24 aprilie 1871, s-a născut, la Iaşi, pictorul român Theodor Pallady

0 356

2005 – Papa Benedict al XVI-lea a primit paliumul şi Inelul Pescarului, cele două însemne ale funcţiei sale, care marchează inaugurarea pontificatului său.

2002 – Bosnia–Herţegovina a devenit cel de–al 44–lea stat membru al Consiliului Europei.

1998 – Sârbii au aprobat prin referendum (94,73%) respingerea de către președintele Slobodan Milosevici a unei medieri a conflictului din Kosovo, propuse de comunitatea internațională.

1970 – A fost lansat primul satelit chinez artificial al Pământului.

1969 – A avut loc, la Opera Română din Iaşi, premiera operei Mariana Pineda, de Doru Popovici, pe un libret al compozitorului, după Frederico Garcia Lorca.

1969 – A avut loc, la Opera Română din Iaşi, premiera operei Stejarul din Borzeşti, de Teodor Bratu. Acţiunea se petrece în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

1953 – A încetat din viaţă, la închisoarea din Sighetul Marmaţiei, Gheorghe I. Brătianu, istoric şi om politic roman; membru titular al Academiei Române (1942).

A fost profesor universitar la Iaşi şi la Bucureşti, la Catedra de Istorie Universală. Cercetările sale de istorie naţională s-au concentrat asupra unor probleme majore: formarea poporului român, formarea statelor medievale româneşti, organizarea socială şi politică a vieţii româneşti în Evul Mediu etc.

A fost deschizător de drumuri în domenii ale istoriei universale. Ca membru al Partidului Liberal, a fost condamnat la închisoare, unde a şi decedat.

1918 – A avut loc semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte.

Pacea de la Bucureşti a încheiat participarea României în cadrul Primului Război Mondial şi a venit ca un acord final al Armistiţiului de la Focşani (26 noiembrie 1917) şi păcii preliminare de la Buftea (20 februarie 1918).

Conform Tratatului de Pace de la Bucureşti, România a fost nevoită să cedeze Dobrogea către Bulgaria, să accepte rectificări de frontieră în Carpaţi (cedând teritorii de 5 600 km2 către Austro-Ungaria), să accepte un monopol asupra petrolului românesc pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, căilor ferate române către Germania.

Din partea română, tratatul a fost semnat de prim-ministrul Alexandru Marghiloman, cea mai potrivită persoană pentru a semna un acord de pace cu germanii, acesta fiind un germanofil. Totuşi, soarta a făcut ca Tratatul de Pace de la Bucureşti să nu fie niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decât timp de şase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare la rândul lor în octombrie 1918, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilităţile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze condusă de generalul Berthelot.

Urma să înceapă Războiul româno-ungar de la 1919, care s-a soldat cu înfrângerea Austro-Ungariei şi destrămarea ei, precum şi cu Realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

1916 – A început, la Dublin, în Irlanda, revolta de Paști; mișcarea a avut un rol determinant în modificarea statutului Irlandei, care a devenit republică independentă.

1896 – SUA au invadat Cuba, declanșând războiul hispano–american care s-a încheiat prin Tratatul de pace de la Paris ( 10 decembrie 1898), prin care Cuba a fost proclamată independentă.

1883 – Mihai Eminescu a publicat în revista „Familia” poemul S-a dus amorul.

1877 – A început războiul ruso–turc, la care a luat parte și România, pentru a-şi cuceri independența de stat deplină faţă de Turcia.

1871 – S-a născut, la Iaşi, pictorul român Theodor Pallady. A pictat îndeosebi peisaje (Peisaj la Bucium; Pod pe Sena), naturi moarte (Natură statică cu pălărie; Natură statică cu ceas), flori, nuduri, scene de interior şi foarte multe autoportrete.

El s-a înfăţişat în numeroase autoportrete care dezvăluie o latură specifică a acestei arte complexe.

Peisajele sale – mai ales cele din Moldova natală – au o mare căldură care se degajă din vegetaţia bogată, din zidurile albe ale caselor, din apariţia unor siluete umane.

Critica plastică îl consideră pe Theodor Pallady ca reprezentant de frunte al nudului în pictura românească. A primit Premiul Naţional pentru pictură (1926) şi titlul de Maestru Emerit al Artei din România.

1859 – Au început lucrările propriu-zise pentru Canalul Suez, în varianta modernă. Lucrările au fost conduse de vicontele Ferdinand de Lesseps (1805-1894), fost consul al Franţei în Egipt.

Canalul s-a inaugurat la 17 noiembrie 1869. El leagă Marea Mediterană cu Marea Roşie şi are o lungime de 161 km.

1856 – A venit pe lume Henri Philippe Petain, mareşal şi om politic francez; s-a remarcat în timpul Primului Război Mondial (a oprit ofensiva germană de la Verdun/1916); şef al statului în perioada iulie 1940 – august 1944 şi prim-ministru al Regimului de la Vichy (1940-1942), în condiţiile generate de înfrângerea Franţei de către trupele germane.

În interior, Petain a promovat o politică de reprimare a Rezistenţei franceze; în exterior, a abordat o orientare de subordonare faţă de cel de-al III-lea Reich.

Condamnat la moarte (1945), pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe viaţă, ţinându-se seama de meritele sale în timpul Primului Război Mondial.

1837 – A apărut, la Bucureşti, ziarul Cantor de avis şi comers, sub conducerea lui Zaharia Carcalechi.

Ziarul a apărut până la 30 ianuarie 1857, iar din 13 februarie 1843, a purtat numele de Vestitorul românesc.

1834 – La ora 23:45 a avut loc un puternic cutremur de pământ în Basarabia ţaristă, care a produs fisuri în jurul geamurilor şi uşilor multor clădiri, a deteriorat un depozit de pulbere din cetatea Tighina.

1800 – A fost fondată Biblioteca Congresului American, recunoscută ca Biblioteca Naţională a SUA.

1731 – A decedat Daniel Defoe, jurnalist și scriitor englez, celebru prin romanul Robinson Crusoe (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială.

Defoe a început să scrie literatură după ce a exercitat și alte profesiuni, mai întâi ca om de afaceri și apoi ca ziarist. Tatăl lui era un mic negustor londonez pe nume Foe (Defoe și-a adăugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieții), care ar fi dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educație universitară, astfel, a studiat la o școala a disidenților de la periferia Londrei. În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete. A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp, a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier.

1704 – A fost editat primul ziar cu apariţii regulate de pe teritoriul SUA, New-Letter, Boston, Massachusetts.

1595 – Sigismund Bathory l-a înlăturat din domnia Moldovei pe Aron Tiranul şi l-a numit pe Ştefan Răzvan.

1514 – Gheorghe Doja, un mic nobil secui, a fost numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rakos, în apropierea Budei.

1434 – A avut loc prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei, funcție de înalt demnitar, care purta, la festivități, sabia și buzduganul domnului.

1184 î.Hr. – A avut loc Războiul troian, grecii intrând în Troia folosind un cal de lemn

Războiul troian a fost un conflict militar din Antichitate, între ahei și orașul Troia din Asia Minor (Turcia de astăzi). Conform mitologiei grecești, acest război a izbucnit după ce Paris, prințul Troiei a răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei. Acest conflict este unul din cele mai importante evenimente din ciclul de mituri elene și a fost narat în multe lucrări aparținând literaturii grecești, printre acestea numărându-se marile epopei antice, Iliada și Odiseea, ambele scrise, conform tradiției, de Homer.

Iliada relatează o parte din ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie peregrinările pe drumul de întoacere acasă al lui Ulise (Odiseu), regele Itaca și unul din principalii lideri ai aheilor. Alte părți ale acestei legende au fost redate într-un ciclu de poeme epice, care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoade din acest război au reprezentat material pentru Tragedia Greacă sau sursă de inspirație pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu.

Cauzele războiului troian sunt complexe, în ele au fost antrenate chiar și zeitățile Olimpului. Se spune că în timpul nunții zeiței Thetys cu Peleus, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, și a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris celei mai frumoase. Văzând mărul, Hera, Atena și Afrodita l-au revendicat, fiecare susținând că le întrece în frumusețe pe celelalte două. Văzând că nu pot ajunge la o înțelegere, cele 3 zeițe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au ales ca arbitru pe prințul troian, Paris. Paris i-a oferit în cele din urmă mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soție pe cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeița a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris și să fugă cu el în Troia. Agamemnon, regele cetății Micene, a hotărât să răzbune onoarea fratelui său, Menelaus, printr-un război îndreptat împotriva cetății troiene. De altfel, relațiile dintre Troia și restul Greciei erau oricum tensionate.

Războiul dintre troieni și ahei a durat zece ani, timp în care mulți eroi au murit, și din tabăra Eladei (Ahile, Aiax, Patrocles, Antiloh etc.) și din cea a Troiei (Hector, Deifob Paris etc.). Chiar și zeii erau divizați în susținerea uneia sau alteia din cele 2 tabere.

Într-un final, aheii au reușit să pătrundă în cetate, prin vicleșugul calului troian. Lipsiți de milă, ei au masacrat populația și profanat templele, ceea ce a atras mânia zeilor mai târziu. Puțini dintre ahei au reușit să se întoarcă acasă și mulți au întemeiat colonii pe țărmurile cele mai îndepărtate, purtați fiind de forțele divine.

Leave A Reply

Your email address will not be published.