1 Mai, ziua internațională a muncitorilor

0 392

În fiecare an la 1 Mai se sărbătoreşte, începând din 1889, în peste 80 de ţări, Ziua internaţională a muncii.

Ziua de 1 Mai nu a fost aleasă întâmplător. Revoluţia industrială, la nivel global, a însemnat introducerea unor maşini şi utilaje noi care funcţionau încontinuu. Se muncea în condiţii grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Prin urmare, spre sfârşitul secolului al XIX-lea clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obţine ziua de lucru de opt ore.

În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară, în cadrul convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federaţia Americană a Muncii) a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca opt ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că va fi susţinută de greve şi demonstraţii.

La 1 mai 1886 peste 300 000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunse la peste 65 000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.

În 1889, Congresul Internaţionalei a II-a a decretat 1 Mai ca Zi internaţională a muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Primele manifestaţii au avut loc în 1890, atât în SUA, cât şi în principalele ţări europene. De atunci, an de an, în această zi muncitorii au prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă.

Statele Unite şi Canada sărbătoresc Ziua muncii în prima zi de luni a lunii septembrie. În SUA, preşedintele Grover Cleveland (1885-1889 şi 1893-1897) îngrijorat de ameninţarea politică a acestei sărbători create de socialişti a decretat în 1894, ca Ziua muncii să fie marcată în prima zi de luni a lunii septembrie. Şi în anii 50, preşedintele Dwight D. Eisenhower (1953-1961) a continuat aceeaşi politică, declarând ziua de 1 mai, Ziua loialităţii în SUA..

În perioada comunistă, în statele socialiste se desfăşurau manifestaţii ample la care participau oamenii muncii, tinerii şi sportivii. Era un prilej de bucurie pentru toți oamenii muncii.

În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. Primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti, iar ultimele s-au desfăşurat în 1971.

În 1945, în condiţiile în care cel de-al Doilea Război Mondial nu se încheiase, iar pe teritoriul României se aflau trupele sovietice, a avut loc prima demonstraţie ”a oamenilor muncii”. Au defilat, cu acest prilej, toate categoriile sociale. Totul s-a desfăşurat, conform cutumei, în Piaţa Aviatorilor din Bucureşti, unde s-au ridicat tribune speciale pentru astfel de evenimente. Parada începea cu un miting urmat de momentele în care în piaţă intrau pionierii. Defilau apoi Gărzile patriotice, înfiinţate în august 1968, şi muncitorii din fabricile bucureştene, sector după sector. Marile cluburi sportive defilau şi ele ”raportând” succese la competiţiile naţionale şi internaţionale. Momentul final era asigurat oamenii de ordine care intonau ”imnul de luptă a clasei muncitoare din întreaga lume” – ”Internaţionala”.

În anii următori, s-a renunţat la parada de 1 Mai, ziua fiind marcată prin adunări numite ”populare” care aveau loc fie pe Stadionul Republicii, care beneficia de instalaţie pentru nocturnă, fie în Pavilionul Expoziţiei Economiei Naţionale – azi Romexpo, fie în Sala Palatului. Era un bun prilej de a se prezenta ceea ce s-a realizat de către clasa muncitoare în anul care a trecut.

În prezent, în cele mai multe state, ziua de 1 Mai este zi liberă – numită Zi a muncii sau a muncitorilor. Pe de altă parte, în numeroase ţări din întreaga lume au loc manifestaţii ale sindicatelor care folosesc acest prilej pentru a-şi face publice revendicările sociale sau profesionale.

Leave A Reply

Your email address will not be published.