17 noiembrie 1942, s-a născut la New York, regizorul de film și producătorul american Martin Scorsese

0 469

1995 – A intrat definitiv în vigoare Tratatul privind limitarea forţelor convenţionale în Europa (Tratatul CFE). Documentul, care a marcat oficial sfârşitul Războiului Rece, a fost semnat, la Paris, la 19 noiembrie 1990, de cele 22 ţări membre, la acel moment, ale NATO (16) şi ale Tratatului de la Varşovia.

1993 – A fost instituit, la Haga (Olanda), Tribunalul Penal Internaţional, constituit, pe baza Rezoluţiei 808 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată, în unanimitate, la 22 februarie 1993, pentru judecarea persoanelor considerate vinovate de grave încălcări ale dreptului umanitar internaţional în fosta Iugoslavie, comise începând din anul 1991.

1992 – A avut loc, la Bruxelles, parafarea acordului european de asociere între C.E.E. si România, acord prin care ţara noastră devenea a 4–a ţară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care obţinea statutul de asociat al C.E.E. La 1.02.1993, acordul a fost semnat, din partea română, de către premierul Nicolae Văcăroiu şi de ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu.

1985 – A fost ucis prin tortură în arestul securităţii disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. A fost denunţat la Securitate că ţine un jurnal personal în care scria și două tinere îndoctrinate. I s-a făcut o percheziţie la domiciliu şi i s-au ridicat 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise.

1942 – S-a născut  în Flushing, New York, regizorul de film și producătorul american Martin Scorsese

În adolescență a dorit să devină preot, însă după ce a început cursurile seminarului și-a dat seama că ar dori să facă film.

A absolvit Universitatea New York în 1964 și nu i-a luat prea mult timp să se impună ca unul dintre cei mai buni regizori ai tinerei generații.

Din 1973 a început sa își contureze stilul cu productia “Mean Streets” (“Crimele din «Mica Italie»”), cu Robert De Niro si Harvey Keitel în rolurile principale. Au urmat apoi filme de referință, ca “Alice Doesn’t Live Here Anymore” (Alice nu mai locuiește aici”), care i-a adus actriței Ellen Burstyn un Oscar pentru interpretare, “Taxi Driver” (“Soferul de taxi”) – pentru care a primit cea mai înaltă distincție la Festivalul de la Cannes, în 1976, “New York, New York”. În 1980, “Raging Bull” (“Taurul furios”) i-a adus indirect un Oscar, actorul Robert de Niro fiind recompensat cu un premiu pentru interpretare.

A început să fie recompensat pentru meritele sale regizorale în 1990, când „Goodfellas” („Baieti buni”) a luat premiul BAFTA pentru cel mai bun film și pentru cel mai bun regizor, apoi în 2002 cu „Gangs of New York” („Bandele din New York”) – Globul de Aur pentru regie.

Nu a reușit însă să își treaca Oscarul în CV, productia „The Aviator” („Aviatorul”), pe care a realizat-o în 2004, deși a avut 11 nominalizari și a plecat ca favorită la Oscaruri nu a reușit să îi aducă premiul.

1918 – A avut loc consfătuirea fruntaşilor politici, membri ai Partidului Naţional şi ai Partidului Social-Democrat, sub preşedinţia lui Ştefan Cicio-Pop, la care s-a discutat proiectul în opt puncte întocmit de Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Suciu, proiect ce conţinea hotărârea de unire cu România.

1918 – A apărut, la Bucureşti, săptămânal sau bisăptămânal, Socialismul, organul Partidului Socialist şi al Uniunii sindicale.

1917 – S-a stins din viaţă sculptorul francez Auguste Rodin.

Sculptorul, graficianul şi pictorul francez Auguste Rodin a murit în 1917, la vârsta de 77 de ani. Artistul a revoluţionat limbajul sculpturii, fiind considerat de mulţi critici drept cel mai mare sculptor după Michelangelo. Rodin şi-a demonstrat modernitatea nu doar prin stilul conceptual al lucrărilor sale, ci şi prin modul de expunere, alegând spaţiile în aer liber. În 1907, în atelierul său a lucrat şi Constantin Brâncuşi, care, părăsind studioul după numai câteva luni, şi-a justificat plecarea spunând: „Nimic nu se poate înălţa la umbra marilor arbori!”. O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă Poarta Infernului, amplă compoziţie la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieţii. Grupul statuar Burghezii din Calais (1884-1886) este un instantaneu surprinzător prin forţa care comunică starea de spirit a personajelor. Dirijate parcă de un subtil regizor, privirile lor sunt îndreptate divergent, încorporând spaţiul din jur şi izolându-se în acelaşi timp în propriul destin. Există o filiaţie directă între Rodin şi Michelangelo, a cărui operă o studiase la Florenţa şi Roma, şi cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce a numit „iluzia vieţii”, adică verosimilitatea creaţiei (Omul care merge, Gânditorul, Eva după păcat). De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereţii senine (Primăvara eternă, Danaidă, Sărutul), artistul trece la compoziţii dominate de dramatism, de tensiuni interioare (Durere, Cele trei umbre, Fiul risipitor).

1902 – A venit pe lume Constantin Baraschi, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (1955).

În 1921, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul a studiat la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi s-a îndreptat și spre cursurile libere ale Academiei „Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul-școală a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce s-a consumat la București în 1928, cariera lui Baraschi a intrat pe o traiectorie continuu ascendentă, devenind unul dintre cei mai expresivi maeștri ai artei sculpturale, evidențiat printr-o corectă redare a a anatomiei umane.

Printre creațiile sale de referință se numără două altoreliefuri pentru Arcul de Triumf, statuia „Nicolae Bălcescu”, dezvelită în 1969 la Pitești și două basoreliefuri pentru fațada Institutului de botanică din capitală.

A contribuit la detalii din iconostasul Bisericii Cașin, este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Sahia și George Coșbuc din parcul Carol I.

Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură (Tratat de sculptură, 2 vol., Editura Meridiane 1962. Ediția a II-a în 1964).

1872 – A fost înfiinţată Academia Navală Mircea cel Bătrân (Constanţa).

1869 – A avut loc deschiderea pentru navigaţie a Canalului de Suez, canal maritim ce uneşte Marea Mediterană cu Marea Roşie, în istmul cu acelaşi nume din Egipt, proiectat şi construit de francezul Ferdinand de Lesseps.

Ceremonia de inaugurare a fost fastuoasă, la ea luând parte înalţi demnitari, iar invitata specială a fost împărăteasa Eugénie, soţia împăratului Franţei, Napoleon al III-lea. Construcţia canalului, care are acum lungimea de 162 de kilometri, lăţimea de 70-125 de metri şi adîncimea de 8 metri, a durat 10 ani.

Ideea deschiderii canalului în istmul cu acelaşi nume a fost avansată de către Ferdinand de Lesseps, consulul francez din Cairo, care a încheiat un document în acest sens cu guvernatorul otoman al Egiptului.O echipă de ingineri a început să realizeze proiectul, iar în 1856 a fost înfiinţată o companie care a primit dreptul să exploateze canalul vreme de 99 de ani după deschiderea lui. În aprilie 1859 a început şi construcţia, dar din cauza uneltelor rudimentare a avansat foarte încet. Impasul a fost depăşit abia după ce au fost aduse instalaţii moderne din Europa. Cu toate acestea, lucrarea nu a putut fi predată la timp, o epidemie de holeră izbucnită în zonă a dat peste cap planurile iniţiale.

Inaugurarea canalului s-a făcut cu o întârziere de patru ani, în primul an de exploatare, 500 de nave traversând Suezul. În 1876 s-au efectuat lucrări de modernizare pentru lărgirea lui, iar din 1887, prin calea de navigaţie, s-a putut circula şi noaptea.

Marea Britanie a preluat pachetul majoritar de acţiuni al companei care exploata Canalul Suez în 1875, iar şapte ani mai târziu, englezii au invadat şi ocupat Egiptul.

Deşi statul arab a obţinut independenţa în 1936, Canalul Suez a rămas în exploatarea britanicilor până în 1956, când compania de administrare a acestuia a fost naţionalizată de guvernul egiptean. Un an mai târziu, calea de navigaţie a fost blocată în urma conflictului militar cu Israelul, a fost redeschisă, pentru ca peste alţi zece ani să fie din nou închisă. Canalul Suez a fost din nou deschis în 1975, când a fost iniţiat şi un nou plan de extindere.

1844 – S-a născut Constantin Căpităneanu, astronom şi geodez. A determinat coordonatele geografice a numeroase localităţi şi a contribuit la realizarea triangulaţiei generale a României.

La dorinţa părinţilor, a urmat cursurile seminarului teologic, pe care l-a absolvit. S-a înscris ulterior la Şcoala Militară din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 10 iulie 1864, cu gradul de sublocotenent de geniu. Ulterior, a rămas în cadrul Şcolii Militare, ca ofiţer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acestei şcoli. În anul 1868 este trimis în Franţa, pentru a studia astronomia, pasiunea sa, în cadrul Observatorului astronomic din Paris. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. S-a întors în ţară, în anul 1872 fiind propus de către generalul Ion Emanoil Florescu pentru trimiterea în Franţa, pentru a studia organizarea şi executarea lucrărilor astronomice şi geodezice.

Necesitatea existenţei unor specialişti români în aceste domenii venea ca urmare a înfiinţării Depozitului de război în anul 1868 (devenit Institutul Geografic al Armatei în anul 1895) şi a începerii de către acesta lucrărilor pregătitoare pentru executarea ridicării hărţii celor două Principate Române.

Constantin Căpităneanu a studiat astronomia şi geodezia pentru o vreme în Franţa şi Italia, apoi s-a întors din nou în ţară şi a lucrat la prima hartă a României, numită a celor trei Constantini (Constantin Barotzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom şi geodez şi Constantin Brătianu, cartograf). A participat la campania din Bulgaria în timpul Războiului de Independenţă al României, între anii 1877-1878, efectuând servicii de curierat şi recunoaştere. A fost numit şef al Serviciului Geodezic al Armatei, rămânând în această funcţie până în anul 1889. A fost decorat cu „Steaua României”, în grad de ofiţer, „Coroana României”, „Virtutea Militară” de aur.

1790 – A venit pe lume Ferdinand Möbius, matematician şi astronom german, unul dintre precursorii topologiei. A inventat modelul unei suprafeţe cu o singură faţă – banda lui M. A adus contribuţii în domeniile teoriei numerelor, a mecanicii cereşti şi a opticii. A iniţiat geometria conformă şi a dezvoltat grafica statică.

1749 – S-a născut inventatorul francez Nicolas Appert, cel care a inventat metoda de păstrare a alimentelor mai mult timp prin închiderea ermetică a acestora în ambalaj.

1561 – A avut loc lupta de la Verbia, în care Despot – Vodă Iacob Heraclide, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, l-a înfrânt pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova.

1538 – A avut loc prima atestare documentară a aşezării Caracal din Oltenia, conţinută în actul emis de cancelaria lui Radu Vodă Paisie.

1503 – A văzut lumina zilei Agnolo di Cosimo di Mariano sau Agnolo Tori, pictor italian, reprezentat al stilului manierism, om învățat, membru al Academiei din Florența, care a cunoscut autori ca Dante, Pietro Bembo sau Petrarca. Bronzino a pictat mai ales fresce, picturi de altar sau alegorice și cu teme din mitologie.

1494 – A murit filosoful italian Giovanni Pico della Mirandola. Prefaţa culegerii sale filosofice publicate în 1486, prefaţă intitulată Elogiu demnităţii umane, a devenit o lucrare de bază a umanismului renascentist.

Pico della Mirandola provenea dintr-o veche familie de nobili din Italia de nord cu reşedinţa în castelul Mirandola, în apropiere de oraşul Modena. La vârsta de 14 ani, începe studiul dreptului canonic la vestita Universitate din Bologna (prima Universitate europeană), cu intenţia unei cariere ecleziastice. Este atras totuşi mai mult de studiul filozofiei şi al teologiei şi, timp de şapte ani, vizitează cele mai renumite universităţi ale Europei din Ferrara, Padova şi Paris. În 1484, ajungee la Florenţa, unde Marsilio Ficino conducea noua „Academie Platoniciană”. Sub influenţa lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziţie cu scolastica dominată de învăţătura lui Aristotel, aflată în declin, şi devine unul din cei mai activi participanţi la discuţiile în care se căuta realizarea unei unităţi între idealismul platonician şi spiritualitatea creştină. Scrie Heptaplus (1480), o interpretare mistico-alegorică a creaţiei conformă expunerii din Biblie. În aceeaşi perioadă publică De ente et uno, care cuprinde explicaţii ale unor pasagii din scrierile lui Moise, Platon şi Aristotel. În anul 1486, Pico della Mirandola pleacă la Roma şi publică 900 de teze asupra tuturor temelor filozofice şi teologice, adunate sub titlul Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae, cu o introducere, Oratio de dignitate hominis, care mai târziu va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice ale umanismului italian. La discuţia tezelor ar fi vrut să invite la Roma pe toţi învăţaţii Europei. Papa Inocenţiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice şi întâlnirea proiectată este interzisă. Deşi Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis (1489), este condamnat şi caută refugiu în Franţa, unde este găsit de emisarii papei şi arestat. În urma intervenţiei lui Lorenzo de Medici, este eliberat şi se poate întoarce la Florenţa. Aice trăieşte retras şi este tot mai mult influenţat de predicile lui Savonarola, în care acesta critica moravurile vremii și preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacră ultimii ani ai vieţii scrierilor religioase, în apărarea creştinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului şi astrologilor, apărute postum în 1495 la Bologna sub titlul Disputationes adversus astrologiam divinatricem, contribuind la combaterea credinţelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu şi respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziţia şi mişcarea stelelor.

9 – S-a născut împăratul roman Vespasian, fondator al Dinastiei flavilor; A fost însărcinat de Nero (anul 67) să reprime răscoala antiromană a iudeilor (Primului război evreo-roman sau Marea Revoltă a Evreilor din anii 66-67, una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea împotriva imperiului roman).

Legiunile din Orient l-au proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69, şi a fost recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius.

Leave A Reply

Your email address will not be published.