarea de trezire națională care a generat revoluțiile de la 1848.

A fost membru al societății secrete Frăția, din cercul lui C. A. Rosetti, împreună cu care a plecat în emigrație după înfrângerea revoluției de la 1848, spre a reveni mai apoi la Pesta. În anul 1845 a fost inițiat, în Franța, în Loja Trandafirul Perfectei Tăceri, apoi în 1846 a fost ales Maestru de Ceremonii, iar în 1847 a primit gradul de Maestru în aceeași lojă din capitala Franței.

A studiat și pictat la Paris și Londra în anii 1845-48, în condiții materiale dificile. Aici, a devenit membru al Societății studenților români din Paris. A trecut la creștinism (1847) și și-a luat prenumele Constantin.

În 1848 a revenit la București și a participat activ la revoluția română din 1848, pentru care guvernul revoluționar i-a acordat naturalizarea. A însoțit-o cu devotament pe Maria Rosetti (soția lui C.A. Rosetti, care avea un copil de doar patru luni), pornită în urmărirea grupului de revoluționari proscriși (între care se afla și soțul ei), duși de turci cu o mizerabilă ghimie în susul Dunării spre a fi scoși din țară în Austria, în septembrie 1848.

A mers și el un timp la Paris, dar a trăit în exil în Elveția și la Graz. Apoi, a plecat spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluționar român de la Paris. A fost arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluționare.

A murit în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-și fi trădat prietenii și tovarășii de luptă.

1661 – Regele Charles al II-lea al Angliei, Scoţiei şi Irlandei a fost încoronat la Westminster Abbey.

1597 – Piesa lui William Shakespeare, Văduvele vesele din Windsor, a fost jucată pentru prima dată, în prezența reginei Elisabeta a I-a a Angliei.

1564 – A venit pe lume William Shakespeare, dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză; numit poet național al Angliei și „Poet din Avon” (Bard of Avon) sau „Lebăda de pe Avon” (The Swan of Avon).

Lucrările sale au supraviețuit, incluzând și unele realizate în colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii.

Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era Totus mundus agit histrionem, reluată în „Cum vă place” sub forma metaforei lumii ca scenă de teatru: Lumea întreagă este o scenă, iar bărbații și femeile sunt actorii ei, ei intră și ies pe rând din ea.

1399 – Alexandru cel Bun s-a proclamat domn al Ţării Moldovei şi a domnit efectiv din 29 iunie 1400.

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, a reuşit să ia domnia Ţării Moldovei susţinut militar de Mircea cel Bătrân (domn al Munteniei), care îşi dorea un aliat în scaunul de la Suceava. Predecesorul său, la domnia Moldovei, Iuga, a fost luat ostatic în Muntenia de Mircea cel Bătrân.

Alexandru-Voievod a fost un domn paşnic, de unde şi porecla de cel Bun, un bun gospodar, continuând politica de extindere dusă şi de Roman I Voievod. Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea până la Marea Neagră, incluzând şi Cetatea Albă la Nistru, mare cetăţuie, veche de pe vremea bizantinilor, deţinută apoi de negustorii genovezi care au acceptat suzeranitatea Moldovei.

Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat pentru prima oară şi oraşul Iaşi.

În timpul lui Alexandru cel Bun Voievod, a fost înregistrată Mitropolia Moldovei, care a fost recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401.

Pe plan extern, domnitorul a susţinut lupta împotriva cavalerilor teutoni şi a respins primul atac al turcilor asupra Moldovei.

Până la Alexandru cel Bun Voievod, numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec, fapt ce a creat o mare schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordului Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac, originar din Târnova (Bulgaria), care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei.

Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav Jagello, a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 şi 1415, făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricărui duşman, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau, la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de influenţă. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare.

Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432, în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia şi Ungaria.

Losonczi Margit, soţia domnitorului, fiică de nobil maghiar, mama voievodului Petru I Muşat, a contribuit foarte mult la sprijinul acordat catolicilor.

1348 – Regele Eduard al III-lea al Angliei a fondat Ordinul Jartierei, ordin cavaleresc britanic.

Se spune că, la un bal, la Calais, Catherine Montagu, contesă de Salisbury, metresa regelui Eduard al III-lea, a lăsat să-i cadă jartiera, în timp ce dansa. Regele a ridicat jartiera. Tăind elanul celor care făceau glume la adresa gestului său, regele a spus:

Domnilor, nerușinat să fie [considerat] cel ce se gândește la rău! Cei care râd acum se vor simți, într-o zi, foarte onorați să poarte o panglică asemănătoare, întrucât această panglică va fi așezată într-o asemenea onoare încât zeflemiștii înșiși o vor căuta curtenitor.

Ordinul Jartierei se acordă de către rege / regină persoanei care a adus servicii deosebite statului britanic sau regelui / reginei acestuia.

Ordinul Jartierei este format dintr-o broșă, reprezentând o jartieră, care amintește de „jartiera contesei de Salisbury”. Circular, pe marginea broșei (pe jartieră), se află gravată, cu litere de aur, deviza Ordinului Jartierei: HONI • SOIT • QUI • MAL • Y • PENSE. În centru, pe un scut alb, este reprezentată o cruce roșie.

Leave A Reply

Your email address will not be published.