24 decembrie 1918, Regele Ferdinand I al României a emis Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie

1999 – Cinci mii de porţi sfinte ale unor edificii religioase din întreaga lume s-au deschis în noaptea de Crăciun pentru a marca începutul marelui Jubileu al anului 2000.

Prima poartă a fost deschisă de Papa Ioan Paul al II-lea, la Bazilica Sfântul Petru din Roma. Anul Sfânt s-a încheiat la 6 ian. 2001 (Ziua Botezului Domnului).

1989 – În Bucureşti, în Piaţa Universităţii, Gara de Nord şi Piaţa Palatului s-a continuat să se tragă. Revoluţionarii au format patrule care, la Metrou şi pe străzi, controlau trecătorii, cei suspecţi fiind reţinuţi.

1989 – La radio şi televiziune, a fost transmis Comunicatul CFSN, prin care se reafirma victoria Revoluţiei şi, totodată, erau prezentate măsurile excepţionale adoptate de CFSN pentru restabilirea ordinii.

1979 – Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul pentru a susţine guvernul comunist.

1968 – Pentru prima dată, un echipaj uman, aflat în naveta spaţială Apollo 8, a intrat pe orbita Lunii, înconjurând astrul ceresc.

Echipajul, format din astronauţii Frank Borman, James A. Lovell şi William A. Anders, a părăsit Pământul pe 21 decembrie. Misiunea a durat 7 zile şi a inclus 10 rotaţii în jurul Lunii şi şase intervenţii televizate în direct cu astronautţii de pe Apollo 8, cea din Ajunul Crăciunului rămânănd în topul transmisiunilor cu cele mai mari audienţe.

NASA a pregătit acest zbor în numai patru luni, iar succesul înregistrat a grăbit aselenizarea omului pe satelitul Terrei.

Misiunea Apollo 8 a realizat şi una dintre imaginile simbol ale Pământului văzut din Cosmos. După două încercări nereuşite de reintrare în atmosfera terestră, pe 27 decembrie, echipajul a poziţionat naveta pe coordonatele potrivite, iar capsula în care se afla acesta a ajuns cu bine în Oceanul Pacific.

1964 – A fost inaugurat Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, cu premiera „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru; decretul de construire a teatrului a fost emis pe 4 mai 1965.

1962 – România şi Elveţia au ridicat relaţiile diplomatice la nivel de ambasadă.

1954 – Statul Laos a devenit independent.

1951– Libia şi-a dobândit independenţa în faţa Italiei, statul devenind regat prin proclamarea lui Idris I ca rege.

1943 – Generalul american Dwight D. Eisenhower, viitor preşedinte al SUA, a devenit comandant suprem al armatei Aliaţilor.

1941– Hong Kong-ul a fost ocupat de armata imperială niponă.

1924 – Albania a devenit republică.

1918 – Regele Ferdinand I al României a emis Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei, potrivit căruia serviciile publice rămâneau sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia guvernului României trecând afacerile străine, armata, căile ferate, poştele, telefoanele, circulaţia financiară, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului.

1918 – A fost desfiinţat Comisariatul General din fosta Gubernie Basarabia.

1897 – Octavian Goga a debutat cu versuri în revista „Tribuna” din Sibiu.

1893 – Industriaşul american Henry Ford a testat primul său motor de automobil.

1865 – În SUA a luat fiinţă organizaţia secretă a albilor americani, „Ku Klux Klan”, bazele ei fiind puse de veterani ai Războiului de independenţă american.

1864 – La Viena, a fost întemeiată prima societate academică a studenţilor români, numită, la sugestia poetului român Mihai Eminescu, „România Jună”.

1818 – A venit pe lume James Prescott Joule, fizician englez autodidact și fabricant de bere. A devenit celebru datorită unei experiențe faimoase menită a determina echivalentul mecanic al caloriei, efectuată în anul 1842.

Prin această experiență, Joule a verificat principiul conservării și transformării energiei, iar în anul 1852, a stabilit variaţia de temperatură produsă de un gaz care străbate un corp poros (efectul Joule-Thompson).

1800 – La Paris, a avut loc un atentat asupra împăratului Franţei Napoleon Bonaparte, fără însă a-l răni. Drept represalii, 100 de iacobini au fost deportaţi în insulele Seychelles.

1798 – A venit pe lume Adam Bernard Mickiewicz, poet și scriitor polonez, luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale, considerat cel mai bun poet romantic polonez din secolul XIX.

S-a născut în 1798, pe moșia unchiului său din Zaosie (Zavosse), lângă Navahrudak (Nowogródek), care se afla în Imperiul Țarist, astăzi Belarus. Regiunea a făcut parte din Lithuania Propria a Marelui Ducat al Lituaniei pânâ în 1795, când s-a produs A Treia Partiţie a Commonwealth-ului polono-lituanian.

Zona era locuită de lituanieni și bieloruși deopotrivă, teme din folclorul celor două popoare regăsindu-se adesea în creaţia poetului de mai târziu.

Mickiewicz a fost admis la Universitatea Imperială din Vilnius, personalitatea și lucrările sale fiind profund marcate de cei patru ani petrecuți aici. Tânărul Adam a fost atras în special de istorie, iar in 1817, împreună cu Tomasz Zan, a creat societatea secretă „Filomații” ( poloneză Filomaci, greaca philomathes , „iubitori de cunoaștere”), care susținea independența față de Rusia.

După absolvire, a obținut o bursă din partea universitații pentru a studia la Kaunas între 1819–1823.

În 1823, a fost arestat, investigat pentru activitatea sa politică, mai ales ca membru al societății Filomații și exilat în centrul Rusiei. Deja publicase 2 mici volume de poezie diversă la Vilnius, primite favorabil de către publicul slav, iar odată ajuns la Sankt Petersburg, a fost acceptat imediat de cercurile literare înalte, unde a devenit favorit datorită manierelor sale și talentului extraordinar de improvizație.

În 1825, a vizitat Crimeea, de unde s-a inspirat pentru o suită de sonete orientale (Sonety Krymskie), remarcabile prin ritm și culoare. Cele mai frumoase sunt „Furtuna”, „Bakhchisaray” şi „Mormântul contesei Potocka”.

În 1828, a scris poemul narativ „Konrad Wallenrod”, unde sunt descrise bătăliile sângeroase duse de cavalerii teutoni împotriva populației necreștine din Marele Ducat al Lituaniei, dar în care se face o referire voalată la marii feudali ruși și polonezi. Subiectele acestui poem, prea evidente pentru unii, au scăpat cenzurii acelor vremuri, care a văzut lumina tiparului însoțit de un motto sugestiv al lui Machiavelli: „ Dovete adunque sapere come sono duo generazioni da combattere — bisogna essere volpe e leone.” ( Există două moduri de a lupta: ca o vulpe sau ca un leu).

În 1829, după 5 ani de exil, a obținut permisiunea de a călători în străinătate. În Germania, la Weimar, l-a cunoscut pe Goethe, iar în Italia, după ce-a vizitat Milano, Veneția și Florența, s-a stabilit la Roma. Aici a luat naștere cel mai lung poem al său, „Pan Tadeusz”, considerat o capodoperă.

În 1832, a părăsit capitala Italiei, unde viața îi fusese adeseori presărată cu momente de săracie și nefericire.

În 1834, la Paris, s-a căsătorit cu Celina Szymanowska, fiica pianistei și compozitoarei Maria Agata Szymanowska.

În decembrie 1838, Adam a încercat să se sinucidă aruncându-se pe fereastră, marcat de boala mintală a soției sale.

În 1840, Mickiewicz a fost numit profesor la nou înființata secție de literatură și limbi slave din cadrul Collège de France, unde a predat pănă în 1844. Influențat de mesianismul filozofului polonez Andrzej Towiański, a devenit un promotor al misticismului religios. Lecțiile lui Adam au devenit un amestec de politică și religie, ceea ce a atras antipatia guvernului francez. Elementul mesianic a intrat în conflict cu învățăturile Bisericii Romano-catolice, iar câteva cărti i-au fost interzise.

În următorii ani, viața poetului a intrat în declin, o imagine tristă a lui Mickiewicz fiind zugrăvită de scriitorul rus Alexander Herzen: sărac, deznădajduit, măcinat de conflicte familiale, îmbătrânit prematur.

În 1849, Mickiewicz a pus bazele ziarului „La Tribune des Peuples” (Tribuna poporului), care a rezistat doar un an. Speranța în Reinstaurația Imperiului Francez părea să-i dea aripi, așa că a apărut oda latină închinată lui Napoloeon al III-lea.

Opera lui Mickiewicz este caracterizată ca fiind prometeică, care „sensibilizează nu doar inimile poloneze”, la fel ca și alți barzi ai Poloniei precum Zygmunt Krasiński și Juliusz Słowacki, iar George Brandes afirma că poeziile lui Mickiewicz sunt mai „sănatoase” decât cele ale lui Byron, Shakespeare, Homer sau Goethe.

1524 – A încetat din viaţă Vasco da Gama, celebru navigator portughez, cel care a efectuat prima călătorie pe mare din Europa până în India, înconjurând Africa, deschizând astfel linia de navigaţie din Europa spre Asia.

Vasco da Gama a pornit la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael însoțite de corăbiile Bérrio, Santa Fé) (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni căpitani și cârmaci din Portugalia cu experiență de navigare pe Oceanul Pacific.

Vasco da Gama a navigat spre vest pe Atlantic, mai de parte de coasta africană profitând de un vânt (Pasat) mai puternic. La 4 noiembrie a ajuns în golful S.Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest africană, făcând un ocol larg la depășirea „Capului Bunei Speranțe”.

A ajuns pe coasta răsăriteană a Africii atingând, la 7 aprilie 1498, Mombasa, unde negustorii arabi căutau să împiedice continuarea expediției. Mai departe, a navigat de-a lungul coastei răsăritene a Africii ajungând în orașul Malindi, unul dintre orașele concurente Mombasei.

La data de 20 mai 1498, au ajuns corăbiile lui da Gama în apropiere de Calicut, pe coasta Malabar, fiind pentru prima oară când a ajuns o corabie europeană pe coasta Africii, pe calea maritimă.

A doua călătorie a fost condusă de Pedro Álvares Cabral în 1500, ocazie cu care au descoperit Brazilia.

În anul 1501, a pornit a treia călătorie sub comanda lui João da Nova, cu patru nave.

Sub conducerea lui Vasco da Gama, a pornit a patra călătorie (1502),  cu 21 de corăbii bine înarmate, prima grupă de 9 corăbii fiind sub comanda lui da Gama, a doua sub comanda unchiului său Vicente Sodré, a treia escadră fiind sub comanda vărului său Estêvão da Gama.

Apariția flotei portugheze în Oceanul Indian, care concura comerțului arab și Indian, a dus la o stare latentă de război. Astfel, deja în anul 1502, la intrarea în apele Oceanului Indian, da Gama a intrat cu 15 corăbii portugheze contra 100 corăbii mai mici arabe și indiene într-o luptă navală.

Folosind iscusit lupta de rivalitate, conflictele dintre prinții arabi sau indieni, precum și folosirea cu cruzime a forței, a reușit să învingă rezistența arabă și indiană, consolidând poziția portugheză pe coasta Malabar (India).

Ca răsplată a meritelor sale, la reîntoarcere (1503), da Gama a primit de la rege o pensie de 400.000 Reais, devenind membru al curții regelui Manuel I.

3 î.Hr. – S-a născut împăratul roman Servius Sulpicius Galba.

A fost împărat roman din iunie 68 până la moartea sa la data de 15 ianuarie 69. A fost primul împărat al Anului celor patru împărați.

Răscoala legiunilor din Germania, care l-a proclamat împărat la 1 ianuarie 69 pe Aulus Vitellius, l-a determinat pe Galba să-l adopte pe L. Calpurnius Piso Frugi Licinianus, numindu-l caesar și coregent.

La 15 ianuarie 69, Galba și Calpurnius Piso au fost uciși în for de pretorieni răzvrătiți.