12 februarie 1809, s-a născut Charles Darwin,celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți

0 760

2000 – S-a desfăşurat, la Bucureşti (12-13 februarie), Reuniunea statelor membre la nivel de şefi de state şi de guvern (România, Albania, Grecia, Turcia, Bulgaria şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est.

A fost semnată „Carta relaţiilor de bună vecinătate, stabilitate, securitate şi cooperare în Europa de Sud-Est”.

1999 – Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, a fost găsit nevinovat în procesul cu privire la afacerea Monica Lewinsky.

1996 – Yasser Arafat a depus jurământul în calitate de prim preşedinte ales (20 ianuarie 1996) al Autorităţii Naţionale Palestiniene.

1950 – A fost fondată, la Londra, Uniunea Europeană a Difuzorilor de Radioteleviziune/UER (European Broadcasting Corporation/EBU).

1924 – A avut loc prima audiţie a lucrării concertante, pentru jazz simfonic şi pian, Rapsodia albastră, de G. Gershwinn, la Carneige Hall din New York, în cadrul unui concert festiv, pentru aniversarea zilei de naştere a preşedintelui Abraham Lincoln.

1912 – China a adoptat Calendarul gregorian.

1905 – S-a născut, la Iaşi, chirurgul român Theodor Th. Burghele; membru titular al Academiei Române (1963); profesor şi rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în importante monografii şi studii care au deschis căi noi în urologie, chirurgia cardiovasculară şi în alte domenii ale medicinii.

A înfiinţat, organizat şi condus Spitalul „Panduri” din Bucureşti. În chirurgie a introdus tehnici şi metode moderne.

1902 – A avut loc, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, premiera piesei Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, cu actorul Aristide Demetriade în rolul titular.

1901 – A văzut lumina zilei Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist roman; pionier al comediei cinematografice româneşti.

A debutat ca actor şi regizor la Teatrul Mic din Bucureşti şi a lucrat la Teatrul „Fantasio” din Constanţa. Ca regizor a avut predilecţie pentru genul comic: O noapte furtunoasă; Visul unei nopţi de iarnă; Lanţul slăbiciunilor; Lanterna cu amintiri şi altele.

1894 – S-a născut Otilia Cazimir, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii.

Otilia Cazimir iubea copiii și a început să realizeze creații literare pentru ei: Gingășia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanță ușoară de ironie…

Am început prin a spune copiilor povești și, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei. Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o „mătușică” abia ieșită din școala primară, le povesteam nepoților mei, de care nu mă despărțeau decât câțiva ani, despre stele.

Pentru bogata sa activitate literară, Otilia a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul S.S.R. (1943), Ordinul Muncii (1954), cl. I (1964).

1893 – S-a încheiat, la Paris, Convenţia comercială româno-franceză, pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate. Aceasta a intrat în vigoare la 22 martie 1893.

1892 – Pentru prima dată în istoria tehnicii, o invenţie, aparatul de cronofotografie al francezului Leon Bouly, a fost denumită cinematograf („Cinematographe”).

1892 – S-a născut, la Bucureşti, chimistul român Ion Tănăsescu, membru titular al Academiei Române (1955); profesor la Catedra de Chimie organică la Universitatea din Cluj (1919-1959).

Vreme de peste patru decenii, acesta a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, concretizată în aproape 100 de lucrări din domeniul chimiei organice.

1892 – A venit pe lume istoricul român Grigore Florescu, arheolog şi epigrafist român al epocii române, a efectuat săpături în castrele şi cetăţile romane de la Răcari, Drobeta, Histria şi în mod special la Capidava.

A publicat monumentele funerare romane din Provincia Dacia şi din Scythia Minor. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi cercetător la Institutul de Arheologie din Capitală.

1864 – Parlamentul a votat proiectul de lege pentru organizarea puterii armate în România.

1856 – Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franţei, Alexandre Walewski, în care pleda pentru constituirea unui stat naţional românesc independent sub garanţia celor şapte mari puteri.

1824 – Împăratul Rus a vizat regulile de tranziţie, pe teritoriul Basarabiei ţariste, a mărfurilor din Odessa spre Principatul Moldova, mărfurile urmând a fi trecute prin vămile de la Nistru – Dubăsari şi Movilău (Moghiliov).

1818 – Chile şi-a dobândit independenţa, primul şef al statului devenind Bernardo O’Higgins (descoperită de Magellan în 1520, ţara a fost cucerită de conchistadorii spanioli începând din secolul al XVI-lea).

1817 – Trupele chiliene, ajutate de cele argentiniene, au constituit Armata Anzilor şi au înfrânt în Bătălia de la Chacabuco, din 12 februarie 1817, trupele colonialiste spaniole şi a eliberat întreg teritoriul ţării.

Anul următor, independența a fost declarată, iar ţara a intrat sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care a preluat titlul de Comandant Suprem.

Bernardo O’Higgins Riquelme a fost unul din liderii independenişti care, împrenuă cu José de San Martín, a condus Chile în lupta pentru ieşirea ţării de sub dominația colonială spaniolă.

Este considerat a fi unul dintre părinții fondatori ai acestui stat şi a fost primul şef al statului chilian, când acesta a devenit complet independent. El a aplicat o serie de reforme care au nemulțumit aristocrația locala și a fost nevoit să părăsească puterea în 1823.

1814 – Au apărut primele proteste ale boierilor moldoveni din Basarabia țaristă împotriva politicii împăratului Rus în noua provincie anexată. Nobilimea basarabeană se adresa ţarului în acest mod: Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare râvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei, şi să rânduiască şi ocârmuitor politicesc a oblastii pământean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinându-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimântează şi pe noi şi pe fraţii noştri.

Tot la 12 februarie 1814, boierii au adresat o jalbă şi către oberprocurorul Sfântului Sinod rus: Toată obştia oblastului Basarabiei, toati niamurile şi toati stările de aicea tineri şi bătrâni năzuim la apărarea luminărei voastre… să nu să dea ascultari nici la un fel de arătări din oari cui parti vor fi, nici să să dea hotărâri soartii noastre, pără nu să vor înfăţoşa deputaţii din partea obştii, cari vor avea încredinţarea arhipăstorului nostru mitropolit Gavriil, cuprinzătoare că de cătră obştii sunt trimeşi şi cari fără multă prelungire să vor trimiti.

1809 – A venit pe lume Charles Darwin, celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă).

A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de comunitatea științifică și de publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului, urmată de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale.

Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar în ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.

Interesul lui Darwin pentru ștințele naturale s-a dezvoltat în perioada studiilor de medicină (neterminate) la Universitatea din Edinburgh și de teologie la Universitatea Cambridge.

Multe din observațiile și datele pe care se bazează ipoteza sa provin din timpul călătoriei pe mare, cu nava „Beagle”, în urma cărora a devenit consacrat ca geolog, aducând argumente pentru teoria uniformitaristă a lui Charles Lyell.

Prin publicarea lucrării „Călătorie pe Beagle”, Darwin a devenit un autor foarte popular. Observând minuțios distribuția geografică a formelor sălbatice de viață și colectând foarte multe fosile, a elaborate, în 1838, celebra sa teorie a selecției naturale.

Deși a discutat cu mai multi naturaliști, lui Darwin i-a trebuit o bună perioada de timp pentru a-și continua observațiile în cadrul cărora domeniul geologiei ocupa un loc important.

Materialist și dialectician spontan, teoriile sale exprimă materialitatea lumii vii și susțin originea animală a omului (Originea omului și selecția sexuală, 1871).

Concepţia sa evoluționistă (darvinismul), aflată în contradicție cu teoria fixistă, creaționistă, a avut o mare influență asupra filozofiei cunoașterii.

Ca recunoaștere a valorii sale, Darwin a fost unul din cele cinci persoane care, în secolul al XIX-lea, după deces, au fost comemorate prin doliu național și a fost înmormântat la Westminster Abbey, alături de John Herschel și Isaac Newton.

1804 – A decedat Immanuel Kant, filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania; socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene.

Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii.

În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, a intrat la Universitatea din Königsberg la Facultatea de Teologie, la care a urmat și cursuri de filozofie, fizică, matematică. Kant s-a orientat spre secțiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (în sens de studiu al catehismului); De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios.

În anul 1750, acesta a scris Cosmogonie sau eseu asupra deducției originii Universului, a formării corpurilor cerești și a cauzelor mișcării pornind de la legile mișcării universale a materiei și ale lui Newton. În 1754, Putem ști dacă Terra îmbătrânește din punct de vedere fizic? și, în 1755, Istoria universală și teoria cerului sau eseu asupra concepției și originii mecanice a ansamblului Universului după principiile lui Newton. Lucrarea din urmă a apărut anonim în primăvara lui 1755 și conținea o dedicație pentru regele Frederic II, dar editorul a dat faliment și lucrarea nu mai apărut la data prevăzută.

În 1770, Kant a fost numit profesor titular (professor ordinarius) la catedra de logică și metafizică cu a sa Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile, fiind prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene.

În timpul primelor cursuri de iarnă, a predat logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică și de mecanică.

Așa cum o va spune în Prolegomene, a fost deșteptat din „somnul dogmatic” de lectura empiristului Hume. A analizat operele lui Newton, Hume și mai ales Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, l-au adus pe „drumul drept” și i-a provocat o „revoluție în reflecție”. Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se aflau în experiență, ci în spirit, în rațiune.

Ceea ce caută Kant era înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implica recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea au fost temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), Critica rațiunii pure, a cărei primă ediție datează din 1781.

În 1780, Kant a devenit membru în Senatul universității, iar în 1787, membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară din 1786, a fost numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II.

Viața lui Kant se confundă cu viața profesională și cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit și nu a părăsit niciodată granițele țării. Traiul său a fost unul tihnit, sănătos și regulat: trezit la 5, își începea ziua fumându-și pipa și luând ceaiul; lucra apoi până la 7, ora primului curs. La întoarcere, lucra până la orele 13. Nu mânca niciodată singur. Invitații săi, în număr de trei până la nouă, pentru ca ansamblul convivilor să nu fie inferior numărului Grațiilor nici superior celui al Muzelor, nu erau preveniți decât în dimineața respectivă, pentru a nu trebui să renunțe la o altă invitație.

1709 – Alexander Selkirk, un marinar scoţian care a inspirat celebra carte a lui Daniel Dafoe, Robinson Crusoe, a fost salvat de pe insula Juan Fernandez, după mai mult de patru ani de viaţă în singurătate.

1690 – A încetat din viaţă Charles Le Brun, pictor şi desenator francez. A fost unul dintre fondatorii Academiei de Pictură şi Sculptură (1648). A făcut pictură de şevalet, decoraţii interioare la diverse palate, proiecte pentru tapiserii, proiecte de arhitectură, de mobilier etc. Printre picturile sale: Cancelarul Séguier şi suita sa; Anotimpurile sau Adoraţia magilor.

1554 – A fost executată pentru înaltă trădare Lady Jane Grey, regina Angliei pentru nouă zile.

Jane Grey-Dudley era verișoara regelui Eduard al VI-lea (1547-1553). Acesta avea două surori, Elisabeta și Maria, care în mod normal ar trebui să-i succeadă la tron. Eduard al VI-lea era convins că verișoara sa, Jane Grey, ar fi cea mai bună soluție pentru preluarea tronului după moartea sa.

Singurul obstacol în calea schimbării succesiunii la tron o reprezenta chiar ultima dorință a regelui Henric al VIII-lea, care considera că fiicele sale, deși nu erau perfecte, ar fi potrivite să poarte coroana Angliei. Eduard, în ciuda voinței tatălui, și-a lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron și a numit ca urmașă a sa pe Jane Grey, după care și-a luat rămas bun de la viață.

Pe 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale.

Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat oastea la Norfolk şi pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare, iar împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei.

Jane și-a recunoscut vina. Încă mai avea o șansă de a-și salva viața și probabil, așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la rebeliunea lui Thomas Wyatt, care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei. În acel moment, soarta ei a fost decisă definitiv: atâta timp cât a avut loc o rebeliune, se realizase un precedent și Jane Grey reprezenta un pericol. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc. Se pregătea să se mărite și nu voia ca logodnicul ei spaniol să se teamă de siguranța coroanei.

Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.

1541 – S-a întemeiat orașul Santiago de Chile.

Spaniolul Pedro Valdivia, un fost soldat al Armatei conquistadorului Pizarro, a fondat într-o vale din Anzii sudici capitala regiunii pe care indienii Mapuche o numeau  Chili, care ar însemna unde se termină pământul.

Valdivia a murit torturat de indieni doisprezece ani mai târziu.

1294 – Cuceritorul mongol Kubilai han a murit la vârsta de 80 de ani.

Kubilai han a fost un mare han mongol care a trăit între anii 1215-1294. El a fost unul din nepoții întemeietorului Imperiului mongol, Ginghis Han. A fost până în 1271 împăratul Chinei.

Este considerat unul dintre cei mai importanți conducători mongoli din dinastia Yuan. În anul 1253, Kubilai s-a convertit la religia budistă. A luat măsuri în sprijinul acestei religii și al mănăstirilor din Tibet, budismul ajungând în timpul său religie de stat.

1048 – A avut loc consacrarea Papei Leon al IX- lea.

Leon al IX-lea s-a născut la 21 iunie 1002, în Eguisheim (Alsacia), numele său laic fiind  Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg. Afost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie  1054.

În timpul pontificatului său, a provocat Marea Schismă dintre Roma şi Biserica Ortodoxă, care s-a produs în urma unui litigiu doctrinar îndelungat între bisericile din părţile de est şi de vest a vechiului Imperiu Roman.

Ca urmare a Marii Schisme din anul 1054, s-a ajuns la excomunicarea de către Biserica Apuseană a Patriarhului Constantinopolului şi a tuturor  urmaşilor săi, Papa fiind anatemizat, la rândul său, de Patriarhul Constantinopolului.

Leon al IX-lea a fost înmormântat în Bazilica Sf. Petru, la Vatican, şi a fost canonizat în anul 1087, de Papa Victor al III-lea.

Sărbătoarea sa este în mod tradițional celebrată la 19 aprilie, ziua  morții sale, care este considerată de credincioșii catolici Nașterea în Cer a sfântului.

Leave A Reply

Your email address will not be published.