19 februarie 1876, s-a născut Constantin Brâncuși, sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană

2008 – Liderul comunist Fidel Castro a anunţat că renunţă la preşedinţia Cubei.

În vârstă de 81 de ani, Fidel Castro a fost în ultimul an şi jumătate bolnav, ca urmare a unei crize intestinale acute, fapt ce a determinat la cedarea temporară a puterii fratelui său, Raul Castro, care a preluat puterea efectiv pe 24 februarie.

2005 – S-a deschis cel mai mare cinematograf din sud-estul Europei, Movieplex, în complexul comercial Plaza România din Bucureşti.

2001 – Curtea Supremă de Justiţie din România i-a condamnat la închisoare trei ofiţeri superiori, ale căror odine au dus la uciderea a 50 militari şi rănirea altor 13, în decembrie 1989, la Otopeni, în timpul revoluţiei.

1997 – A murit Deng Xiaoping, lider al Partidului Comunist din China.

Deși niciodată nu a avut titlul de șef de stat sau șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de la sfârșitul aniilor 1970 până la începutul aniilor 1990.

A fost fondatorul „socialismului cu specific chinez” și promotorul reformei economice din China, cunoscută ca „economia de piața socialistă”.

Este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de capitalism și a determinat creșterea foarte rapidă a economiei chineze timp de peste trei decenii. Totodată, rămâne în istorie ca principalul vinovat de reprimarea sângeroasă a protestelor populare din Piaţa Tien An Men din Beijing, pe 5 iunie 1989.

1992 –  În Coreea de Sud a intrat în vigoare Acordul privind reconcilierea, neagresiunea și cooperarea între Nord și Sud (semnat la 13 decembrie 1991). A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.

1986 – URSS a lansat primul element al Stației Spațiale Mir, misiune încheiată la 23 martie 2001.

1970 – S-a desfășurat, la București, adunarea generală de constituire a Academiei de Științe Sociale și Politice.

Președinte de onoare al Academiei a fost ales șeful partidului comunist şi al statului, Nicolae Ceaușescu.

1964 – România a fost desemnată, împreună cu alte state, să facă parte din Comisia specială a ONU, însărcinată cu elaborarea principiilor de drept internaţional referitoare la relaţiile prieteneşti de cooperare între state.

1959 – Cipru a devenit independent de Anglia.

1927 – S-a creat Partidul Țărănesc din România, sub conducerea dr. Nicolae Lupu, partid creat de un număr important de membri ai Partidului Național Țărănesc.

Nicolae Lupu a fost un politician român, de profesie medic, activ în Partidul Țărănesc, apoi membru în conducerea Partidului Național-Țărănesc. S-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind mai întâi, în 1927, o aripă dizidentă de stânga, iar apoi, în 1946, Partidul Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR.

În contextul creșterii influenței comuniștilor, doctorul Lupu s-a lansat într-o campanie de critici la adresa lui Iuliu Maniu. Lupu i-a cerut președintelui țărănist să se retragă de la conducerea partidului și să-i lase lui locul, pentru a reorienta partidul spre stânga. Maniu nu a fost de acord, ceea ce a determinat ruperea grupării Lupu și înființarea Partidului Țărănesc Democrat.

1880 – Primul trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România independentă, William A. White, și-a prezentat scrisorile de acreditare domnitorului Carol I. Cu același rang a fost acreditat, la Londra, N. Callimachi-Catargi.

1878 – A fost încheiat Tratatul de pace de la San Stefano (azi Yeşilkoy, oraş din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul), care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878.

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în treburile popoarelor creștine din Imperiul Otman. Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 milioane ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz.

Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României, iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci, îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii. Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României. Rușii au replicat că granița fusese îndreptată împotriva Turciei, iar că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.

Prin urmare, România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1 iunie 1878.

1876 – A văzut lumina zilei Constantin Brâncuși, sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană; ales postum membru al Academiei Române.

Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris, în 1906. A creat în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907, a închiriat un atelier în Rue de Montparnasse și a intrat în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani sau Marcel Duchamp. A început lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar care a fost expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

Până în 1914, a participat cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.

În 1914, Brâncuși a deschis prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care a provocat o enormă senzație.

În 1915, a început să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide și Fiul risipitor. La Paris, în 1919, a apărut volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, a participat la expoziția grupării „La Section d’Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română”, la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde a semnat manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme.

La 30 noiembrie 1924, a expus la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București, iar doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, s-a deschis cea de-a doua expoziție personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului, precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși a participat la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească.

Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului.

Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.

Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

1866 – A apărut lucrarea cercetătorului Gregor Mendel, Cercetări asupra plantelor hibride, în care sunt formulate legile fundamentale ale eredității (legile lui Mendel).

1743 – A venit pe lume Luigi Rodolfo Boccherini, compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat în parte în centrele muzicale Europene.

Boccherini este cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5, și Concertul de violoncel în Si bemol major (cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală).

Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătățit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând violoncelul în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament.

Un virtuoz violoncelist de primă clasă, Boccherini a interpretat adesea repertoriul viorii la violoncel, la înălțime, un talent pe care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniștii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode și Romberg) și este evident în partea de compoziție pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca fiind un concert de violoncel cu acompaniament de cvartet de corzi).

El a scris multă muzică de cameră, incluzând peste 100 de cvintete pentru două viori, violă și două violoncele (un tip pentru care el deține pionieratul, în contrast cu instrumentația obișnuită pentru două viori, două viole și un violoncel), o duzină de cvintete de chitare (nu toate au supraviețuit), aproape 100 de cvartete de corzi și un număr de triouri de corzi și sonate (incluzând cel puțin 19 pentru violoncel), muzica lui orchestrală include 30 de simfonii și 12 concerte de violoncel.

Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice, cuplată cu frecvente influențe de chitară tradițională din țara sa de adopție, Spania.

1630 – S-a născut Shivaji, fondatorul Imperiului Maratha.

În secolele XVI și XVII s-a născut mișcarea religioasă Sikhs, care își are rădăcinile în învățăturile lui Guru Nanak.

Adepţii acestei religii nu erau nici musulmani, nici hinduși, aveau propria scriptură, propriile ritualuri și idei. Din cauză că refuzau Islamul, împotriva lor s-au declanşat campanii de persecuții. Adepții Sikhismului şi-au creat o armată îndeajuns de puternică pentru a amenința puterea militară a imperiului mogulilor.

Hindușii Maratha, conduși de Shivaji, și-au consolidat un caracter naționalist și religios profund, și-au creat propriul imperiu în 1646.

La momentul morții lui Shivaji, armata Maratha era cea mai disciplinată armată din India. După moartea lui Aurangzeb și a succesorilor săi, hindușii Maratha au creat o confederație a statelor din Dekkan, pe care o și conduceau. Deși oficial recunoșteau suveranitatea mogulilor, hindușii Maratha ajunseseră să controleze un teritoriu indian mult mai vast decât cel al mogulilor după anul 1740.

1594 – După ce a moştenit tronul polono-lituanian , prin mama sa, Catherina Jagello, în 1587, Sigismund al III-lea de Vasa a fost încoronat rege al Suediei, în 1592.

1473 – A venit pe lume Nicolaus Copernicus, astronom polonez, doctor în drept, canonic, economist, matematician.

La începutul secolului al XVI-lea, el a dezvoltat celebra sa teorie privind mişcarea corpurilor cereşti. La acea vreme se credea că Pământul era centrul universului şi că celelalte planete se învârt în jurul său.

Teoria lui Copernicus susţine că Pământul se roteşte în jurul axei sale şi, ca şi alte planete, se învârte în jurul Soarelui. Acest lucru face din Soare centrul universului nostru. Lui Copernicus i-a fost frică sa nu fie pedepsit de biserică şi a aşteptat până la sfârşitul vieţii sale, la vârsta de 70 de ani, pentru a publica teoria sa. Opera sa este la originea revoluţiei ştiinţifice din secolul al XVII-lea, care a continuat prin Kepler şi Galileo.

356 – Împăratul Constantius al II-lea a decretat închiderea tuturor templelor păgâne din Imperiul Roman.