Decret ministerial din 22 februarie 1882: ,,Dl.I.L.Caragiale, revizor școlar al districtelor Neamțu-Suceava (se permută) în aceeași calitate la circumscripția districtelor Argeș-Vâlcea” Caragiale îl înlocuia pe revizorul Gr. Crăescu. Ce l- a găsit pe dramaturg această permutare, Dumnezeu știe! Ajutat de liberalui V. A. Urechia, sosi la Pitești în miezul iernii și se instală ca revizor școlar la hotel Concordia, luând masa la birtul lui Avrămică, pâna în februarie când se mută la Râmnicu –Vâlcea, iar ,,în cea întâi săptămână” a lunii martie veni la Curtea de Argeș, așteptat de Nicolae Gabrielescu, după care, în aprilie, se întoarse iar la Vâlcea.
Revizorul Caragiale difuzează imediat în școli ,,Regulamentul pentru stabilirea portului învățătorilor și învățătoarelor școlilor sătești din țară, semnat de Urechia, ministrul învățământului” care cuprindea pe timpul verii, pentru bărbați, pălărie neagră de pâslă sau de paie, cămașă de cânep’ă sau de borangic, lungă până aproape de genunghi, cingătoare de piele, mintean negru, de culoare închisă.
Pentru sărbători, ițari sau cioreci albi, cisme lungi, etc. Caragiale se amuzase copios de asemenea regulament, intrând în partea de comedie a vietii sale. Apoi începu să primească jalbe de la învățători de la Stolnici, de la Tutana,și din alte localități. Aici găsi aceleași neajunsuri ca în Neamț-,Suceava, școli neîngrijite, lipsa lemnelor de foc, lipsa copiilor de la școlă, starea învățătorilor, primari indolenți, etc.
Suchianu povestește că , domnul revizor” venind pe 18 mai, în apropierea vacanței la București, după ce trecuse pe la maică-sa și soră-sa, să asiste la reprezentarea ,,Nopții furtunoase” în sala Orfeu, trece pe la ,,Fialcowski” ,unde se întâlnește cu ,,amicii” propunându-le să petreacă o vacanță prin locuri pitorești în unul ,, din cele mai frumoase județe de munte din țară”.
Încântați, amicii au plecat cu destinația Pitești, reședința revizorului, iar de aici au mers la Ticveni, unde poposesc la un han, unde beau și mănâncă, cu ochii pe o frumoasă cârciumăreasă. La plecare, Caragiale, pus pe glume, se adresează flăcailor din apropiere:
-Măi, da frumoasă fată aveți voi la cârciuma voastră!
-Ei, boierule, pentru fata asta o să se facă moarte de om.
Suchianu este sigur că de aici i-ar fi sărit scânteia peste ani lui Caragiale să scrie drama ,,Năpasta”
În orice caz, pe 5 august, este la Pitești, unde se țineau conferințele pedagogice ale în vățătorilor. Șerban Cioculescu, folosind niște amintiri ale învățătorului N.V.Piperescu,vine cu evocări piperate de la aceste conferințe, cu unele depreieri la adres revizorului care era ,,slab la didactică”, dar pâna la urmă s-a descurcat cu lecțiile model ale învățătorilor și preoțolor.
După conferințe, îsi face reședință la Curtea de Argeș. Aici se renova Mânăstirea sub directa supraveghere a arhitectului francez Lecomte du Nouy. Caragiale vizitează șantierul, face cunoștință cu acest architect, devenind prieten cu el. Mai mult, îl invită la șuiete, împreună cu N. Gabrielescu, făcând glume în stilul ,,amicilor” și confidențe intime.
La o vizită de inspectie în Curtea de Argeș la școala de fete vine și se uită pe fereastră. Aici cele doua învățătoare vorbeau la catedră și elevii stăteau în bănci. Surprinse de revizor, o întreaba pe directoare:
-Ce faceți, doamnă?
-Scoală, domnule revizor.
-Văd…Asta de pe sala ce este?
-Este arhiva școalei; n-avem cancelarie.
-Bine, bine, și la catedră ce tăinuiți?
-Colega îmi cerea lămuriri de serviciu.
-Ahaaa- se amuza revizorul- Continuați dar… scuzați că v-am deranjat.
Și a plecat…
Caragiale umbla destul de des de la Vâlcea la Curtea de Argeș și la Pitești, pe distan«țe mari. Facea vizite inopinate prin școli, cu poantele si observațiile sale percutante și cu deciziile sale de multe ori nedidactice.
La sfârșitul lui august s-a ținut la Corbeni Congresul țăranilor, încurajat de ziarul ,,Țăranul”-și de ,,mesia al țăranilor” C.A. Roseti, acum îl cunoaște și pe Constantin Dobrescu-Argeș.
La 21 august conferințele învățătorilor erau în curs si la Râmnici Vâlcea. Învăța tori îi solicitau transfeeruri, unii I se plângeau ca primarul n-a reparat școala și nu se interesează de bunul mers al învățământului. Acum Caragiale găsește subiecte pentru schițele sale, acum mijesc telegramele din ,,Urgent”ale directoarei Aglae Poppesco…
În 27 septembrie 1882 a primit ultima diurnă de revizor școlar. Ministrul G.I.Aurelian semna numirea luiG.I. Arsenescu în locul lui Caragiale.
Peste ani va scrie: ,,Cunoașteti dv. Saxonia? Cu atât mai bine pentru dv. România însă, dați-ne voie, nu o cunoașteți, pentru ca vorbiți de siluita aducere a copiilor la școală. Aceasta nu se poate; v-o spunem noi, care cunoaștem țara,și o cunoaștem nu pentru ca am fost vara l a Câmpulung, Rucăr și Dâmbovicioara în partidă de petrecere cu cocoane, sau la băi l Lacul Sărat ori Pucioasa; o cunoaștem pentru că am străbătut dealurile și munții călare și pe jos și pentru că am fost în poziție să studiemlucrurile de aproape…” (Voința Națională)
Profesor Ion Ionescu – Bucovu
Bibliografie:
Marin Bucur-O biografie a lui I.l. Caragiale,ED.Cartea Romqnească,1989;
Ion Nacu-I.L. Caragiale, revizor școlar;
Mihai Robea-I.L. Caragiale ,revizor școlar în ARGEȘ ,,Seerea si ciocanul”,1964.
