30 aprilie 1857, s-a introdus în Bucureşti iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant, capitala României fiind primul oraş din lume luminat astfel

2000 – A fost canonizată, de către Papa Ioan Paul al II-lea, sora Faustina Kowalska, călugăriţa poloneză de care este legat cultul Îndurării Divine.

1993 – Organizaţia Europeană de Cercetări Nucleare (CERN) a anunţat că www.-ul este gratuit pentru toată lumea.

1991 – Un puternic ciclon a lovit Bangladeshul, provocând moartea a 138.000 de oameni.

1990 – A fost deschis, la Lisabona, Centrul Nord-Sud al Consiliului Europei.

1979 – La Bucureşti, s-a stins din viaţă Pantelimon Halippa, publicist şi om politic român, unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România; preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918; a ocupat funcţii de ministru în diferite guverne; a fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet; membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

A urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnit revoluţia şi s-a văzut nevoit să o abandoneze. Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar Deşteaptă-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autorităţile ţariste.

S-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat Scrisorile din Basarabia.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”. Revenit la Chişinău în 1913, a publicat împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat, iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării, adunarea care, la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. A luat, de asemenea, parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România.

După 1918, el a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie „Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista „Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

În 1950 a fost arestat şi închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. A fost mutat apoi la închisoarea de la Aiud, unde a fost reţinut până în 1957.

A scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i s-au publicat în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

1970 – Preşedintele Nixon a anunţat că forţele Statelor Unite şi ale Vietnamului de Sud vor invada Cambodgia pentru a lichida bazele forţelor comuniste.

1962 – Norvegia şi-a depus candidatura pentru aderarea la Comunităţile Europene.

1948 – A fost creată Organizația Statelor Americane (OSA), o organizație internațională guvernamentală cu sediul la Washington, cu 35 de state membre și 24 de observatori permanenți, care are ca obiective principale securitatea continentală şi soluționarea pașnică a conflictelor dintre statele membre.

1937 – În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota. Au putut participa doar bărbații care, în majoritate (peste 90%), au fost de acord ca femeile să se bucure de acest drept.

1920 – În România a intrat în vigoare Legea pentru organizarea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, în atribuţiile căruia intrau: pregătirea, aplicarea şi supravegherea aplicării legilor privitoare la asigurările sociale.

1897 – Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic „Dracul” din Bucureşti. Sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier a publicat schița umoristică de 40 de rânduri sub titlulDomnișoara Mxxxx Fălticeni.

1896 – În România s-a adoptat legea învăţământului primar şi normal-primar (Legea Poni), care diferenţia timpul de studii (cinci ani la sate şi patru ani la oraşe pentru aceeaşi programă de studii).

1881 – S-a constituit Partidul Naţional Român (P.N.R.) prin unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria cu Partidul Naţional din Transilvania.

Crearea partidului şi adoptarea programului său au grupat pentru prima dată toate elementele politice din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, pe baza unei platforme programatice şi de acţiune comune.

Partidul Naţional Român a avut un rol important în înfăptuirea actului unirii Transilvaniei cu România şi în pregătirea, împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania, a Adunării Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918).

În februarie 1923, P.N.R. a fuzionat cu foştii membri ai Partidului Conservator-Democrat, iar în 1925, cu Partidul Naţionalist al Poporului. În octombrie 1926, P.N.R. a fuzionat cu Partidul Ţărănesc, punându-se astfel bazele Partidului Naţional-Ţărănesc.

Preşedinţi ai Partidului Naţional Român au fost: Nicolae Popea (1881-1882), Patenie Cozma (1882-1883), Gheorghe Bariţiu (1884-1888), Ioan Raţiu Băseşti (1903-1918), Iuliu Maniu (1919-1926).

Partidul a publicat ziarele Tribuna (1884-1903), Lupta (1906-1910), Românul (1911-1916, oct.- dec. 1918), Patria (1919-1926).

1860 – În Moldova a venit un nou guvern în frunte cu Mihail Kogălniceanu.

Guvernul a activat până pe 17 ianuarie 1861.

1857 – S-a introdus, în Bucureşti, iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant, capitala României fiind primul oraş din lume luminat astfel.

Iluminatul străzilor oraşului de pe Dâmboviţa a fost aproape inexistent până la jumătatea sec. XIX, când, din loc în loc, au început să apară felinarele. În 1857, Bucureştiul a devenit  primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant. Până atunci, bezna de pe străzi era de nepătruns. Doar razele Lunii, atunci când nu era ascunsă printre nori, erau binevenite să lumineze calea drumeţilor. În casele oamenilor de rând, lumânarea era nelipsită. Odăile boierilor înstăriţi, în schimb, erau luminate cât se poate de bine, dar tot lumânările erau de bază. După lăsarea serii, bucureştenii se adunau pe la casele lor. Cinau şi, cum nu prea mai aveau ce face după ce întunericul punea stăpânire peste oraş, se duceau la culcare, după cum spune şi vechea zicală. Adormeau o dată cu găinile. Doar boierimea rămânea să petreacă mai târziu. De la porţile celor înstăriţi nu lipseau torţele aprinse.

O imagine a acelor timpuri este redată de colonelul Dimitrie Papazoglu în “Istoria Fondărei Oraşului Bucureşti”: “Iluminatul Capitalei se făcea cu lumânări de seu în felinare, iar boierii cei mari umblau noaptea cu masalaua (torţa), compusă din zdrenţe muiate în păcură şi puse în grătare de fier, purtate în spinare de ţigani masalagii, robii lor, şi aceasta din cauza stradelor cele podite cu bârne”.

În 1852, farmacistul galiţian Lukasiewitz a realizat, în laboratorul său, petrolul lampant. Ideea îi aparţinuse farmacistului Adolf Steege, iar concesiunea i-a fost atribuită lui Teodor M. Mehedinţeanu. În 1857 s-a deschis prima rafinărie industrială, la Râfov, lângă Ploieşti, iar petrolul românesc a devenit, astfel, primul  combustibil intrat în circuitul comercial. În timp, uliţele au început să fie supravegheate de paznici care vegheau la răspântiile unde nu se aflau felinare.

Cât despre lampagii, bieţii lampagii, aici începe povestea lor. Îşi petreceau zilele cocoţaţi pe stâlpi. Asta era datoria lor. Să meargă ziua, cu scara, din stâlp în stâlp, la fiecare felinar, să-i şteargă geamurile cu o cârpă. Abureau şi curăţau lămpile, potriveau fitilul cu foarfeca. Seara, porneau din lampă-n lampă să le aprindă. Unele nu ardeau din cauza gazului, altele, în grabă, erau uitate neaprinse. Ce mai păţeau bieţii lampagii când soseau în inspecţie însărcinaţii Poliţiei?! Dar treaba lor nu se încheia aici. Mai dădeau o tură să stingă lămplile după ce trecea inspecţia… Şi, tot aşa, zi de zi, iluminatul uliţelor se făcea cu găzoaiele, bătrânele lămpi cu fitil şi rezervor cu petrol. Până în noiembrie 1871 când, pe străzile centrale, au fost instalate felinare cu gaz aerian. În acelaşi an, s-a deschis Uzina de Gaz Filaret.

Aspectul Bucureştilor pe timp de noapte a fost unul mai puţin “atractiv”. Modalitatea de a lumina drumul călătorilor era diferită. Cei care locuiau în buricul târgului aveau alt noroc. Ceilalţi… Ajungeau acasă cum puteau, mai pe orbecăite, mai pe lumină, după cum le era calea. Astfel, în 1871, în Bucureşti erau 785 de felinare cu lămpi de petrol lampant. În 1901, Bucureştii aveau 3.060 de felinare cu petrol, 990 – cu ulei mineral, 4.000 – cu gaz aerian, iar 200 erau lămpi cu arc voltaic (becuri electrice). Ar fi de spus că Bucureştii au avut iluminat pe bază de gaz aerian înaintea Berlinului sau a Parisului.

Despre acest moment, Constantin Bacalbaşa spunea în volumul “Bucurescii de altădată”: “Noi, elevii cei mari din cursul liceal, am fost scoşi de pe Calea Victoriei să vedem minunea. Pedagogii ne însoţeau. Am trecut pe Smârdan, prin Lipscani, pe Calea Victoriei. Pe aceste străzi era iluminatul cu gaz; deşi sita Auer nu exista încă, deşi lămpile ardeau cu flacăra limpede în evantai, cu o lumină galbenă şi tremurătoare, totuşi, era mare progresul”.

1848 – A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Câmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), la care s-a hotărât convocarea pentru 3 mai 1848 a unei adunări populare.

1844 – Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti şi a Catincai Rosetti, născută Sturdza.

Cu acest prilej, Cuza a refuzat să primească ţiganii robi trecuţi în lista dotală a soţiei, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obşteşti din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a ţiganilor.

1835 – Împăratul rus Nicolae I a sancţionat decizia Consiliului de Miniştri de a permite duhoborilor (membri a două secte creştine apărute în Rusia la începutul secolului XVIII-lea), care au locuit în Delta Dunării şi se înapoiau în Rusia, să se stabilească printre coreligionarii lor din Basarabia ţaristă.

1803 – SUA au cumpărat de la Franţa teritoriul Louisiana, în schimbul sumei de 80 milioane franci-aur.

1789 – George Washington a devenit primul preşedinte american, după depunerea jurământului pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, la New York.

1777 – A venit pe lume, în Braunschweig, Carl Friedrich Gauss, matematician, fizician şi astronom german. A adus contribuţii fundamentale în matematică: teoria numerelor, geometrie, algebră, analiză matematică. A inventat magnetometrul (1832) şi, împreună cu W. E. Weber, primul telegraf electromagnetic utilizabil (1833). A descoperit, prin calcul, asteroizii Ceres, Pallas, Vesta, Iunona.

1638 – A fost ctitorită Biserica Sf. Atanasie din Copou, str. Podgoriilor, nr. 1, de către domnitorul Vasile Lupu şi familia sa. Acest sfânt lăcaş este cunoscut şi ca „biserica dintre vii”. Biserica a fost apoi înnoită şi înfrumuseţată de  Constantin Duca Vodă la 1702, iar în 1809 a fost refăcută de Serafim, egumenul mănăstirii Trei Ierarhi. Pictura interioară datează din 1850. Astăzi biserica este inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Copou.

313 – Împăratul roman Licinius a unificat Imperiul Roman de Răsărit sub conducerea sa.

Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius a domnit ca împărat roman din 308 până în anul 324.

Licinius s-a născut în Moesia Superior, într-o familie de țărani originari din Dacia. A îmbrățișat cariera militară și a ajuns să fie un favorit al împăratului Galeriu, iar după moartea lui Galerius ( in anul 311), Licinius a ocupat proviincile danubiano-balcanice până la Hellespont.

În 312, acesta s-a apropiat de Constantin cel Mare, alianță întărită prin căsătoria lui cu Flavia Iulia Constanția, sora acestuia, în martie 313.

În urma întrevederii de la Mediolanum (februarie-martie 313) a celor doi împărați, s-a promulgat edictul prin care creștinismul a fost recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu.

Victorios în războiul cu Maximinus Daia (313), Licinius a ocupat toate provinciile orientale deținute de acesta, devenind stăpân al întregului Orient.