5 mai 1846, s-a născut Henryk Sienkiewicz, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel

0 304

2004 – Guvernul premierului Silvio Berlusconi a intrat în cartea recordurilor pentru că a reuşit să reziste 1.060 de zile la putere, devenind cel mai longeviv guvern din istoria Italiei postbelice.

1999 – Indonezia şi Portugalia au semnat un acord privind autonomia provinciei Timor.

1999 – Deputaţii europeni l-au investit, la Strasbourg, pe italianul Romano Prodi în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.

1988 – Televiziunea japoneză a efectuat prima transmisiune în direct de pe Everest, cel mai înalt munte din lume.

1957 – La Televiziunea Română a avut loc prima transmisie sportivă în direct: meciul de rugby Anglia-România.

1955 – Au debutat programele emise de Studioul Teritorial Timişoara al Radiodifuziunii Române; între anii 1985 şi 1989 a fost închis, ca şi celelalte studiouri din ţară, de regimul comunist; din 22 decembrie 1989, Radio Timişoara şi-a reluat activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale (Cluj, Craiova, Iaşi, Tg. Mureş).

1955 – A intrat în vigoare acordul pentru crearea Uniunii Europei Occidentale, în baza unui acord semnat de Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie la data de 23 octombrie 1954.

1949 – S-a înființat Consiliul Europei (CoE), prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică, organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice, cu sediul la Strasbourg, care în prezent numără 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene.

Este independent de Uniunea Europeană, fiind diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept.

Consiliul Europei este format din „Adunarea Parlamentară” (APCE), al cărei președinte actual, Pedro Agramunt (Spania, PPE), a fost ales la 25 ianuarie 2016, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și „Comitetul Miniștrilor” (CM), constituit din miniștrii de externe ai statelor membre, care reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.

România a aderat la Consiliul Europei la data de 7 octombrie 1993, când a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CoE (Viena, 1993).

Decizia de invitare a României de a deveni membru al Organizaţiei a fost adoptată de Comitetul de Miniştri al CoE, la data de 4 octombrie 1993, prin rezoluţia nr. 37/1993 a CM al CoE. Aderarea la CoE, a constituit o etapă necesară în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) şi la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO). Secretarul General al Consiliului Europei este Thorbjørn Jagland (Norvegia) – ales în iunie 2014 pentru un al doilea mandat. România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006

1948 – A murit Sextil Puşcariu, lingvist şi filolog; specialist în istoria limbii şi literaturii române; lucrări de lingvistică generală şi romanistică, de lexicologie şi dialectologie; primul rector (1919) al Universităţii din Cluj; a întemeiat (1919) Muzeul Limbii Române, primul institut lingvistic din România, care a editat revista „Dacoromânia” (1920-1940; 1941-1948).

Sextil Puşcariu a iniţiat şi a condus (1906-1940) lucrările de elaborare a „Dicţionarului Academiei Române” şi a „Atlasului lingvistic român”; membru titular al Academiei Române din 1914.

1938 – Sub bagheta dirijorului George Georgescu a avut loc, pe scena Operei Române din Bucureşti, premiera absolută a baletului „Nunta în Carpaţi”, lucrare muzicală de referinţă a compozitorului Paul Constantinescu, maestru emerit al artei şi membru corespondent al Academiei Române.

Baletul „Nunta în Carpaţi” a fost terminat în anul 1938 şi încununat în acelaşi an, cu Premiul I de compoziţie muzicală „George Enescu”, decernat de o exigentă comisie prezidată de însuşi fondatorul acestui important premiu (începând din anul 1912), George Enescu.

1927 – S-a înfiinţat Institutul de Cercetări şi Staţiuni Agronomice din România.

1924 – S-a născut actorul Jean Lorin Florescu (m. 1992)

1919 – A fost creată Liga Societăţilor de Cruce Roşie (cu sediul la Geneva), ca organ de legătură permanentă între societăţile naţionale de Cruce Roşie (în octombrie 1983, Liga a fost redenumită Liga Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, ca din noiembrie 1991 să devină Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie).

1912 – S-a înfiinţat societatea Liga Naţională Aeriană, având drept scop înzestrarea Armatei române cu aeroplane; director tehnic – prinţul George Valentin Bibescu; la 1 august au intrat în funcţiune aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj.

1912 – A apărut primul număr al ziarului „Pravda”, organ de presă al partidului comunist rus şi al C.C. al Partidului comunist al Uniunii Sovietice (până în 1991).

1862 – S-a constituit, la Bucureşti, Societatea de dare la semn, prima asociaţie de tir sportiv din România; primul preşedinte – V. A. Urechia.

1848 – S-a încheiat Marea adunare naţională de la Blaj, Transilvania, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani.

Adunarea a avut loc pe Câmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj a fixat programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendica, în cele 16 articole, următoarele: dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă; dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie; emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sârbeşti; desfiinţarea iobăgiei; desfiinţarea breslelor; libertatea cuvântului şi a tiparului; asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor; înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale; libertatea industriei şi a comerţului; învăţământ de toate gradele în limba română; impozit proporţional cu veniturile.

1846 – S-a născut Henryk Sienkiewicz, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel (d. 1916)

Henryk Adam Aleksander Pius Sienkiewicz de Oszyk (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska, Polonia – d. 15 noiembrie, 1916 Vevey, Elveția) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905.

Motivația Juriului Nobel

“…pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic”.

În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, mai întâi la Facultatea de Drept, apoi la cea de medicină și, în cele din urmă, la filologie. Disputele dintre adepții și adversarii pozitivismului îl apropie de cei dintâi, dar între anii 1869 și 1873 parcurge toate nuanțele de la radicalismul manifestat de “Przegląd Tygodniowy” la tradiționalismul cotidianului conservator de la “Gazeta Polska”, la care colaborează. În anul 1871 își întrerupe din nou studiile. Era ziaristul preferat al varșovienilor, când, în 1876, pleacă în California pentru ca, împreună cu câțiva prieteni, printre care și celebra actriță Helena Modrzejewska, să înființeze o fermă.

Contactul cu “lumea nouă” îl impresionează la început, dar sesizează repede și efectele negative ale “civilizației”. Îl revoltă politica de exterminare a indienilor și drama imigranților polonezi. Nostalgia macină repede entuziasmul “coloniștilor-artiști” și proiectele inițiale sunt abandonate. Vizitându-și compatrioții, Sienkiewicz descoperă prototipurile multor personaje din cărțile sale. Tragedia indienilor îi sugerează analogii cu situația în care se afla poporul său după dezmembrarea Poloniei. Întorcându-se în țară în 1878, începe redactarea trilogiei istorice formate din romanele Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Succesul este uriaș, dar prima parte este aspru criticată pentru interpretarea falsă a istoriei.

Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în fața avântului mișcării muncitorești din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea a afectat și creația lui Sienkiewicz. Romanele Fără dogmă și Familia Polaniecki fac apologia tradiționalismului catolic, iar Vârtejuri rămâne un pamflet la adresa revoluției din 1905.

În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.

1821 – Pe insula Sfânta Elena, s-a stins din viață Napoleon Bonaparte (Napoleon I), lider politic și militar al Franței, ale cărui acţiuni au influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

Născut în Corsica (1769) şi specializat pe profilul de ofiţer de artilerie în Franţa continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii, care luptau împotriva Franţei. În 1799 a organizat o lovitură de stat şi s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai tîrziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene şi a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menţinut sfera de influenţă a Franţei prin constituirea unor alianţe extensive şi prin numirea prietenilor şi membrilor familiei în calitate de conducători ai altor ţări europene sub forma unor state clientelare franceze.

Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârşitoare în timpul campaniei şi nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Şasea Coaliţie l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor, Coaliţia a invadat Franţa, l-a forţat pe Napoleon să abdice şi l-a exilat pe insula Elba. În mai puţin de un an, a scăpat de pe Elba şi s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815.

Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deşi considerat un tiran de către oponenţii săi, el a rămas în istorie şi datorită creării codului napoleonian, care a pus fundaţiile administrative şi judiciare în majoritatea Europei de Vest.

1818 – S-a născut Karl Marx, teoretician social şi economist german; fondatorul mişcării comuniste, al cărei program l-a elaborat împreună cu conaţionalul său Friedrich Engels, în 1848, în „Manifestul Partidului Comunist”; organizator şi lider al Internaţionalei I; pornind de la ideea de dialectică derivată din Hegel, a formulat, împreună cu Engels, bazele materialismului istoric; concepţiile sale filosofice, economice şi istorice au influenţat puternic societatea secolului XX.

1789 – La Versailles a fost convocată Adunarea Statelor Generale (care nu mai fusese convocată din anul 1614), pentru a discuta criza financiară din Franţa, fapt ce avea să declanşeze o serie de evenimente care a condus la Revoluţia franceză.

553 – A început al doilea conciliu de la Constantinopol, considerat de multe biserici ca fiind al cincilea conciliu ecumenic.

Sinodul ecumenic al V-lea de la Constantinopol sau Al doilea conciliu de la Constantinopol a avut loc în urma iniţiativei împăratului Iustinian şi a papei Vigilius.

Lucrările au fost conduse de Eutihiu, patriarhul Constantinopolului, şi au luat parte 145 de episcopi.

A combatut erezia origenismului şi a criticat concepţiile privitoare la preexistenţa sufletelor, subordinatismul şi apocatastaza.

311 – A murit împăratul roman Galerius sau Gaius Galerius Valerius Maximianus.

Susţinător al unei politici anticreştine, Galerius a promulgat totuşi cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranţă faţă de noua religie.

Leave A Reply

Your email address will not be published.