Scriitorii și fumatul
Cu prilejul primirii sale în Academia Română, marele neurolog, profesor doctor Gheorghe Marinescu a rostit o comunicare în care a expus și părerile unor mari scriitori francezi în legătură cu acțiunea tutunului asupra creației literare. Aceste păreri au fost extrase dintr-o anchetă făcută la vremea respectivă de către Maurcie Fleury, care precizează că V.Hugo și Balzac manifestau o adevărată aversiune față de obiceiul fumatului. În casa lui V.Hugo nu se fuma niciodată.
Balzac spunea: ”Tutunul distruge trupul, atacă inteligența și zăpăcește popoarele.„
Goethe: ”Mi-e groază de trei lucruri, în primul rând e tutun.„
Thoedore de Banville care era fumător înrăit zicea: ”Țigareta nu este decât un vis și resemnare, omorâtoare în același timp și absolut inutilă”.
Pentru scriitorul Taine, fumatul era o distracție căci iată cum se exprima: ”Pentru mine este o distracție în moment de așteptare, dar este în același timp o servitute și uneori chiar un pericol.”
Zola zicea la rândul său:
”Nu am nici o părere asupra acestei chestiuni. Cât mă privește, nu mai fumez de 12 ani, după sfatul unui doctor si din timpul unei epoci în care credeam că sunt bolnav de inimă. Dar credeți-mă că tutunul are o influență asupra literaturii franceze și chiar atât de mare încât ar fi nevoie de probe științifice pentru a o proba. Am văzut mari scriitori fumând foarte mult, fără ca totuși inteligența lor să aibă de suferit. Decă geniul este o nevroză de ce să o vindecați? Perfecțiunea este un lucru atât de plictisitor, încât azi regret că m-am lăsat de fumat”.
Francois Coppee credea că tutunul este totuși folositor artiștilor:
”Eu sunt un mare fumător, de la etatea de 18 ani și până azi, toată ziua fumez țigarete pe care le arunc imediat după ce am început să le fumez. Mă simt rău, este adevărat, dar nu atribuiți tutunului sănătatea mea mediocră și îl consider până la o probă contrarie ca un adevărat excitant la lucru și visare și pentru poet aceste două lucruri sunt sinonime.”
Dumas-fiul spunea:
”Eu, care am început să fumez târziu, am renunțat de altfel foarte repede, mai ales când am văzut că tutunul îmi dădea unele amețeli care au dispărut în cele șase luni care au urmat după ce m-am lăsat…
Tutunul ca și alcoolul, după mine, sunt cei mai neîmpăcați adversari ai inteligenței, dar nimic nu va putea distruge abuzul, căci imebecili sunt mai numeroși și tutnul nu are ce să mai distrugă în ei; și acum pentru că nu ai ce face cu imbecilii, dă-ți osteneala de a convinge pe cei inteligenți”.
E.Augur spunea despre tutun: ”Nu sunt doctor dar ceea ce pot spune e că, după ce am fumat 40 de ani, a trebuit să renunț la această dulce intoxicație pentru că simțeam că mă duce mai repede la groapă.”.