11 ianuarie 1812, a venit pe lume Carol Popp de Szathmary, pictor, grafician şi fotograf, considerat primul fotograf de artă român

2003 – 500 de înregistrări originale ale formaţiei Beatles, furate în urmă cu mai bine de 30 de ani, au fost găsite în Olanda, după o operaţiune comună a poliţiilor britanică şi olandeză.

2003 – A murit Maurice Pialat, regizor francez de film, actor şi scenarist.

Maurice Pialat face parte din generaţia imediat premergătoare noului val cinematografic francez. Cu vocaţie de pictor, a urmat studii de Arte decorative şi Arte frumoase. În 1955, s-a apropiat de teatru, iar în anii ’60 – de cinematograf şi televiziune. A debutat în 1960, cu un film documentar de scurtmetraj, L’amour existe, premiat la Veneţia. A turnat, în 1961, Janine, şi apoi – o serie de documentare, tot de scurtmetraj: Jardins d’Arabie – 1963; Pehlivan, Istanbul, Byzance, Maitre Galip. Între 1965 şi 1966, a realizat alte scurtmetraje pentru „Les Chroniques de France”. În 1969, a debutat cu filmul de ficţiune de lungmetraj L’enfance nue, un film foarte bine primit.

În 1987, a obţinut premiul Palme d’Or pentru filmul Sous le soleil de Satan, folosind ca sursă literară cartea lui Georges Bernanos. A urmat pelicula Van Gogh (1991), în care viaţia artistului a fost filtrată prin datele universului interior al regizorului.

2002 – La închisoarea Guantanamo Bay (Cuba), au început să sosească primii prizonieri, membrii ai grupării teroriste Al-Qaeda.

1992 – A decedat organistul Iosif Gerstenengst, unul dintre cei mai importanţi organişti care s-au născut în Banat în perioada interbelică.

Născut la Ciacova, în anul 1920, a fost atras din copilărie de lumea minunată a muzicii. Din 1939, a urmat Facultatea de teologie din Timişoara. Aici, a fost remarcat de organistul Domului din acea vreme, Emerich Vormittag, de la care a luat primele lecţii de orgă.

Între anii 1948-1949, a colaborat cu Radu Aldulescu. Concomitent, a susţinut recitaluri de orgă, dintre care se remarcă cel din data de 26 iunie 1949. În anul 1940, a debutat la Bucureşti, în cadrul unui concert susţinut la Catedrala Sf. Iosif. Până în anul 1955, a susţinut zeci de concerte.

A fost remarcat de dirijorul Mircea Cristescu, alături de care a susţinut concerte cu Orchestra Cinematografiei sau la Ateneul Român, unde a interpretat concertele lui Haendel. Din anul 1959, a fost angajat organist permanent la Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti.

Anii care au urmat s-au înscris în etapa de afirmare a şcolii moderne de orgă din România. Pentru Iosif Gerstenengst, au fost anii unor mari turnee în Germania, Cehoslovacia, Franţa (unde a concertat la catedrala Nôtre Dame din Paris), Rusia.

Alături de Helmut Plattner şi Horst Gehann, a colaborat în cadrul concertelor susţinute la Ateneul Român sau în sala Radiodifuziunii din Bucureşti, dar mai cu seamă în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, al cărui organist a rămas până în ultima zi de viaţă, contribuind la afirmarea artei organistice moderne din România.

1990 – Aproximativ 300.000 de oameni au demonstrat pașnic în favoarea independenței Lituaniei faţă de Uniunea Sovietică.

1982 – NATO a condamnat URSS pentru sprijinul acordat generalului Jaruzelski, în acţiunile de descurajare a manifestaţiilor de protest din Polonia.

1979 – În urma obiecţiilor din partea unor participanţi, personajul de desene animat „Goofy”( Walt Disney ) a fost interzis ca emblemă a Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1980, din SUA (Lake Placid).

1972 – Pakistanul de Est și-a schimbat numele în Bangladesh, după obţinerea independenţei, ca urmare a înfrângerii Pakistanului în războiul indo-pakistanez.

1966 – A murit Alberto Giacometti, sculptor, pictor şi desenator elveţian.

Giacometti este originar din provincia Ticino de limbă italiană a Elveţiei, unde s-a născut în 1901, în oraşul Borgonovo, fiu al lui Giovanni Giacometti, pictor neo-impresionist. A finalizat studiile artistice la Şcoala de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts) şi Şcoala de Arte şi Meserii (École des Arts et Métiers) din Geneva. În 1921, a plecat la Roma pentru a studia operele marilor maeştri italieni din trecut. În 1922, Giacometti s-a stabilit la Paris, unde a urmat cursuri de sculptură, experimentând în acelaţi timp stilul cubist.

Începând din anul 1927, a expus cu regularitate la „Salon des Tuileries”. Între anii 1933 şi 1940, s-a concentrat asupra studiului fizionomiei umane; desena şi picta corpuri omeneşti întregi, în tentativa de a uni identitatea fiinţelor umane individuale dintr-o singură privire.

În acest timp, s-a apropiat de Picasso, precum şi de scriitori înnoitori ai stilului literar, ca Samuel Beckett şi Jean-Paul Sartre, cu care a stabilit un dialog care a dus la influenţe reciproce.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit la Geneva, apoi, în 1946, s-a întors la Paris, unde a început o nouă fază în creaţia sa artistică. În 1962, a primit Marele Premiu pentru sculptură al Bienalei din Veneţia.

Ultimii ani sunt caracterizaţi de activitate frenetică, organizând mari expoziţii în principalele oraşe ale Europei. Deşi grav bolnav, s-a dus la New York, unde, în 1965, s-a organizat o expoziţie retrospectivă la „Museum of Modern Art”. Ca ultimă lucrare, a pregătit textul pentru cartea Paris sans fin, care cuprinde o secvenţă de 150 litografii cu imagini din toate locurile văzute.

1963 – S-a deschis prima discotecă din lume, la Los Angeles, „Whisky a-go-go”.

1962 – A erupt vulcanul Huascaran în Peru, înregistrându-se 4.000 de morţi.

1952 – S-a creat Comisia ONU pentru Dezarmare.

1943 – S-a încheiat un Protocol germano-român prin care guvernul Antonescu s-a angajat să continuie războiul împotriva Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, singura condiţie fiind ca Germania să sporească ajutorul militar pentru echiparea unor noi unităţi care să le înlocuiască pe cele pierdute sau decimate la Stalingrad, cotul Donului şi în Caucaz.

1931 – A fost semnat decretul guvernului român G.G. Mironescu, privind dizolvarea Gărzii de Fier (primul decret de dizolvare a Gărzii de Fier), iar conducătorul ei, căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, a fost arestat. În februarie, însă, justiţia a decis în favoarea lui Codreanu şi a organizaţiei sale. Guvernul Iorga-Argetoianu a reînnoit în martie 1932 decretul de dizolvare.

1928 – S-a stins din viaţă scriitorul englez Thomas Hardy.

Romanele lui Hardy se desfăşoară în comitatul fictiv Wessex (în parte real, în parte imaginar). Hardy a descris epoca dinaintea căilor ferate şi a revoluţiei industriale care au schimbat Anglia rurală. Operele sale au un ton pesimist şi conţin o ironie amară, iar stilul său de scris este necizelat, dar lasă o impresie profundă.

Hardy avea ochi pentru detalii amănunţite, ca de exemplu întinderea petei de sânge pe tavan de la sfârşitul romanului Tess of the d’Urbervilles sau nota de sinucidere din Jude the Obscure (trad. română Jude Neştiutul).

Primul roman al lui Hardy, The Poor Man and the Lady, terminat prin 1867, nu a fost preluat de nici o editură, iar Hardy a distrus manuscrisul; s-au păstrat doar fragmente. A fost încurajat de mentorul şi prietenul său, scriitorul George Meredith, să încerce din nou. Desperate Remedies (1871) şi Under the Greenwood Tree (1872) au fost publicate anonim. În 1873, A Pair of Blue Eyes, bazat pe curtea făcută de Hardy primei sale soţii, a fost publicat sub numele propriu. Hardy a declarat că a folosit comitatul Wessex pentru prima dată în Far from the Madding Crowd (trad. română Departe de lumea dezlănţuită) în (1874).

Romanul s-a bucurat de succes suficient pentru ca Hardy să poată renunţa la activitatea arhitecturală şi să se dedice carierei literare.

1925 – A apărut ziarul Socialismul, organ al Partidului Social-Democrat din România, având în calitate de redactor-şef pe Constantin Titel Petrescu. Ziarul a fost ulterior redenumit în Lumea nouă şi a apărut până în 1940.

1923 – Franţa şi Belgia au ocupat zona Ruhr, ca urmare a refuzului Germaniei de a plăti despăgubirile de război.

1922 – A fost folosită pentru prima dată, pe un pacient, insulina în tratarea diabetului. Pacientul a fost un tânăr canadian de 14 ani, Leonard Thompson.

1913 – A fost prezentată la Expoziţia Naţională de Maşini de la New York, prima maşină tip berlină, fabricată de Hudson Motor Company.

1910 – S-a născut poetul şi prozatorul Nikos Kavvadias, unul dintre cei mai populari poeţi ai Greciei.

Născut în Nikolsk-Ussuriysky, în 1910, Kavvadias a debutat cu poezie, pe care a publicat-o în revista Marii Enciclopedii Greceşti şi pe care a semnat-o cu pseudonimul Petros Valhalas.

Scrierile lui Nikos Kavvadias, reunind, în mare parte, poeme, nu au omis însă nici creaţia în proză: Marabou (poeme, 1947), Pâcla (poeme, 1947), Cartul (roman, 1954), Traverso (poeme, 1975-1989), Li (proză, 1987), De război/Pe calul meu (scrieri în proză, 1987), Jurnalul unui timonier (scrieri în proză şi poeme nerepertoriale, 2005).

Traseul pe care l-a urmat Kavvadias este unul zbuciumat, dovadă a firii sale aventuriere şi, în acelaşi timp, boeme: s-a înscris la Medicină, dar a fost nevoit, din cauza situaţiei financiare grele cauzate de moartea tatălui, să lucreze la un birou de transport maritim, nerenunţând la plăcerea scrisului şi experimentând, totodată, viaţa de matelot.

După perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, în care a luptat pe front, şi după Războiul Civil, încheiat în 1949, Kavvadias şi-a dedicat o mare parte din viaţă călătoriei, ceea ce s-a reflectat masiv în scrierile sale. Posibilitatea de a vedea lumea şi de a observa diversitatea umană au făcut ca opera sa să nu se limiteze la o singură direcţie, cea a reflectării realităţilor din ţara sa, căci acest „poet şi scriitor al rătăcirii, îndrăgostit de mare, de porturi şi de femeile care adastă acolo, prieten şi frate cu marinarii de pe vapoare, nu se numără printre poeţii care au slăvit Grecia, peisajele, istoria sau oamenii patriei sale […] Se confruntă cu forţele naturii, cu oameni de pretutindeni, cu dorinţele şi visele acelora care au patrie doar corabia, între cer şi mare, străin prin porturile de pe uscat”.

1909 – La Bucureşti, a avut loc Congresul Partidului Naţional Liberal (PNL), care l-a ales ca preşedinte pe Ionel I.C. Brătianu.

1906 – A văzut lumina zilei sculptorul Boris Caragea, membru corespondent al Academiei Române.

S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial. În 1934, a deschis prima expoziţie de lucrări cu subiect folcloric, în care a expus şi câteva de inspiraţie dobrogeană: Femeie cu cobiliţă, Dans dobrogean sau Pescarii. Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis şi Neapole.

În 1937, a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor. Lucrările din prima fază de creaţie au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie.

Caragea a fost un important reprezentat al realismului socialist, devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influenţat fiind şi de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spaţiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice. În anul 1951, Boris Caragea a fost ales preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962, a fost numit preşedintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură şi artă.

A fost ales membru corespondent al „Academiei Republicii Populare Române”, a primit titlul de „Maestru emerit al artei” şi, ceva mai târziu, pe cel de „Artist al poporului”.

1903 – A apărut săptămânal, la Timişoara, ziarul socialist Votul poporului. Ziarul a apărut până la 17 mai 1905.

1897 – A murit medicul Ştefan Stâncă. Lui îi aparţin primele încercări din România privind tratarea sistematică a problemelor de sănătate publică, membru post-mortem al Academiei Române.

A absolvit Liceul Naţional din Iaşi şi tot la Iaşi, apoi la Bucureşti, a urmat Facultatea de Medicină, absolvind-o cu o teză (1891) care constituie totodată lucrarea sa fundamentală: Mediul social ca factor patologic, în care a subliniat cauzele social-economice ale celor mai multe boli de mare răspândire în societăţile bazate pe exploatare, arătând necesitatea transformării mediului social generator de maladii în vederea ameliorării stării de sănătate a populaţiei şi a eradicării „bolilor sociale”.

Ştefan Stâncă a fost medic (1891-1894) în judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Ilfov, desfăşurând o activitate de veritabil apostolat. A lucrat în continuare ca medic oftalmolog la Bucureşti, apoi la Moineşti şi Tg. Ocna, în paralel cu o intensă activitate de educaţie sanitară şi propagandă socialistă, prin conferinţe şi articole.

Scrierile sale au mai tratat despre darwinism, despre istoria medicinei, despre aplicarea dialecticii în ştiinţa medicală, au dezvăluit înapoierea economică şi starea sanitară precară a ţăranilor şi muncitorilor, au combătut şovinismul şi antisemitismul.

Academia R.P.R. l-a cinstit în 1948 prin alegerea sa ca membru de onoare post-mortem al înaltului for. A murit foarte tânăr, la 32 de ani, răpus de tuberculoză, o boală ale cărei rădăcini sociale le-a denunţat în repetate rânduri. Cu prilejul centenarului naşterii sale a fost, de asemenea aniversat, la recomandarea U.N.E.S.C.O.

1892 – Pictorul francez  Paul Gauguin s-a căsătorit cu o fată de 13 ani din Tahiti.

1865 – A avut loc, la Cernăuţi, prima adunare a Societăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina.

1864 – S-a constituit, la Iaşi, societatea literară Junimea, coordonatorul căreia era criticul literar, esteticianul şi publicistul Titu Maiorescu.

1861 – Statul Alabama și-a declarat secesiunea față de Statele Unite ale Americii.

1838 – A avut loc un puternic cutremur de pământ cu efecte grave în Muntenia, în special la Bucureşti, înregistrându-se multe pierderi umane şi materiale.

1830 –  S-a înfiinţat prima societate ştiinţifică română, Societatea de medici şi naturalişti, avându-i ca fondatori pe Iacob Cihac, Gheorghe Asachi.

1812 – A venit pe lume Carol Popp de Szathmary, pictor, grafician şi fotograf, considerat primul fotograf de artă român. A realizat primele fotografii-document ale Bucureştiului din vremea sa; a fost pictorul Curţii regale în timpul lui Carol I. A participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români.

Primele studii le-a făcut în Transilvania, apoi (1853) a lucrat cu Anton Chladek la Pesta. A călătorit intens în ţară şi străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitoreşti cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate şi poezie.

În pictură, limbajul său este migălos şi greoi, dar vădind acelaşi spirit de observaţie ascuţit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri.

Ca litograf, Szathmáry a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum şi portretele deputaţilor din Dieta Transilvaniei.

În 1860, a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În anul 1843, a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat şi primele tabotipii.

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa şi a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, este recunoscut ca primul foto-jurnalist.

A călătorit în China, iar cu acordul ţarului Rusiei, a ajuns şi în Siberia, unde a realizat fotografii artistice. În anul 1855, a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate şi pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franţei şi Regele Spaniei.

(Foto: Curtea Mănăstirii Cozia, pictură realizată de Carol Popp de Szathmary)

1805 – În Statele Unite, a fost creat Teritoriul Michigan.

1794 – Șeriful american Robert Forsyth a fost împușcat la Augusta, Georgia, devenind primul șerif ucis în exercițiul funcțiunii.

1787 – William Herschel a descoperit Titania și Oberon, doi sateliți ai planetei Uranus.

1753 – A fost deschis British Museum.

1600 – Împăratul Rudolf al II–lea a primit solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoaşterea domnului român ca principe al Transilvaniei.

532 – Imperiul Bizantin: A început, la Constantinopol, răscoala Nika, care a fost reprimată de comandantul militar Belisarius, răsculaţii fiind masacraţi în hipodrom.

247 – S-a născut împăratul roman Theodosius I cel Mare.

Sfântul și binecredinciosul împărat Teodosie I, numit şi Teodosie cel Mare , a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii: de răsărit şi de apus.

Teodosie cel Mare este cunoscut şi pentru că a decretat creştinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinţei ortodoxe şi trecut în rândul sfinţilor.