1465 – Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca reședință domnească a lui Radu cel Frumos, domnul Țării Românești (1462-1478).
Data de 14 octombrie a anului 1465 este o zi importantă în istoria municipiului București, pentru că de atunci avem prima mențiune documentară a actualei capitale a României drept reședința domnească a lui Radu cel Frumos. Domnitor al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475), Radu cel Frumos este fiul lui Vlad Dracul și a venit la domnie cu ajutor turcesc, ajutor dat de sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș. Totuși, Bucureștiul a fost atestat documentar pentru prima dată pe data de 21 septembrie 1459, când, printr-un act emis de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești de atunci, Cetatea Dâmboviței, cum mai este denumit în primii ani orașul, a fost fondată pentru a supraveghea drumul care mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană.
Conform unui document din 7 iunie 1766, numele orașului vine de la un oarecare Bucur, care „primul a bătut parul”. După spusele istoricului Constantin C. Giurescu, Bucureștii au existat ca așezare urbană, ca târg, cu mult înainte de domnia lui Vlad Țepeș, chiar înainte de întemeierea statului medieval Țara Românească. Lui Țepeș i s-ar datora, potrivit aceluiași istoric, doar ridicarea unei cetăți la București sau refacerea ei și, firește, atestarea documentară.
1582 – Din cauza introducerii calendarului gregorian, această zi din acest an nu există în Italia, Polonia, Portugalia și Spania.
Când a început folosirea noului calendar, pentru a corecta eroarea acumulată în 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 și a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de „5 octombrie 1582” până la „14 octombrie 1582” (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587).
Cum se vede in 1582 ziua de 4 octombrie fiind joi, a doua zi nu putea fi decât vineri; cum insă a doua zi, papa nu a mai numărat 5 octombrie, ci 15 octombrie, forţat a doua ziin loc de vineri i-a zis luni, schimbând ordinea numelor zilelor.
Pagina calendarului imprimat la Roma in anul 1582 din ordinul Papei Grigorie al XIII-lea, care dă luna lui octombrie scurtată şi sărită de la 4 la 15.
1789 – George Washington proclamă prima Thanksgiving Day.
Ziua Recunoștinței este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește pentru bogăția recoltei din acel an. Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea afacerilor sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanksgiving pentru a permite angajatilor să se reuneasca cu familia. În Regatul Unit, Thanksgiving este o altă denumire pentru Ziua Recoltei, și se sărbătorește în biserici și în sate într-o duminică după strângerea recoltei în acea localitate, fără a fi o sărbătoare deosebit de importantă. Sărbătoarea a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul S.U.A. a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a S.U.A.
1802 – În Țara Românească a avut loc un puternic cutremur de pământ, cel mai mare seism din România, consemnat de documente.
Cutremurul s-a produs în Vrancea și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7-7,9 grade. Și Bucureștiul a fost grav afectat, aici prăbușindu-se Turnul Radu Vodă, Hanul Șerban Vodă, o parte din Turnul Colței și multe alte construcții. (14/26) În acest cutremur au fost numai 3 morți.
Evenimentul a fost resimţit intens pe o arie geografică extrem de vastă, de la St. Petersburg până în insulele greceşti din Marea Egee, de la Belgrad până la Moscova. Seismul a avut loc cam la o oră după prânz (12.55 ora locală), când lumea tocmai ieşise de la slujbe din biserici. Celebră a fost prăbuşirea (în Bucureşti) a Turnului Colţei, ridicat cu peste 8 decenii înainte; turnul s-a rupt de la mijloc, iar partea superioară a căzut pe caldarâm.
Atunci, Turnul Colţei, care era cea mai înaltă clădire de până atunci, s-a rupt de la jumătate.Se pare că Turnul Colţei, aşa cum era el în 1888, când primarul Pake Protopopescu l-a dărâmat spre a lărgi strada, care era prea îngustă pentru circulaţie, era doar jumătate din Turnul Colţei de dinainte de cutremurul din 1802.
O altă mărturie, de data aceasta a unui cronicar grec, Dionisie Fotino, ne spune că tocmai când Constantin Ipsilante se mută în Curtea Domnească, zidurile acesteia crapă, iar domnitorul, de frică să nu se dărâme zidurile pe el, se mută cu toată familia în Mănăstirea Văcăreştilor. Printre bisericile şi mănăstirile care au avut de suferit de pe urma cutremurului merită menţionate: Colţea, Stavropoleos, Sărindar, Sf. Apostoli, Sf. Gheorghe Nou, Mihai Vodă, Sf. Atanasie-Bucur, mănăstirea Cotroceni şi mănăstirea Văcăreşti.S-a dărâmat şi hanul Şerban Vodă, adică hanul în locul căruia se află astăzi Banca Naţională. Toate pare că au culminat cu deschiderea pământului, din pământ ieşind apă şi pe alocuri…catran.
Cutremurul a adus mari pagube oraşului, consolidarea clădirilor făcându-se anevoios şi prost. Pe scara Richter, magnitudinea se pare să fi fost de 7,7, cu epicentrul în Vrancea. Deoarece,oraşul arăta desfigurat, iar multe dintre biserici şi clădiri arătau foarte urât, domnitorul Constantin Ypsilante a căutat repede să refacă oraşul, dar majoritatea meseriaşilor, mai ales zidarii şi lemnarii, cereau preţuri foarte mari, profitând de situaţia în care se aflau oamenii. Astfel, domnitorul a fost nevoit să pună preţuri maximale şi să ceară pedepse dintre cele mai grele pentru ce-i ce vor încălca legea. Tocmai pentru acest lucru, a reorganizat şi breasla zidarilor şi lemnarilor. Oraşul s-a refăcut relativ repede, în câţiva ani, însă unele contrucţii şi edificii nu au mai căpătat niciodată forma lor de dinainte de cutemur – a se vedea Turnul Colţei. Oamenii puneau, după cum am spus, această calamitate pe seama lui Dumnezeu, care îi pedepsea pentru păcatele lor, iar această credinţă este foarte bine reflectată de spusele domnitorului Ypsilante, care intră în biserica satului Radovan (în drumul său spre Bucureşti), în timp ce oraşul era în agonie: Doamne! Doamne! Nu pierde pe poporul tău pentru păcatele mele, ci pe mine numai!
Conform unor martori, în Bucureşti, în timpul cutremurului, “un zgomot înfiorător a îngrozit lumea”. În multe locuri din Bucureşti şi din ţară s-au format crăpături adânci şi lungi în pământ, din care a ţâşnit, pe alocuri, apă fierbinte şi “murdară urât mirositoare”.
„Un cutremur a lovit oraşul ieri între orele 12 şi 1. Cutremurul s-a simţit aproape 10 minute şi jumătate a fost atât de violent încât toate hornurile din oraş s-au prăbuşit. Câteva case şi alte câteva biserici s-au sfărmat. Biserica Sfântul Nicolai şi renumitul turn Colţea sunt acum un morman de ruine. Pământul s-a despicat în câteva locuri de unde a ţâşnit o apă verzuie, care a emanat un miros ca de sulf în tot oraşul. La ora 5 fix a urmat o replică, dar şocul a fost mai mic şi nu a pricinuit nici o stricăciune. În ciuda numărului mare de clădiri prăbuşite în timpul primului cutremur nu s-au înregistrat alţi morţi în afară de o evreică, copilul ei şi alte două persoane. Prinţul Ipsilanti, noul conducător al Valahiei, tocmai ajunsese; s-a dus la biserică să se roage, iar cel mai violent moment al cutremurului a fost în clipa în care era pe punctul de a săruta Sfânta Evanghelie”, se arata în revista „The European Magaz
1851 – A fost înfiinţată Agenţia de presă REUTERS, cea mai importantă agenţie de ştiri din Marea Britanie şi una din cele mai apreciate din lume.
Reuters operează în prelucrarea şi difuzarea informaţiilor de presă – cuvinte şi imagini – cu cele mai noi mijloace tehnologice în domeniu. Fondată în 1851, la Londra, de Paul Julius Reuter, compania şi–a stabilit încă de la început reputaţia de sursă primară, rapidă şi sigură de ştiri. Reuters a fost primul utilizator al cablului subacvatic pentru a transporta informaţiile de presă şi bursiere între Anglia şi Franţa. În 1922, informaţia era transmisă pe cale electronică, iar în 1923 a început folosirea undelor radiofonice. În 1927 a fost introdus teleprinterul. În 1962, Reuters a trimis primul satelit în spaţiu, fiind prima companie privată din lume care a realizat transmiterea de informaţii în acest fel.
1853 – S-a născut Ciprian Porumbescu, compozitor român (d. 1883)
Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urmă își schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii. Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa.
La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița.
Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români” și altele.
A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori.
Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru.
Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite.
1879 – S-a născut Miles Franklin, scriitoare și feministă de origine australiană (d. 1954)
Miles Franklin (născută ca „Stella Maria Sarah Miles Franklin”; 14 octombrie 1879 – 19 septembrie 1954) a fost o feministă și o scriitoare de origine australiană. Este cunoscută mai ales pentru romanul autobiografic: My Brilliant Career, publicat în 1901. Ea a avut un impact durabil asupra vieții literare australiene prin fondarea unui premiu literar major cunoscut ca Miles Franklin Award.
1894 – S-a născut Edward Estlin Cummings (n. 14 octombrie 1894 – d. 3 septembrie 1962) a fost un poet, dramaturg, eseist și pictor american.
Scrierile sale exprimă revolta antisocială a individului, protestul împotriva războiului și cultivă expresia șocant-cinică, inovațiile sintactice și bizareriile de aranjament tipografic.
1926 – Se năștea celebrul ursuleț Winnie the Pooh.
Personajul creat de autorul britanic Alan Alexander Milne a incantat copiii inca de la aparitia sa in cartile originale “Winnie-the-Pooh” (1926) si “The House at Pooh Corner” (1928). Se spune ca A.A. Milne a scris povestile pentru fiul sau Christopher Robin, iar numele personajului principal era chiar numele ursuletului de plus al baiatului.
Putini stiu, insa, ca Winnie a fost un urs adevarat, mai precis o ursoaica. In timpul Primului Razboi Mondial, trupele canadiene din Winnipeg care calatoreau spre Europa au facut un popas intr-un sat din Ontario. Locotenentul medic veterinar H. Colebourn a intalnit acolo un vanator care omorase o ursoaica și îi luase puiul, tot femela.
Colebourn a cumparat micuta ursoaica cu 20 de dolari si a numit-o Winnie in amintirea orasului sau, Winnipeg. Winnie a devenit mascota celei de-a 34-a brigade a armatei canadiene. Ajunsi in Europa, Colebourn o lasa pe Winnie temporar la Gradina zoologica din Londra. Deşi alti cinci ursi au fost lasati aici de catre trupele canadiene, Winnie a devenit rapid favorita publicului. La sfarsitul razboiului, Colebourn a venit sa o recupereze pe Winnie, dar a fost convins de ingrijitorii gradinii zoologice sa o lase acolo.
S-a întors de mai multe ori pentru a o vizita. Intre timp, un baiat in varsta de 5 ani pe nume Christopher Robin Milner facuse o adevarata pasiune pentru Winnie. Se intelegeau atat de bine, incat copilului ii era permis sa intre in cusca si sa se joace cu ea. Aceasta prietenie l-a inspirat pe tatal baiatului sa scrie celebrele povesti despre Winnie the Pooh.
1944 – A avut loc Masacrul de la Moisei, când unități militare maghiare aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, au ucis 29 de etnici români.
Comuna Moisei, situată în partea de sud-est a județului Maramureș, la jumătatea distanței dintre orașele Borșa și Vișeu de Sus, a fost printre primele așezări românești ce au intrat sub administrație ungară în 7 septembrie 1940. La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borșa. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supravieţuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu. Prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. În aceeași noapte, militarii au incendiat satul şi au ars circa 300 de case. Deasupra gropii comune a fost înălțată o troiță de lemn, înlocuită după câțiva ani de un obelisc din piatră.
