1672 – S-a născut ţarul Petru I, întemeietorul Imperiului Rus.
Cu peste trei veacuri în urmă, în penultima zi a primăverii anului 1672 (30 mai 1672), a doua soţie a ţarului Aleksei, dădea naştere la Moscova unui băiat care avea să schimbe istoria Rusiei. Micuţul a primit numele de Petru, la care urmaşii, în semn de preţuire, vor adăuga şi cel Mare.
Nu era destinat să conducă ţara, dar moartea timpurie a tatălui şi apoi a fratelui său, Fiodor, l-au adus pe tron, pe care a stat 43 de ani, din 1682 până în 1725. Avea doar zece ani şi se juca de-a soldaţii prin curtea palatului. Până la preluarea puterii depline, în 1689, Rusia a fost condusă de sora lui mai mare, Sofia, ajutată de favoritul ei, prinţul Galiţîn.
Avea doar 17 ani la preluarea puterii, dar inteligenţa deosebită, talentul înnăscut de organizator şi instinctul de diplomat au compensat lipsa de experienţă.
Dorinţa de cunoaştere l-a determinat să călătorească mult. În 1697, a plecat în Europa de vest, sub numele de Mihailov. Peste tot reuşea să uimească prin simplitatea purtărilor sale, dar şi prin ascuţimea minţii.
Petru cel Mare a iniţiat o serie de reforme care au schimbat faţa Rusiei. Printre primele măsuri a fost şi aceea de a-i moderniza pe boierii moscoviţi. Aceştia au fost obligaţi să îşi tundă bărbile şi să se îmbrace după stilul european.
În anul 1700, ţarul a hotărât reformarea calendarului, care începea tradiţional în septembrie, şi a înlocuit scrierea slavonă bisericească cu cea laică. A dat o grea lovitură Bisericii, înlocuind instituţia patriarhiei cu Sfântul Sinod, subordonat ţarului.
A pus în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniştri restrâns, căruia i-a adăugat o Cameră de justiţie şi a înfiinţat un Senat care avea autoritate legislativă, judecătorească şi executivă. Senatul se supunea ţarului.
A încurajat creşterea animalelor, a introdus rase noi de bovine, a înfiinţat cele dintâi herghelii, le-a arătat ţăranilor cum să secere grâul cu secera, şi nu cu cosorul.
Datorită lui, industria rusă a cunoscut un avânt nebănuit. I-a scutit de serviciul la stat şi de impozite pe cei ce construiau fabrici şi pe rudele acestora, le-a acordat împrumuturi fără dobândă, precum şi privilegiul de a cumpăra, începând din 1721, robi de la moşieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii.
Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru a schimbat statutul familiilor aristocratice, prin care a împiedicat fărâmiţarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare moşteneau tot pământul, ceilalţi copii îşi împărţeau între ei bunurile mobile.
1827 – Iluministul român Petrache Poenaru inventează şi obţine în Franţa brevetul de invenţie pentru primul toc cu rezervor din lume.
Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, a inventat primul stilou modern, cu rezervor de cerneala, pe care l-a brevetat in 1827, sub numele de “condeiul portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”.
Când era un student în Paris, inventatorul român Petrache Poenaru, vâlcean de origine, a inventat primul stilou cu pompiță, iar Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniței în 1884 producând un flux mai sigur de cerneală.
1846 – S-a nascut Peter Carl Fabergé, celebru giuvaergiu din Rusia; (d. 1920).
Peter Carl Fabergé, cunoscut de asemenea sub numele de „Karl Gustavovici Fabergé”, (n. 30 mai 1846 – d. 24 septembrie 1920) a fost un bijutier rus, cunoscut îndeosebi pentru „Ouăle Fabergé”, bijuterii realizate din metale și pietre prețioase, la baza cărora se află tradiția pascală.
Tatăl său era un bijutier, iar Peter Carl a preluat afacerea acestuia, după moartea sa. În 1885, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei i-a cerut lui Fabergé să facă o bijuterie în formă de ou de Paște pentru soția sa, astfel apărând celebrele Ouă Fabergé.
S-a născut în Sankt Petersburg, părinții săi fiind bijutierul Gustav Faberge, căsătorit cu o daneză pe care o chema Charlotte Jungstedt. Deși inițial urmase școli în Sankt Petersburg, Rusia, în anul 1860 Gustav Fabergé împreună cu soția și copiii se retrag la Dresda, lăsând afacerea în mainile priceputului Peter Carl. Doi ani mai tărziu, s-a născut cel de-al doilea fiu al acestuia Agathon Fabergé. În anul 1864 Carl Peter pornește in Turul Europei. El a fost instruit de diverși bijutieri din Germania, Franța și Anglia și a urmat cursurile Colegiului Comercial din Paris și a avut posibilitatea de a vedea colecțiile celor mai renumite muzee din Europa.
Călătoriile și studiile lui au continuat până în anul 1872, când la vârsta de 26 de ani, se întoarce in Sankt Petersburg și se căsătorește cu Augusta Julia Jacobs. În următorii 10 ani, tatăl său, meseriaș de încredere îi este deopotrivă mentor și tutore. Compania era implicată și în catalogarea, repararea și restaurarea unora din piesele de colecție ale Hermitage în jurul anului 1870. În 1881 afacerea a fost mutată pe o stradă mai importanță, Bolșaia Morskaia la numarul 16/18.
Anii faimei mondiale
De la moartea lui Hiskias Pendin în 1882, Carl Fabergé și-a asumat răspunderea conducerii afacerii, de unul singur. Carl a obținut titlul de Maestru Aurar, care îi permitea și folosirea mărcii proprii, pe lângă cea a firmei. Reputația lui Carl Fabergé era atât de bună, incât s-a făcuta rabat de la regula examinării ce dura 3 zile. Fratele său Agathon, un designer talentat și plin de creativitate, s-a alăturat afacerii din Dresda, unde e posibil să fi urmat cursurile Școlii de Arte si Meserii.
Carl și Agathon au făcut senzație la expozoiția ce a avut loc la Moscova în 1882. Carl a primit medalia de aur și medalia Sfântul Stanisias. Una din piesele Fabergé expusă, a fost o replică a unei brățări scite, din secolul IV înainte de Hristos ce făcea parte din colecția Hermitage. Țarul a declarat că nu poate face diferența dintre piesa originală și sea realizată de frații Fabergé și a ordonat ca aceasta să facă parte din Colecția Ermitaj, ca un exemplu al măiestriei bijutierilor contemporani. Casa Fabergé cu bijuteriile lor, intreaseră în atenția casei regale a Rusiei.
Când Peter Carl a preluat afacerea, s-a produs o schimbare de la producția de bijuterii „la mod” în stil francez de secol al XVIII-lea, la producția de bijuterii ca piese de artă. Rezultatul a fost readucerea în procesul de fabricație a procedeelor de emailare și utilizarea fiecărei pietre, în așa fel incât să îi fie puse în evidență calitățile. Nu era neobișnuit pentru Agathon, să creeze până la 10 modele de ceară ale bijuteriei, inainte de a decide care este varianta cea mai potrivită. La scurt timp după veirea lui Agathon în Casă au fost introduse obiectele de lux: obiecte aurite îmgogățite cu email, de la întrerupătoarte pentru bec la cutii pentru țigarete, inclusiv obiecte fanteziste
Ouăle Fabergé sunt un simbol al luxului şi aristocraţiei şi sunt create din metale preţioase, împodobite cu pietre scumpe. În principiu, ouăle Fabergé sunt cele create între anii 1885 şi 1917 de Casa Fabergé. Acestea erau, în mare parte, miniaturi care puteau fi făcute cadou de Paşti sau puteau fi purtate ca bijuterii.
Istoria ouălor Faberge este legată de Rusia, mai precis de familia Romanovilor şi începe în anul 1885. Atunci, ţarul Alexandru al III-lea a comandat o bijuterie în formă unui ou, pe care a făcut-o cadou soţiei sale, Maria Feodorovna, pentru a sărbători 20 de ani de la logodna lor.
Cu aceasta ocazie, Peter Carl Fabergé a creat un ou din aur in interiorul caruia se afla o gainusa fabricata din acelasi material si cu ochii din rubine.
Imparateasa a fost atat de incantata de cadou incat bijutierul rus a primit indatorirea de a realiza in fiecare an un ou pentru curtea imperiala, singura conditie fiind ca bijuteriile sa aiba de fiecare data in interior un element surpriza. Traditia a fost intrerupta in 1904 si 1905 din cauza razboiului ruso-japonez. Dupa Revolutia Rusa, cand casa de bijuterii i-a fost nationalizata, Peter Carl Fabergé a fugit in Elvetia, unde a si murit in 1920.
Din acel an Peter Carl Faberge a devenit bijutierul curţii imperiale şi a creat în fiecare an câte un ou-bijuterie, pe care ţarul îl oferea soţiei sale, cu ocazia sărbătorii de Paşte.
Ouăle lui Faberge sunt făcute din aur sau argint, cu pietre preţioase sau semipreţioase. Cel mai faimos şi despre care s-a scris cel mai mult este oul realizat în 1897, care celebrează încoronarea ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Coronation Egg, oul de la încoronare, a fost făcut cadou ţarinei, pentru a sărbători încoronarea ţarului. Este de culoare citron, întrucât, la încoronare, ţarina purta o rochie de culoarea galben citron şi în onoarea ei a fost făcut.
În interiorul oului se află o copie în miniatură, a trăsurii imperiale pe care ţarul a folosit-o la încoronare. Această trăsură a fost făcută în atelierele lui Faberge, dar sub supravegherea maestrului care crea trăsurile imperiale. Şi el a stat câteva luni în atelierul lui Faberge ca să poată să reproducă exact căruţa imperială.
În afară de familia imperială, de celebrele bijuterii în formă de ou s-au putut bucură şi mari personalităţi ale vremii.
Bijuterii exclusiviste, pentru miliardarii lumii
De-a lungul timpului, Peter Carl Fabergé a creat 65 de oua, dintre care 57 au rezistat pana in prezent. Bijuteriile produse pentru tarii Rusiei au avut foarte mare succes, asa ca a primit comenzi si din partea unor clienti privati care isi doreau sa aiba in colectie un ou Fabergé.
Un miliardar rus, Viktor Vekelberg, are o colectie de noua oua Fabergé pe care le-a expus anul trecut la Vatican, de Pasti. Cel mai scump ou Faberge a fost comandat de cunoscuta familie de bancheri Rotschild care au intrat in posesia lui in 1905. Oul Rotschild a fost vandut la o licitatie organizata in Londra, in 2007, pentru suma record de 18,5 milioane de dolari. Bijuteria a fost cumparata de Muzeul National de Arta din Rusia cu scopul de a-l readuce in patrimoniul national.
Cel de-al doilea ou Fabergé ca valoare este Oul de Iarna, produs in 1913, care s-a vandut cu 9,6 milioane de dolari si este urmat de o bijuterie cumparata cu 2,5 milioane de dolari.
Un mare admirator al lui Faberge a fost industriaşul Emanuel Nobel, nepotul lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, care a comandat în 1913 un „ou de gheaţă”. Nobel era un suedez care trăia în Rusia şi care a făcut o avere enormă. A intrat în aristocraţia rusă şi avea un palat superb la Sankt Petersburg. Dădea foarte multe recepţii. Fiind un om elegant de la natură, la masă, în faţa fiecărei doamne se găsea un ou Faberge. Oul pe dinafară era în floare de gheaţă.
Peter Carl Faberge a refuzat să se limiteze la tehnica prelucrării metalelor preţioase. El a făcut din bijuterie o artă şi a reuşit să-şi pună creaţiile între cele mai mari valori ale artei universale.
1848 – Young din Baltimore patenta procedeul de refrigerare continua si masina de fabricat inghetata.
Înghetata nu mai era un lux rezervat ocaziilor speciale, ci devenea un desert popular, mult mai usor de obtinut, cu ajutorul lui William Young din Baltimore, care patenta procedeul de refrigerare continua si masina de fabricat inghetata.
1860 – Domnitorul Cuza a instituit în Principatele Române unite medalia militară „Pro Virtute Militari”.
Iniţiatorul ideii de a se institui această decoraţie se pare că ar fi fost căpitanul Pavel Zăgănescu, el însuşi participant la luptele din Dealul Spirei în anul 1848.Mihail Kogalniceanu a susţinut această idee şi a ridicat problema în parlament, astfel că legea privind instituirea medaliei „Pro Virtute Militari” este publicată în Monitorul Oastei nr. 20 din 30 mai 1860.
Distinctia ar fi trebuit decernată militarilor distinşi în lupta de la Dealul Spirii, dar avea să fie înmânată pentru prima dată de Locotenenţa Domnească, care a condus ţara între abdicarea lui Cuza şi domnia lui Carol I.
Medaliile s-au înmânat veteranilor luptelor din 1848 de pe Dealul Spirii doar în anul 1866 la 23 aprilie, când s-au desfăşurat festivităţi la care a participat un număr mare de persoane. În timpul festivităţilor au fost decoraţi cu medalia „Pro Virtute Militari” 17 veterani ai luptelor din Dealul Spirii din anul 1848.
Regele va relua, în 1872, ideea lui Cuza, instituind “Virtutea Militară”, iar forma primului Ordin românesc, “Steaua României”, de la 10 Mai 1877, va fi inspirată din “Ordinul Unirii”, bătut de Alexandru Ioan Cuza la Paris.
1889 – Era inventat sutienul
În Franta, in atelierul de moda al lui Herminie Cadolle din Paris, unde aceasta lucra corsete, era inventat unul dintre cele mai importante obiecte vestimentare din garderoba unei doamne: sutienul.
Herminie Cadolle a taiat partea de sub sani a corsetului si a sustinut ceea ce ramasese din celebra piesa vestimentara cu doua bretele petrecute peste umeri. In plus, frantuzoaica a conceput doua cupe separate pentru sutien, cate una pentru fiecare san. Herminie Cadolle a dat lovitura cu aceasta inventie abia in 1907, cu ajutorul revistei “Vogue”, unde au fost pentru prima oara prezentate creatiile ei. Prin urmare, toate femeile in voga ale anilor 1900 au dorit sa incerce si sa recomande mai departe sutienul creat de Cadolle. Asa se face ca modelele cusute de mana au fost purtate de printesele dinastiei de Windsor, de stele de cinema, de dansatoare si chiar de Mata Hari, care, potrivit legendei, i-a sugerat lui Herminie sa fixeze sutienul la spate cu o banda elastica.
1898 – Chimistul englez Morris William Travers descoperea un nou element chimic, kriptonul, un gaz nobil, incolor, fara miros si fara gust, folosit la umplerea becurilor cu incandescenţa.
Kriptonul (simbol – Kr) este un element chimic monoatomic din grupa gazelor nobile, perioada a 4-a, care ocupă poziția 36 în tabelul periodic al elementelor. Este un element nereactiv, ca și celelalte gaze nobile, formând un singur compus cunoscut, Fluorura de kripton (KrF2). Este un gaz rar, existând în atmosferă, o parte la 670 000. Se obține din distilarea fracționată a aerului lichid, și în stare pură este inodor și incolor. Este ultilizat la tuburile fluorescente și la lumina stroboscopică, în aeroporturi, precum și la lămpile aparatelor foto sau la lasere.
Kryptonul a fost descoperit în anul 1898 în Marea Britanie de Sir William Ramsay, un chimist scoțian și Morris Travers, un chimist englez, în reziduul rămas după evaporarea aproape a tuturor componentelor aerului lichid. Neonul a fost descoperit printr-o procedură similară de aceeași oameni doar peste câteva săptămâini. William Ramsay a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1904 pentru descoperirea unei serii de gaze nobile, inclusiv kriptonul.
