22 aprilie 1894, s-a născut Camil Petrescu, scriitor român, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet
2005 – Postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare cu cei trei jurnaliști români răpiți în Irak, postul susținând că răpitorii cer retragerea trupelor române din Irak în patru zile, altfel vor ucide ostaticii.
1998 – România a ratificat Convenţia Europeană care echivalează diplomele universitare cu cele obţinute în ţări membre ale CE.
1996 – Consiliul Naţional Palestinian şi–a deschis lucrările, după 32 de ani de exil.
1993 – La Paris s-a semnat „Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia”, intrată în vigoare la 29 aprilie 1997.
1993 – A avut loc inaugurarea oficială a Muzeului Memorial–Holocaust, primul monument naţional dedicat de americani unei tragedii europene, memoriei celor 6 milioane de evrei şi a altor milioane de victime ale fanatismului nazist.
1990 – După un miting electoral al PNŢCD (înaintea alegerilor generale din 20 mai), o parte dintre manifestanţi s-a baricadat în Piaţa Universităţii din Bucureşti (unul dintre locurile-simbol ale Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989), blocând (până la 13 iunie) circulaţia pe cele două artere principale ce străbat zona centrală a Capitalei.
Revendicările demonstranţilor se regăsesc într-o Declaraţie (publicată pe 26 aprilie), în care, între altele, figurează punctul 8 al Proclamaţiei de le Timişoara; această acţiune social-politică a căpătat denumirea de „fenomenul Piaţa Universităţii”.
1986 – A murit (la Chicago, SUA) Mircea Eliade, istoric al religiilor, filosof, prozator şi eseist, personalitate marcantă a culturii mondiale; membru post-mortem al Academiei Române din 1990.
Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade a învăţat limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care aveau publicații în domeniul istoriei religiilor.
După cultura italiană, filozofia indiană a devenit a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, a început să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București, și-a dat doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 a căpătat mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice.
Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976.
1980 – S-a încheiat construcţia primei nave transportor frigorifice construită în ţară (la Galaţi), Polar 7, cu o capacitate de 6.800 tdw.
1977 – A avut loc inaugurarea oficială a complexului comercial „Bucur Obor” din Bucureşti, unul dintre cele mai mari magazine universale din ţară, cu o suprafaţă de peste 42.000 metri pătraţi.
1968 – A avut loc plenara CC al PCR care a dezbătut raportul comisiei însărcinate cu cercetarea represiunilor anterioare din partid şi din stat; a fost condamnat rolul jucat în aceste represiuni de Gh. Gheorghiu-Dej şi de Alexandru Drăghici, fostul ministru de interne, şi s-a hotărât reabilitarea unor victime.
Privită din perspectiva istoriei, plenara a însemnat, în lupta pentru putere, o victorie categorică a lui Nicolae Ceauşescu asupra întregii conduceri anterioare a partidului (sau, cum se spune azi, asupra „baronilor” lui Dej); plenara nu a luat însă în discuţie procesele, cu peste o sută de mii de deţinuţi politici, din perioada 1947-1964; singura excepţie a fost „procesul de la Canal” (1952), condamnaţii fiind reabilitaţi; ulterior s-a constatat că întregul „proces de la Canal” fusese supervizat de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
1968 – A fost semnat Acordul internaţional cu privire la salvarea cosmonauţilor, reîntoarcerea lor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul cosmic (a intrat în vigoare la 3.XII.1968).
1962 – A fost înfiinţată, la Bucureşti, Asociaţia Internaţională de Studii Sud–Est Europene.
1932 – A fost adoptată legea pentru organizarea învăţământului universitar din România.
1928 – A apărut Legea pentru regimul general al cultelor în România, care garanta libertate şi protecţie pentru toate cultele.
1918 – La Iaşi a fost emis decretul regal de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România. Decretul a fost semnat de regele Ferdinand I al României şi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Dem. Dobrescu, ministru de justiţie.
1915 – Armata germană a folosit pentru prima dată gaze asfixiante pe frontul din Flandra, în timpul Primului Război Mondial. Gazul toxic, iperita, şi-a luat numele de la localitatea belgiană Ypres, unde a fost folosit pentru prima dată.
1913 – A apărut, în Rusia, la Petersburg, ziarul Pravda, „vocea” Partidului Comunist.
Pravda a fost fondat ca ziar al muncitorilor în 1912. Bolșevicii au început publicarea legală a ziarului în Sankt Peterburg pe 22 aprilie 1913. Era o vreme a frământărilor, la 1 mai 1913 a avut loc o grevă a aproape 400.000 de oameni, în ziar fiind publicate scrisori ale muncitorilor, arătând care era starea lor de spirit și agitând mulțimea.
Pravda a fost considerat de comuniști drept succesorul ziarului socialist Iskra (Scânteia).
Vladimir Ilici Lenin, care controla ziarul, l-a plasat pe Stalin în redacția acestuia. Stalin a făcut pentru prima oară parte din colectivul redacțional până când a fost exilat în 1913. În această perioadă, linia mai moderată a redacției a fost în contradicție cu atitudinea mai combativă a lui Lenin, redactorii au cenzurat sau au refuzat să publice unele articole ale conducătorului bolșevic. Guvernul Rusiei a încercat de mai multe ori să oprească publicarea ziarului, dar bolșevicii aveau peste 40.000 de cititori fideli și și-au creat o rețea independentă de distribuitori.
Pravda era dependentă numai de susținerea financiară a cititorilor-muncitori.
1907 – Pe cont propriu şi sub conducerea lui Alexis Nour, la Chişinău, gubernia Basarabia, a apărut ziarul Viaţa Basarabiei, difuzat până la 25 mai 1907.
Viaţa Basarabiei, condusă de Alexandru Nour, apărea atât cu litere ruseşti, cât şi cu litere româneşti pentru marele public inteligent al Basarabiei şi tuturor ţărilor locuite de români, motiv pentru care a dispărut după numai şase numere. Rusificarea pătrunsese adânc, până în măduva spiritului lui Alexe Nour, care consemna în ziarul Viaţa Basarabiei: Aici nici florile nu mai înfloresc şi nici păsările nu mai cântă, ne-am educat ruseşte şi am pierdut cheia de la inima ţăranului.
Alexis Nour (născut Alexei V. Nour, de asemenea, cunoscut sub numele de Alexe Nour sau Alexie Nour) a fost un boier moldovean născut în gubernia Basarabia, care a activat ca publicist, activist şi eseist, remarcat mai ales pentru susţinerea Unirii României cu Basarabia şi pentru critica sa la adresa Imperiului Rus.
După absolvirea studiilor la Kiev, Al. Nour nu cunoştea limba română, dar a reuşit să o iubească, înveţe şi propage cu succes la maturitate. Colaborând iniţial la publicaţia de limbă rusă Bessarabskaia jizni (Viaţa Basarabiei), a fost unul dintre fondatorii ziarului Basarabia şi atunci când acesta şi-a suspendat apariţia, el deschizând din cont propriu ziarul Viaţa Basarabiei, încercând să păstreze consecutivitatea unei apariţii periodice în limba română.
După un an petrecut în România, unde a şi învăţat limba română, Alexis Nour a relatat: …întors mai târziu la Chişinău, în momentul de înviorare a vieţii politice şi intelectuale, am luat parte activă în mişcarea presei de acolo. Am scris în româneşte, mai întâi la Basarabia, prima gazetă moldovenească, apărută la 1 iunie 1906, apoi la Adevărul şi Viaţa Românească în martie 1907. Am urmat de atunci, sub imperiul nevoilor zilnice, toată gama scrierilor beletristice: nuvele, schiţe, amintiri şi traduceri. Între anii 1907—1914 am fost corespondentul presei din vechiul regat asupra situaţiei din Basarabia. De la 1914 şi până astăzi am colaborat la Viaţa Românească, Adevărul literar şi însemnări literare, ajungând acum, în pragul bătrâneţilor, la vechea revistă a junimiştilor Convorbiri literare. În conflict cu autorităţile ruse, el în cele din urmă stabilit definitiv în Regatul România, unde a deschis s-au adunat cu grupul Viaţa Românească.
În timpul Primului Război Mondial, Nour a fost agitat împotriva oricărei alianţe militare între România şi Rusia. El stătea în rândul geranofililor şi susţinătorilor Puterilor Centrale, agitând în favoarea unei ofensive militare în Basarabia, cerând şi anexarea Transnistriei. Încă activ ca un socialist independent în România Mare, el a câştigat faimă suplimentară, ca un avocat al drepturilor omului, al reformei agrare, acordării votului femeilor şi emanciparea evreilor. Pe parcursul ultimului deceniu al vieţii sale, Nour, de asemenea, a debutat ca romancier, dar nu au înregistrat un succes semnificativ.
Alexis Nour a elaborat şi o hartă etnică a Basarabiei, privitor la care politicianul şi scriitorul basarabean Constantin Stere consemna în broşura sa Un caz de conştiinţă (Buc, 1921): …În timpul neutralităţii a apărut prima hartă etnografică a Basarabiei, publicată de Alexe Nour, în care era indicată, sat cu sat, naţionalitatea locuitorilor Basarabiei, şi de unde reieşea luminos caracterul curat românesc al acestei provincii.
Harta aceasta a fost numai o singură zi la librării, pe urmă a fost scoasă din circulaţie…. Un studiu amplu la aceeaşi temă Alexe Nour a tipărit în 1915, intitulându-l Alsacia-Lorena româno-rusă.
1904 – S-a născut Jacob Robert Oppenheimer, fizician, „părintele” bombei atomice. Printre importantele realizări ale lui Oppenheimer se numără aproximarea Born-Oppenheimer, lucrările privind teoria electron-pozitron, tunelarea cuantică, mecanică cuantică relativistă, raze cosmice; (m. 18 februarie 1967).
1897 – A murit Ion Ghica, prozator, economist (primul profesor român de economie politică; a predat cursuri la Academia Mihăileană din Iaşi în perioada 1841-1843 şi a publicat “Convorbiri economice”/1865-1875), om politic (participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, militant pentru Unirea Principatelor; de mai multe ori ministru şi prim-ministru); preşedinte al Societăţii Academice Române şi al Academiei Române în mai multe rânduri.
1894 – La Bucureşti a avut loc Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).
1894 – S-a născut Camil Petrescu, scriitor român, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet
El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.Este cunoscut pentru volumele „Jocul ielelor”, „Suflete tari”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust” şi „Teze şi antiteze”.
A debutat în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D. Între 1916 – 1918 a participat ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic absent”. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.
Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stînga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, „Patul lui Procust”.
În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.
1867 – A fost adoptată Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale, prima lege monetară din România, prin care se adoptă ca unitate monetară Leul, compus din 100 de bani. El va fi marcat cu valoarea sa şi armele ţării, fără vreun semn distinctiv al puterii suzerane, cum prevedea firmanul din octombrie 1866 (22 aprilie).
1866 – Constantin Stamati, Alexandru Hâjdeu şi I. Străjescu au fost desemnaţi membri activi ai Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română).
La 12 septembrie 1870, Al. Hâjdeu şi I. Străjescu au fost aleşi membri de onoare ai acestei Academii.
1766 – S–a născut scriitoarea franceză Germaine Necker, cunoscută sub numele de Madame de Staël, cunoscută drept o luptătoare neobosită pentru libertate. Scriitoarea a susţinut că există o legătură condiţionată între literatură, dezvoltarea socială, momentul istoric şi climă. Prin opera şi viaţa sa pasionantă, prefigurează romantismul („Corinne sau Italia”, „Şapte ani în exil”, „Consideraţiile despre Revoluţie”).
1640 – A văzut lumina zilei Mariana Alcoforado, prozatoare, portugheză şi călugăriță în cadrul mănăstirii Convento de Nossa Senhora da Conceição din Beja; autoarea presupusă a celor cinci scrisori rămase în istoria literară sub titlul de Scrisori portugheze traduse în franceză („Lettres portugaises traduites en français”), publicate în 1669 de librarul parizian Claude Barbin.
Scrierea este considerată o capodoperă a literaturii de dragoste, iar autoarea ca precursoare a romanului sentimental şi epistolar.
1529 – Spania și Portugalia au încheiat un tratat la Zaragoza, prin care își împărțeau coloniile din emisfera estică.
1500 – Navigatorul portughez Pedro Álvares Cabral a descoperit Brazilia.
La 21 aprilie au fost văzute alge, ceea ce i-a făcut pe marinari să creadă că se apropie de coastă. A doua zi după-amiază, miercuri, 22 aprilie 1500, bănuiala li s-a confirmat atunci când au ancorat lângă ceea ce Cabral a botezat Monte Pascoal („Muntele Paștelui”, întrucât era săptămâna Paștelui). Acest punct se află pe coasta nord-estică a Braziliei de astăzi.
296 – A murit Caius, al 28-lea papă al Bisericii Catolice. Pontificatul său a fost de la 17 decembrie 283 până la moartea sa survenită pe 22 aprilie 296.
Deși a pontificat o perioadă destul de îndelungată (13 ani), totuși, despre activitatea lui ca pontif nu sunt date precise.
Interesant este și destinul mormântului său: în 1622 au fost descoperite rămășițile sale pământești în catacomba lui Calixt (unde a fost sigur înmormântat) și, din dispoziția papei Urban al VIII-lea, au fost transferate în biserica care și azi îi poartă numele. Dar în sec. al XIX-lea, De Rossi, în aceași catacombă a lui Calixt, a descoperit un sarcofag cu epitaful său și în interiorul sarcofagului „inelul pescarului” cu care Papa Caius sigila scrisorile sale apostolice.6