Tradiţii şi obiceiuri românești de Sfântul Nicolae

0 474

În 6 decembrie , creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinți din calendarul creștin despre care s-a crezut mult timp că este adevăratul Moș Crăciun. Moș Nicolae, așa cum este el cunoscut în popor, este ocrotitorul copiilor, mai ales al celor nevoiași, dar și al marinarilor, brutarilor, al fetelor necăsătorite și al celor nedreptățiți.

În noaptea de 5 decembrie spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și sunt nerăbdători să afle când vine și ce cadouri le aduce Moș Nicolae.

Legenda lui Moș Nicolae spune că acesta dăruiește dulciuri și fructe copiilor cuminți, în timp ce aceia care nu s-au comportat exemplar în timpul anului găsesc în ghetuțe o nuielușă.

Legenda lui Moș Nicolae

Sfântul Nicolae a fost cunoscut drept un om foarte religios, cu o vastă cultură teologică și un om de înaltă moralitate.

De aceea, el este adeseori alăturat apostolilor lui Iisus Hristos și se spune că el ar fi primit de la Dumnezeu inclusiv darul de a face minuni.

Moș Nicolae s-a născut într-o familie înstărită din orașul Patara, în provincia Lichia, situată în partea asiatică a Turciei de azi.

Părinții săi l-au trimis să studieze la cele mai renumite şcoli ale vremurilor , apoi a petrecut un timp la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot, sub îndrumarea unchiului său, care era episcop.

Când părinții săi au murit, Sfântul Nicolae nu a dorit averea pe care aceștia i-au lăsat-o drept moștenire și și-a împărțit toți banii cu oamenii săraci, după care a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

La întoarcere, s-a retras în cetatea Mira, unde a trăit între oamenii obișnuiți. Ulterior, el a fost ales în fruntea eparhiei din Lichia, după ce a făcut o minune.

Data morții Sfântului Nicolae nu este cunoscută cu exactitate, dar se crede că acesta s-a stins din viață între anii 340-350 după Hristos. Moaștele Sfântului Nicolae au ajuns, în anul 1087, la Bari, în Italia, unde au fost depuse într-o criptă.

Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.

Tradiția cere ca episcopul să extragă, o dată pe an, o seringă din acest fluid, care este amestecat apoi cu apă și este împărțit credincioșilor.

O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica “Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, aflată la Kilometrul 0.

Printre minunile Sfântului Nicolae se numără tămăduirile bolnavilor și a demonizaților, dar cea mai remarcabilă se spune că a fost salvarea Mira Lichiei de o foamete cumplită. Moș Nicolae i s-a arătat în vis unui neguțător din Italia și l-a convins să își vândă grâul în cetatea cuprinsă de foamete.

O altă minune pentru care este cunoscut Sfântul Nicolae este salvarea a trei fete tinere de la prostituție. Familia tinerelor ajunsese în sărăcie, iar tatăl lor, pentru a se salva din impas, era dispus să le ofere pe fete spre desfrânare.

Așa că, în fiecare seară, Sfântul Nicolae arunca o pungă cu bani în curtea familiei, pentru ca fetele să nu fie date spre pierzare.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Nicolae

În tradiția populară, ziua de Sfântul Nicolae se spune că marchează începutul iernii. În data de 6 decembrie, moșul își scutură barba lui sură și începe prima ninsoare.

Dacă nu ninge, este un semn că Moșul a întinerit și că va urma o iarnă blândă.

De Moș Nicolae, copiii își curăță ghetuțele și pantofii, apoi așteaptă cuminți să primească daruri în dimineața zilei de 6 decembrie.

Copiii năzdrăvani, care nu au fost cuminți, primesc în loc de cadouri o nuielușă de măr. Se spune că dacă nuielușa pusă în apă începe să înmugurească, acesta este un semn că Moșul i-a iertat.

Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând la dreapta lui Dumnezeu.

Cei care își sărbătoresc onomastica primesc mesaje de Sf. Nicolae sau urări de la mulți ani.

Există obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii să își lase ghetele în fața ușii așteptând în speranța că vor primi cadouri constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copii îi lasă moșului apă sau morcovi pentru calul său. În unele regiuni ale României copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători.

Se ştie că în colindele româneşti se cântă, iarna, despre florile dalbe, flori de măr. Există tradiţia din bătrâni ca acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.

Tot în tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazanoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor strigoilor, început la mijlocul lunii noiembrie – Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei – şi încheiat la începutul lunii decembrie cu Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

În acest sens, sărbătoarea de pe 6 decembrie prefigurează victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului.

Leave A Reply

Your email address will not be published.