12 ianuarie 1878, trupele române au ocupat localitatea Smârdan (astăzi în Bulgaria)

0 776

1998 – Un numar de 19 ţări europene, între care şi România, a semnat, la Paris, Protocolul privind interzicerea clonării umane,  primul text de drept internaţional constrângător elaborat în acest domeniu.

1995 – La Trenton, New Jersey, a avut loc prima audiţie a lucrării compozitorului de origine română, Sabin Păutza, scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a lui Martin Luther King jr.

1991 – Congresul american a răspuns pozitiv demersului propus de preşedintele George W. Bush, de a lua parte la confruntările militare din Golful Persic.

1990 – A fost Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989. Participanţii şi-au amintit că ucigaşii victimelor erau încă în libertate şi încet, încet au trecut de la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a membrilor CFSN.

Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, s-au semnat trei decrete:
1) declararea PCR în afara legii;
2) organizarea la 28.01.1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7.01.1990, prin Decretul-lege nr.6);
3) instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor. La 17.01.1990, decretele 1 si 2 au fost anulate de CFSN.

1990 – La Bucureşti, s-a desfăşurat un miting în care se cerea reintroducerea pedepsei capitale; cu acea ocazie, a eşuat încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului FSN şi a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere.

1984 – În Egipt, a reînceput procesul de restaurare a marilor piramide.

1976 – A încetat din viaţă scriitoarea britanică Agatha Christie, renumită autoare de romane poliţiste.

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte şi piese de teatru poliţiste. A scris şi romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, acestea fiind mai puţin cunoscute.

Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, fiind considerată unul dintre cei mai importanţi şi inovativi autori ai genului.

Christie a fost desemnată de Guinness Book of World Records ca fiind cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare, iar UNESCO afirmă că, actualmente, este autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puţin 56), fiind depăşită doar de operele colective ale corporaţiei Walt Disney Productions. Până în 2006, cărţile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume.

Christie a publicat 80 de romane şi nuvele şi 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.

1957 – A fost creată Conferinţa permanentă a puterilor locale şi regionale din Europa (azi, Congresul puterilor locale şi regionale din Europa), reunind în cadrul Consiliului Europei aleşii colectivităţilor locale şi regionale.

1951 – A intrat în vigoare Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948. România a aderat la Convenţie la 3 noiembrie 1950.

1950 – URSS a reintrodus pedeapsa cu moartea pentru spionaj şi sabotaj.

1932 – A avut loc premiera filmului „Chemarea dragostei”, care a prezentat povestea unei fete de ţară sedusă de un boier cinic şi aruncată în „vâltoarea metropolei”. Zbuciumul fecioarei abandonate era punctat de diverse arii de operă şi pagini folclorice asigurate de popularul Zavaidoc.

1929 – La Radio, a fost lansată prima emisiune, „Ora copiilor”.

1927 – A venit pe lume medicul Eugeniu Proca. Timp de peste 40 de ani, şi-a concentrat atenţia asupra problemelor insuficienţei renale. A organizat primul Centru de hemodializă şi a efectuat primele transplanturi renale din România (1980);  membru de onoare al Academiei Române.

Eugeniu Proca a absolvit Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung-Muscel (1945). A urmat cursurile Facultăţii de Medicină militară din Bucureşti (1945-1949). După excluderea din Institutul militar, a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1951-1953). Deşi şef de promoţie, a funcţionat ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotuşului.

În 1953, a intrat, prin concurs, la Spitalul Panduri, în 1957, a susținut teza de doctorat Insuficienţa renală acută, iar în 1969, a obţinut titlul de doctor docent. Până în 1965, când a devenit șeful Clinicii de urologie de la Fundeni, a parcurs toate etapele didactice numai prin concurs.

Între 1963-1964, a efectuat un stagiu la Institutul de urologie din Londra, iar în 1967, a efectuat cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard. În 1989, a reînfiinţat Societatea Romană de Urologie (desfiinţată în 1945), al cărui preşedinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaş al profesorilor Herescu şi Hortolomei. De asemenea, a reînfiinţat „Revista română de urologie”.

A fost profesor de clinică chirurgicală urologică la Institutul de Medicină și Farmacie din Bucureşti (din 1973); rector al Institutului de Medicină din Bucureşti (1976-1978), ministru al sănătăţii (1978-1985). A fost elev al profesorului Th. Burghele, transferat la Fundeni după decesul profesorului Olănescu. A condus clinica Fundeni timp de 25 de ani, a avut o bogată activitate operatorie cunoscut ca un chirurg temerar, care a introdus în activitatea clinică tehnici noi.

1919 – În România, a fost emis Decretul-lege privind organizarea Direcţiei Generale a Statisticii.

1918 – Generalul Prezan, şef al Statului Major al Armatei Române, a adresat o proclamaţie populaţiei din Republica Democratică Moldovenească, în care a explicat motivele intrării trupelor române în Basarabia.

1880 – Olanda a recunoscut independenţa României.

1878 – Trupele române au ocupat localitatea Smârdan (astăzi în Bulgaria), punct important al sistemului de apărare a Vidinului pe timpul otomanilor. Lupta a avut loc în cadrul Războiului de independenţă a României.

Lupta de la Smârdan a fost imortalizată într-o compoziţie picturală, devenită celebră, sub numele de Atacul de la Smârdan, realizată de marele pictor român Nicolae Grigorescu.

1866 – A decedat Aron Pumnul, cărturar român, lingvist, filolog, participant la evenimentele Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A fost profesor de limba si literatura româna si un animator cultural de prestigiu, având o deosebită vocaţie pedagogică. Printre elevii lui s-a numărat Eminescu, care i-a dedicat prima sa poezie publicată, „La mormântul lui Aron Pumnul”.

A alcătuit prima antologie de texte literare româneşti, „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.

S-a născut în anul 1818, într-o familie de ţărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul şi-a continuat studiile la Blaj şi la Cluj, unde a absolvit cursurile de filozofie. În 1843, a fost numit profesor de filozofie la Blaj şi, în acelaşi an, a fost trimis ca bursier la Institutul teologic „Sfanta Barbara” din Viena.

La întoarcerea de la Viena, în 1846, şi-a reluat activitatea de profesor de filozofie la Blaj şi-a devenit colaborator al lui Timotei Cipariu, alături de care a luat parte la întemeierea ziarelor: „Organul luminărei” (1847, devenit, în 1848 Organul Naţionale), primul ziar românesc cu litere latine, şi „Învăţătorul poporului” (1848).

Ca participant la Revoluţia de la 1848 – 1849, din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie, care a precedat adunarea naţională din mai, de pe Câmpia Libertăţii.

1856 – S-a născut pictorul american John Singer Sargent, portretist influent al acelor vremuri. În toată perioada carierei sale, a creat peste 900 picturi în ulei şi mai mult de 2000 acuarele, precum şi nenumărate schiţe şi desene în cărbune.

Tatăl lui, Sargent, a fost chirurg oftalmolog la Wills Eye Hospital din Philadelphia. După moartea surorii sale mai mari la vârsta de doi ani, mama lui, Mary (née Singer), a suferit o depresie majoră, iar soţii au decis să plece în străinătate pentru recuperare. Părinţii lui Sargent se mutau în mod regulat după anotimpuri, când în staţiunile de la munte, când în cele de la mare din Franţa, Germania, Italia şi Elveţia.

În timp ce Mary era însărcinată, s-a întâmplat să fie obligaţi să se oprească în Florenţa, Italia, din cauza unei epidemii de holeră, astfel că Sargent s-a născut acolo, în 1856. Un an mai tarziu s-a născut sora lui, Mary. Dupa naşterea ei, FitzWilliam a demisionat fără tragere de inimă din postul lui din Philadelphia şi la rugămintile sotiei sale, a rămas în străinătate. Au trăit modest şi izolaţi, evitând alţi americani, excepţie făcând prietenii din lumea artelor. S-au mai născut încă patru copii, dintre care doar doi au trăit.

1845 – A văzut lumina zilei Alexandru Lambrior, filolog şi folclorist; primul cercetător care a emis ideea întocmirii unei antologii a literaturii populare române; membru al societăţii literare „Junimea”; membru corespondent al Academiei Române.

Alexandru Lambrior face parte, spiritual, din gruparea intelectualilor ieşeni care datorează, în mare măsură, reuşitele lor didactice şi ştiinţifice Societăţii literare „Junimea”.

Născut pe 12 ianuarie 1845, la Fălticeni, judeţul Suceava, a urmat clasele primare la Târgu Neamţ, le-a continuat la Fălticeni şi le-a terminat la Piatra Neamţ. În 1867, s-a înscris la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Iaşi. Din 1869, a devenit profesor la Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, până în 1872, an în care a stabilit legăturile cu „Junimea”. Revenind la Iaşi, a ocupat Catedra de istorie la Liceul Militar, unde a rămas până în 1874, când a fost numit profesor de istorie la cursul superior al Liceului Internat. Concomitent, s-a ocupat de studiul istoriei economice şi sociale româneşti, de valorificarea creaţiei populare. Cu ajutorul lui Titu Maiorescu, a mers în 1875 la Paris, pentru terminarea studiilor, împreună cu Gh. Panu şi G. Dem. Teodorescu.

În anul 1878, s-a întors la Iaşi, unde a lucrat ca profesor la Liceul Militar şi Liceul Naţional. A colaborat la publicaţiile „România”, „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”. A participat la discuţiile iniţiate de Academia Română în legătura cu ortografia şi a făcut observaţii judicioase.

În anul 1882, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Între anii 1879-1880, l-a suplinit pe profesorul Andrei Vizanti la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, la Catedra de Limba Română.

Chinuit de o boală nemiloasă, Alexandru Lambrior s-a stins din viaţă în urmă cu 120 ani, pe 20 septembrie 1883, la Iaşi.

1845 – S-a născut omul politic conservator Emanoil Pache-Protopopescu, deputat şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, primar (1888-1891) şi prefect (mai-noiembrie 1891) al Bucureştiului. A întemeiat Şcoala de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a fost şi profesor.

A avut temeinice studii juridice, fiind doctor în drept al universităților din Paris, Bruxelles şi Geneva. A fost fiul protopopului Iancu, fost slujitor al Bisericii. Timp de nouă ani (1879–1888), a fost profesor de drept la şcoala Comercială (astăzi şcoala Superioară Comercială „N. Kretulescu”) din Bucureşti, al cărei director a fost pentru o scurtă perioadă, în anul 1881, funcţie la care a renunţat în aprilie 1888, pentru calitatea de primar al Capitalei, pe care a exercitat-o până în decembrie 1891. Activitatea edilitară nu l-a îndepărtat de şcoala Comercială, având o contribuţie esenţială la ridicarea edificiului instituşiei.

Este considerat unul din cei mai buni primari ai Bucureştiului, fiind cel care a modernizat oraşul: a pavat străzi, a introdus iluminatul electric, a deschis noi linii de tramvai, a reorganizat lucrul primăriei.

A murit la 48 de ani, din cauza unei pietre la ficat, „care a rupt vezica fierei şi a căzut în pântece, unde a făcut puroi”.

1840 – „Eforia Şcoalelor” a dat actul prin care s-a decis că ţiganii au dreptul de a învăţa alături de toţi ceilalţi cetăţeni.

1807 – A venit pe lume Christian Tell, general, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, membru al Guvernului provizoriu şi al Locotenenţei domneşti. A luat parte la mişcarea unionistă, a fost deputat în Adunarea ad-hoc din Ţara Românească. În timpul regelui Carol I a fost primar al Capitalei (1870-1871) şi ministru în mai multe rânduri (între anii 1871 şi 1876, cu întreruperi).

S-a născut la Braşov pe 12 ianuarie 1808, şi-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr şi Ion Heliade Rădulescu. A fost influenţat de Ion Heliade Rădulescu, împărtăşind abordarea moderată a acestuia, referitoare la afirmarea naţională a românilor.

Christian Tell s-a înrolat în forţele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul ruso-turc din 1828-1829, unde a primit gradul de căpitan. În 1830, a intrat în nou-formata armată a ţării Româneşti, avansând constant în gradele militare. În 1843, împreună cu Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu, a pus bazele societăţii secrete Frăţia, care a fost motorul revoluţiei de la 1848.

La izbucnirea revoluţiei de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluţionarilor din ţara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de „sabia revoluţiei”. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamaţia de la Islaz, fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înfiinţat în acel moment.

Christian Tell a făcut parte şi din noul guvern provizoriu stabilit la Bucureşti, iar după 19 iulie 1848, a fost membru al locotenenţei domneşti (împreună cu Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu).

A militat pentru înfiinţarea şi înzestrarea Gărzii Naţionale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluţiei de la 1848, Christian Tell a fost exilat în insula Chios. Împreună cu ceilalţi doi membri ai locotenenţei domneşti, Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu, a încercat să reorganizeze emigraţia românească (aripa moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C.A. Rosetti, Ion Ghica).

Christian Tell s-a întors din exil în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focşani) în mişcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor, în 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza şi la înfiinţarea statului unitar român. A fost de mai multe ori ministru, între 1862 şi 1876.

1742 – Constantin Mavrocordat a stabilit obligaţiile ţăranilor moldoveni aşezaţi pe moşiile mănăstirilor; claca acestora a fost fixată la 12 zile annual, iar hotărârea a fost confirmată la 15 ianuarie 1744.

1628 – S-a născut Charles Perrault, scriitor francez („Poveştile maicii mele Gâsca” sau „Istorisiri şi poveşti din trecut”). Această culegere scrisă de Perrault în anul 1697 cuprinde basmele: „Scufiţa roşie”, „Motanul încălţat”, „Cenuşăreasa”, „Frumoasa adormită”, „Barba-albastră”.

1483 – A avut loc căsătoria Olenei, fiica lui Ştefan cel Mare al Moldovei, cu Ivan „cel tânăr”, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel mare (1482-1505).

Prin anii 1480-1481, la voievodul Ştefan al Moldovei a  venit o delegaţie a ţarului Moscovei, Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mâna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său, Ivan. Mihai Pleştev, trimisul ţarului, a venit la Suceava cu o numeroasă şi strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi logodna, ca procurator al tânărului Ivan.

Au urmat ospeţe şi serbări, iar domniţa Elena a pornit, prin Polonia, înspre destinul ei. Ştefan vodă i-a dăruit trei boieri s-o întovărăşească: Lascu, Sânger şi pe Gherasim cu jupânesele lor.

Regele Cazimir al Poloniei a primit-o pe tânăra domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei cum se cuvenea viitoarei ţarine moscovite, dându-i bogate daruri, şi alaiul domnesc a pornit mai departe, ajungând la Moscova. Acolo, tânăra domniţă a fost dusă întăi într-o mănăstire, unde, prin mijlocirea mamei ţarului, a făcut cunoştinţă cu logodnicul ei. Din această căsătorie s-a născut, doi ani mai târziu, un fiu, Dumitru.

583 – În Olanda, a fost introdus calendarul gregorian.

475 – A avut loc, în palatul Hebdomon din Constantinopol, ceremonia de încoronare a împăratului bizantin Basiliscus.

A fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit din anul 475 până în anul 476, şi a venit la putere printr-o lovitură de stat, atunci când împăratul Zenon a fost forţat să fugă din Constantinopol, în urma unei revolte.

Leave A Reply

Your email address will not be published.