24 iunie 1927, în România a luat naştere Legiunea Arhanghelului Mihail din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu

0 427

2005 – În Iran, Mahmoud Ahmadinejad a câştigat alegerile prezidenţiale obţinând 61% din voturile exprimate de cei 22 de milioane de alegători prezenţi la scrutin, în confruntarea cu fostul preşedinte Hasemi Rafsandjani.

2004 – În statul american New York a fost declarată neconstituţională pedeapsa capitală.

1999 – Chitara cu care Eric Clapton a înregistrat Layla a fost vândută pentru 497.500 $.

1996 – Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele turului al doilea de scrutin organizat în data de 23 iunie 1996, pentru alegerea primarilor în 63 localităţi (3 municipii, 5 oraşe, 55 comune) din 17 judeţe.

1996 – Consiliul General Local al municipiului Bucureşti i-a ales pe cei patru viceprimari ai Capitalei. Trei dintre aceştia, respectiv Viorel Lis, Paul Radu Popovăţ şi Alexandru Malliu, reprezentau Convenţia Democratică (CDR). Al patrulea viceprimar, Anton Vătăşescu, reprezenta USD.

1994 – Rusia şi Uniunea Europeană au încheiat un Acord de parteneriat şi cooperare.

1991 – Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

1988 – A decedat Mihai Beniuc, poet, prozator și psiholog roman; cunoscut ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România, alături de autori ca A. Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A. E. Bakonsky sau Maria Banuș, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. A activat, de asemenea, ca psiholog (specialist în psihologia animalelor), profesor la Universitatea clujeană.

1987 – A murit Virgil Teodorescu, poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă; membru corespondent al Academiei Române.

Debutul literar a avut loc în 1928, în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932, a editat, la Constanța, revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii ’40, s-a alăturat celui de-al doilea val suprarealist.

A scris poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit leopardă.

Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată și influența lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război.

În anii 1950, acesta a publicat poeme în stilul proletcultist, dar spre sfârșitul anilor 1960, a revenit timid la stilul suprarealist. Până la moartea sa, a continuat să scrie poeme ce rețin unele din caracteristicile suprarealismului, apropiindu-se în stil de Nichita Stănescu.

1983Prima femeie americană astronaut, Sally Ride, a revenit pe pământ.

1948 – Reforma monetară, prin care aliaţii occidentali au hotărât introducerea unei singure monede în cele trei zone occidentale de ocupaţie din Berlin, a dat sovieticilor pretextul pentru a trece la blocada totală a Berlinului de Vest.

Au fost întrerupte complet comunicaţiile cu zona occidentală a Berlinului, pe uscat şi pe apă. Din data de 26 iunie 1948, pentru aprovizionarea oraşului, a început să funcţioneze un „pod aerian” American, până când blocada a fost ridicată la 11 mai 1949.

1947 – Guvernul SUA a adresat o notă guvernului român în legătură cu nerespectarea de către acesta a obligaţiuniilor privind drepturile omului.

1945 – S-au desfăşurat, la Bucureşti, lucrările primului Congres general al Frontului Plugarilor, preşedinte fiind reales Petru Groza.

1941 – S-au rupt relaţiile dintre România şi URSS. Ministrul României la Moscova, Grigore Gafencu, a fost convocat la comisarul poporului pentru Afacerile Externe, Veaceslav Molotov. Constatându-se existenţa stării de război între România şi URSS, relaţiile diplomatice dintre cele dou ţări au fost rupte.

1941 – 2.000 de prizonieri polonezi au fost evacuaţi din închisoarea Wilejka, de către mai multe sute de colaboratori şi de NKVD.

Prizonierii au fost împuşcaţi sau înjunghiaţi cu baionetele de escortele lor şi apoi mitraliaţi şi bombardaţi de către avioanele germane. Au murit aproximativ 547 de prizonieri.

1941 – Un grup de români din localităţile Rona de Sus, Crăciuneşti şi Lunca la Tisa a pornit spre Ucraina pentru a-şi găsi de lucru. Aceştia s-au oprit în Poiana Iepelor, la câţiva kilometri de localitatea Bocicoiu Mare, unde au decis să lucreze ca pădurari.

Vremea instabilă a fost cea care a provocat dezastrul în noaptea de 24 iunie. Aflaţi într-o cabană pentru a se adăposti de ploaie, 21 de români au fost victime ale viiturii puternice care a distrus întreaga cabană şi a luat jertfe umane. Doar doi băieţi au reuşit să scape din tragedie şi să se caţere pe munţi plecând din calea furtunii.

În dimineaţa zilei următoare, trupuri fără viaţă au fost găsite prin mormanele aduse de apă. Lipsa resurselor financiare a decis soarta celor ce cu o seară înainte s-au luptat cu apa. Trupurile românilor au fost îngropate pe tărâm ucrainean, unora dintre ei fără a li se cunoaşte identitatea. Familiile îndurerate au ştiut doar că fiul, soţul şi fratele lor au murit în urma unor viituri puternice.

După 70 de ani, oficiali din partea Ocolului Silvic Ucraina au pus la punct o adevărată manifestaţie prin care au fost comemorate aceste victime. Primarul localităţii Rona de Sus, Romaniuc Ioan, împreună cu o delegaţie formată din 18 persoane, a luat parte la acest eveniment, după îndelungi momente de cercetare, muncă de teren pentru a putea identifica de la rudele încă în viaţă numele celor care au ales să lucreze în Ucraina în vara lui 1941.

Monumentul ridicat în cinstea românilor ucişi de natură poate fi văzut la 13 kilometri de localitatea Bocioiu Mare din Ucraina.

1927 – În România a luat naştere Legiunea Arhanghelului Mihail din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, a lui Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici. Ulterior, din legiune a apărut organizaţia de extremă dreapta Garda de Fier.

Legiunea Arhanghelului Mihail, numită şi Mişcarea Legionară, a fost înfiinţată în România interbelică, la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu, în urma rupturii dintre acesta şi mentorul şi principalul său susţinător, A.C. Cuza, ca o organizaţie paramilitară teroristă de orientare naţionalistă-fascistă, creată după modelul organizaţiilor naziste SA şi SS, cu un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit şi antimasonic.

După asasinarea lui Codreanu în aprilie 1938, conducerea Legiunii a fost preluată de Horia Sima.

La 4 septembrie 1940, Legiunea s-a aliat cu Ion Antonescu, formând „Statul Naţional-Legionar” în al cărui guvern legionarii constituiau principala forţă politică.

Horia Sima a amplificat campania de asasinate politice, economice, rasiale şi de interese personale, campanie care a culminat cu Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, o lovitură de stat eşuată împotriva lui Antonescu şi a armatei române.

Înlăturată de la guvernare (Horia Sima şi alţi fruntaşi legionari s-au refugiat în Germania), Legiunea s-a scindat în două grupuri antagoniste, „simiştii” lui Horia Sima şi „codreniştii” conduşi de Ion Zelea Codreanu (tatăl lui Corneliu).

1926 – În România a fost inaugurată prima linie aeriană naţională civilă , pe ruta Bucureşti-Galaţi.

1918 – A fost inaugurată prima cursă poştală, pe calea aerului, între Montreal şi Toronto.

1901 – La Paris, a avut loc prima expoziţie de pictură a lui Pablo Picasso.

1880 – În Québec s-a intonat pentru prima oară O Canada, cântec care a devenit ulterior imnul naţional al Canadei.

1818 – A văzut lumina zilei Ion Ionescu de la Brad, revoluționar pașoptist român, membru de onoare al Academiei Române.

În cursul vieții, a activat ca agronom, economist, savant și scriitor, fiind printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român.

A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice.

La Paris, Ion Ionescu de la Brad a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii în Franța, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. El a stabilit, de asemenea, relații cu multe personalități progresiste ale societății franceze, trăind în mijlocul frământărilor care au premers și au pregătit revoluția de la 1848.

Reîntors în patrie, el a fost primul profesor de științe agricole din țară la Academia Mihăileană din Iași(1842-1848).

În mai 1845, luând contact cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prolej.

În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri.

Comisia proprietății, creată în scopul de a găsi soluții problemei agrare, principala problemă a revoluției de la 1848, trebuia să întocmească un proiect de lege pentru înfăptuirea articolului 13 din Proclamația de la Islaz. Ion Ionescu de la Brad a desfășurat o neobosită activitate în tot timpul cât s-au desfășurat lucrările comisiei, combatând cu tărie atitudinea reacționară a proprietarilor și sprijinind, prin intervențiile sale, cererile îndreptățite pe care la formulau țăranii.

Armata otomană, chemată de reacțiune spre a înăbuși revoluția, l-a arestat și pe Ion Ionescu de la Brad. După câteva săptămâni, a reușit să evadeze împreună cu alți conducători ai revoluției, trecând apoi în Transilvania, unde a stat până la mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluționarilor români și pe prefecții lor: „Solomon, Dobra, Buteanu și pe vestitul Iancu”, cum însuși mărturisește cu admirație într-o scrisoare către Nicolae Bălcescu.

Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit opt ani și patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci.

Întreprinzând călătorii de studiu prin ținuturile aflate sub stăpânirea Imperiului otoman, a cercetat și interpretat realitățile și fenomenele naturale și sociale, tipărind în limba franceză cinci monografii și un raport. Printre lucrările publicate se află și Excursie agricolă în Dobrogea, studiu de atentă analiză a condițiilor agricole și sociale, precum și de vibranță atitudine românească.

După întoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași.

1812 – Avangarda trupelor franceze ale lui Napoleon Bonaparte a atacat Imperiul Rus forţând râul Niemen, spre localitatea Kovno (azi Kaunas, Lituania).

La acel moment, întreaga Europă era la picioarele lui Napoleon I şi singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia. Chiar dacă armatele ţarului Alexandru I au opus rezistenţă, numeroasa armată napoleoniană a avansat rapid ocupând localitate după localitate, până şi Moscova (14 septembrie 1812). Totuşi, armata rusă, retrasă anteror din luptă, sub conducerea generalului Kutuzov, a atacat puternic armata franceză pe 18 octombrie 1812. Lipsa proviziilor şi venirea iernii l-au forţat pe Napoleon să se retragă pentru iarnă la Smolensk, dar nu a ajuns acolo, pentru că drumul era blocat. Practic, toată cavaleria franceză a pierit de foame din lipsa furajelor, fapt care l-a făcut pe Napoleon să abandoneze şi artileria.

Condiţiile vitrige ale Rusiei au învins cea mai mare armată a Europei şi au silit-o să se retragă. Eşecul Campaniei din Rusia a constituit începutul sfârşitului lui Napoleon.

1793 – A fost adoptată prima Constituţie republicană a Franţei.

1717 – S-a constituit, la Londra, prima Mare Lojă a Francmasoneriei Speculative.

1711 – Petru I, ţarul Rusiei, împreună cu împărăteasa şi întreaga curte, a sosit la Iaşi, unde s-a întâlnit cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir .

Întâi intrase în Moldova pe la Tutora un corp de oaste rusesc condus de generalul Seremetev, cu 4000 de soldaţi.
La 13 aprilie 1711, Dumitraşcu Vodă ( Dimitrie Cantemir) semnase cu ţarul Petru al Rusiei un tratat formal, în care se prevedea şi ajutorul militar pe care-l oferera Rusia, precum şi contribuţia Moldovei cu oaste şi hrană. Efectiv, ţarul Petru şi Dimitrie Cantemir au stat în Iaşi 10 zile, după care au plecat în zona luptelor pe Prut.

Ion Neculce, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), a descris în amănunt ospeţele stropite din plin cu vin de Cotnari şi şampanie franţuzească, ţarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de băuturi. De altfel, oastea rusă şi moldovenească era deja la Tutora şi se pregătea de luptă, făcând lucrări de fortificaţii.

În luptele cu turcii, oastea moldo rusă a fost nevoită să ceară pacea, iar în urma Păcii de la Vadul Huşilor (23 iulie 1711), i s-a permis ţarului să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele.

Dimitrie Cantemir a renunţat la domnie şi a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Pe 16 iulie, Ţarul Petru şi Dimitrie Cantemir cu întreaga curte, inclusiv Ion Neculce, au părăsit zona şi au plecat pe Prut în sus, înspre Polonia şi Rusia.

1622 – Bătălia pentru Macao: Portughezii, în inferioritate numerică şi fără fortificaţii adecvate, au reuşit să-i respingă pe olandezii care încercau să preia controlul acestei colonii aflate pe coasta de sud-est a Chinei.

1610 – Preotul Jessé Fléché l-a botezat pe Membertou, primul autohton din America de Nord creştinat împreună cu 21 de membri ai familiei sale.

Membertou a fost sagamo (Şeful) unui trib de indieni Micmac care trăia în apropierea actualului Port-Royal, în Noua Scoţie.

A luat numele de Henri, în onoarea regelui Franţei, Henric al IV-lea.

1571 – Spaniolul Miguel Lopez de Legazpi a fondat oraşul Manila, actuala capitală a Republicii Filippine.

1509 – Henric al VIII-lea şi Catherine de Aragon au fost încoronaţi rege şi regina a Angliei.

1497 – John Cabot a declarat actualul teritoriu al Canadei de Est proprietate a Angliei.

Marinarul veneţian Giovanni Caboto (sau John Cabot), a descoperit Canada. La cinci ani după călătoria triumfătoare a lui Cristofor Columb, el l-a convins pe regele Angliei să-i finanţeze o expediţie maritimă. Nava sa de 50 de tone, Matthew, având un echipaj de 18 marinari, printre care şi fiul său Sebastian, a plecat din portul englez Bristol pe 2 mai, a traversat Oceanul Atlantic şi a descoperit insulele Cape Breton şi Terra Nova, de la gura de vărsare a râului St. Lawrence din Canada de azi.

Cabot a fost primul european care a păşit în America de Nord, după călătoriile desfăşurate cu jumătate de mileniu în urmă de vikingii lui Leif Ericson (circa 1003).

1400 – S-a născut Johann Gutenberg, inventatorul tiparului cu litere mobile din metal (m. 3 februarie 1468).

Johann Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China.

Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie “zum Gutenberg” după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă.

1340 – Bătălia de la Sluys – Parte din Războiului de 100 de Ani

Bătălia de la Sluis (în engleză Battle of Sluis, în franceză Bataille de L’Écluse) a fost o importantă bătălie navală din timpul Războiului de 100 de Ani. Desfășurată la 24 iunie 1340, în portul orașului Sluis, această bătălie a asigurat Angliei și aliaților săi supremația navală asupra Franței și controlul asupra Canalului Mânecii.

Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul francez pe toate flancurile. Bătălia a durat toată ziua și sa încheiat cu înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități mai mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 – 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare.

Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a efectua debarcarea în Anglia. Cu privire la această bătălie britanicii glumeau antipatic, „Dacă Dumnezeu i-ar da peștelui posibilitate de a vorbi, el ar fi vorbit în franceză, fiindcă a mâncat o mulțime de francezi”.

1314 – S-a declansat primul război de Independenţă scotian si incepe bătălia de la Bannockburn (la sud de Stirling).

La 24 iunie 1314 a avut loc batalia de la Bannockburn, încheiata cu o victorie decisiva a fortelor scotiene conduse de Robert the Bruce impotriva celor engleze. Regele englez Eduard al II-lea avea o armata de circa 20.000-25.000 de soldați, de două ori mai mult decât avea Robert Bruce si a fost cu greu salvat în iureșul bătăliei de către câțiva cavaleri credincioși, fiind dus la castelul Dunbar și de aici, cu o corabie, la Londra. În urma lui rămăseseră pe câmpul de luptă aproape zece mii de morți, mai puțin de o mie fiind scoțieni, restul englezi. Anglia a recunoscut independenta Scotiei in 1328, prin Tratatul de la Edinbourgh-Northampton.

637 – A avut loc bătălia de la Moira dintre armata regelui Irlandei Domnall al II-lea şi cea a regelui Congal al Ulsterului, susţinut de aliatul său Domnall Brecc al Dalriadei .

Este considerată cea mai mare bătălie din istoria Irlandei .
Bătălia s-a purtat în apropierea satului de Moira şi a dus la moartea lui Congal şi retragerea lui Domnall Brecc.

474 – Iulius Nepos il forteaza pe uzurpatorul Glicerius sa abdice de pe tron si se proclama imparat al Imperiului Roman de Apus. Iulius Nepos (430 480) era fiul împăratului bizantin Leon I si a fost împărat roman între anii 474-475 . La început a domnit peste tot Imperiul Roman, dar a fost deposedat de tron și a rămas doar la conducerea Dalmatiei. Unii istorici il considera pe Nepos ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus, in timp ce altii considera sfarsitul acestui imperiu in anul 476, odata cu detronarea imparatului Romulus Augustulus de către Odoacru, căpetenia herulilor (un neam germanic din uniunea de triburi a gotilor).

238 – A murit împăratul roman Maximinus Thrax ( 173-238), cunoscut şi sub numele de Maximin I. A fost împărat roman din anul 235, până în anul morţii sale, 238.

A fost deosebit de iubit de geţi (daci) şi, în plus, el ar fi fost unul din ei. A murit, la Aquileia, în timp ce încerca să înăbuşe o revoltă senatorială.

109 – A fost dat în folosinţă, de împăratul Traian, apeductul Aqua Traiana care alimenta Roma cu apă din lacul Bracciano, situat la 40 km nord-vest de oraş.

Leave A Reply

Your email address will not be published.