30 decembrie 1865, s-a născut Rudyard Kipling, poet și prozator britanic,laureat al Premiului Nobel pentru Literatură

0 1.011

39 – S-a născut la Roma imparatul roman Titus, fiul imparatului Vespasian; (d. 13 septembrie 81).

Titus Flavius Vespasianus (m. 13 septembrie 81), a fost împărat în perioada 79-81. A fost proclamat Caesar in anul 69, devenind din anul 71, în calitate de prefect al pretoriului, coregent al imperiului.

S-a remarcat în războiul din Iudeea, reusind sa cucereasca în august 70, după un îndelungat asediu, Ierusalimul,centrul răscoalei antiromane a iudeilor.

In timpul domniei sale s-au construit la Roma Flavium amphiteatrum, cel mai mare amfiteatru roman, cu o capacitate de cca. 50.000 de locuri, inaugurat în anul 80, cunoscut din evul mediu sub denumirea de Colloseum, termele și arcul lui Titus.

Tot in timpul domniei sale, o puternică erupție a vulcanului Vezuviu a acoperit cu un strat de lavă și cenușă trei orașe din Campania –Pompei, Herculaneum și Stabiae (august 79) –calamitate în care și -au găsit moartea cca. 15.000 de oameni.

A fost urmat la tron fratele său, Domițian, pe care Titus l-a desemnat la 23 iunie 81 caesar și succesor.

1460 – În timpul Războiului celor Două Roze, în Anglia, Casa de York pierde în fața Casei de Lancaster în Bătălia de la Wakefield.

Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea. Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Roza roșie de Lancaster (War of Roses Red.png), și Roza albă de York (Yorkshire rose.svg).

Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est. Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

1865 – S-a născut Rudyard Kipling, poet și prozator britanic,laureat al Premiului Nobel pentru Literatură,în 1907.

Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India – d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele „Gunga Din” (1892) și „If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat un remarcabil poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.

Este celebru pentru povestirea sa pentru copii,Cartea Junglei (1894) si poemele sale-If(1895).

Kipling s-a născut la Bombay, India. Tatăl său a fost John Lockwood Kipling, profesor la Școala de artă Jeejeebhoy, iar mama sa Alice Macdonald. Se spune că părinții săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. În copilărie a fost trimis în Anglia unde a fost crescut de o femeie numită doamna Holloway. Se presupune că lipsurile și proasta îngrijire de care a avut parte până la vârsta de cinci ani, când a fost „salvat”, i-au influențat scrierile, îndeosebi simpatia pentru copii. Mătușa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tânărul Kipling și sora sa au petrecut, de la vârsta de șase ani până la 12, mult timp în Anglia, cu familia mătușii, în vreme ce părinții săi au rămas India. Kipling a fost verișor cu Stanley Baldwin, prim-ministru în trei mandate.

După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore (în Pakistanul de azi) unde lucrau părinții săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu pași în poezie; debutul său ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări.

Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularității lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură; epilogul acestei realizări este publicarea a două volume de poezie și povestiri alese – „Puck of Pook’s Hill” (1906) și „Rewards and Fairies” (1910).

Ultimul volum conține poemul „If—”. În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol și stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.

Motivația Juriului Nobel

„…pentru puterea de observație, originalitatea imaginației, virilitatea ideilor și remarcabilul talent narativ care caracterizează creația acestui autor de reputație mondială”

Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mult mai puțin succes decât înainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat la începutul anului 1936, la vârsta de 70 de ani.

Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.”

După moartea sa opera lui Kipling a continuat să fie eclipsată de critică. Moda în poezie s-a îndepărtat de metrul exact și de rime. De asemenea, pe măsură ce s-au prăbușit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling și-a pierdut actualitatea. Mulți dintre cei care îl condamnă sunt de părere că scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice și sociale, în ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling. Ei susțin că portretele eroilor săi indieni, care susțin punctul de vedere colonialist conform căruia indienii și alte popoare colonizate ar fi fost incapabile să supraviețuiască fără ajutorul europenilor, ar fi rasiste. Exemplele pentru așa-zisul său rasism menționează „rase minore fără Lege” în „Recessional” și referirea generică la popoare colonizate „jumătate diavol și jumătate copil” în poezia „Povara omului alb”, sau scurtele episoade revistele Punch și The Times conținute în ultimul capitol al autobiografiei sale, Ceva despre mine (Something of Myself).

Multe din edițiile vechi ale cărților lui Rudyard Kipling aveau o svastică tipărită pe copertă, alături de un elefant și o floare de lotus. În anii 1930, acest fapt a generat zvonuri despre simpatii naziste ale sale, deși partidul nazist adoptase svastica abia după 1920. Kipling folosise svastica (în ambele sale orientări – spre stânga sau spre dreapta) deoarece aceasta era un simbol indian al soarelui, purtător de noroc și prosperitate. Încă dinainte de preluarea puterii în Germania de către naziști, Kipling a cerut tipografiei înlăturarea svasticii din matriță, pentru a elimina interpretările.

Apărătorii lui Kipling subliniază că rasismul strident al scrierilor sale este afișat de personaje fictive, nu de el, și astfel descrie cu precizie personajele. Ei văd în vocea autorului ironie și înțelesuri alternative în poezii, inclusiv în „Povara omului alb” și în „Recessional”.

În ciuda schimbărilor în atitudinea rasială și în standardele literare ale poeziei, opera poetică a lui Kipling continuă să fie populară în rândul celor care îi apreciază vigoarea și măiestria. Deși era un poet de altă factură, T.S. Eliot a editat O selecție a versurilor lui Kipling (A Choice of Kipling’s Verse, 1943), însă nu a pierdut ocazia să comenteze despre Kipling: „putea scrie o poezie minunată uneori – chiar dacă numai întâmplător!”. Povestirile sale pentru adulți se tipăresc încă și au fost lăudate de scriitori diferiți, ca Poul Anderson, Jorge Luis Borges și George Orwell. Nu în ultimul rând, Kipling este cel mai apreciat datorită cărților pentru copii. Povești chiar așa au fost ilustrate, devenind cărți de succes, iar după Cărțile junglei s-au făcut mai multe ecranizări de către Compania Walt Disney.

După moartea soției lui Kipling în 1939, casa sa, Bateman’s din Burwash, Sussex a fost încredințată Fundației naționale a locurilor de interes istoric sau frumusețe naturală (National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty) și este azi muzeu public închinat scriitorului. Elsie, singurul lor copil ajuns la maturitate, a murit fără urmași în 1976, încredințând drepturile de autor aceleiași fundații. În Marea Britanie există o înfloritoare Societate Kipling, iar unul dintre internate îi poartă numele, la colegiul din Haileybury.

Rişti?…

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi.

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti sa mori.

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş.

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic.

poezie de Rudyard Kipling

1947 – Abdicarea Regelui Mihai. In Romania, a fost abolita monarhia, fiind instaurata „republica populara”.

Se împlinesc anul acesta 69 de ani de când, ameninţat cu uciderea a 1.000 de studenţi arestaţi pentru demonstraţiile desfăşurate împotriva regimului comunist şi aflându-se în Palatul Elisabeta înconjurat de trupele înarmate “Tudor Vladimirescu” ale guvernului Groza, Regele Mihai a fost forţat să abdice.

In Romania, a fost abolita monarhia, fiind instaurata „republica populara”.

Regele Mihai a fost fortat de comunisti, la ordinul ocupantilor sovietici, sa abdice si sa paraseasca tara.

Dupa inlaturarea de la putere a regelui Mihai, Romania a intrat pe deplin in mana comunistilor.

In 1947, Romania era singurul stat monarhic din zona, astfel incat spre sfarsitul anului liderii comunisti au incercat pe toate caile sa-l inlature pe Mihai.

Prilejul a venit in noiembrie, cand regele a plecat la Londra pentru a participa la casatoria printesei Elisabeta (viitoare regina Elisabeta a II-a) cu printul Philip de Grecia. Mihai a imputernicit guvernul sa conduca tara in lipsa sa, fapt ce a lasat cale libera comunistilor.

Pe timpul sederii in Anglia, monarhul a avut mai multe intrevederi cu premierul Winston Churchill, ambasadorul SUA in Londra, Clemente Atlee, in ideea de a obtine sprijin pentru Romania.

Chiar daca multi l-au sfatuit sa nu revina in tara, Mihai s-a reintors in Bucuresti pe 21 decembrie. Strategia pentru inlaturarea sa era deja pregatita, astfel ca pe 30 decembrie s-a produs inevitabilul.

Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au prezentat in audienta la rege si i-au cerut acestuia sa abdice imediat, pentru ca, la cateva ore dupa discutii, atat Guvernul, cat si Parlamentul sa fie informate de abolirea monarhiei.

Romania a fost proclamata republica, iar in fruntea statului a fost instalat un prezidiu compus din Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, Gheorghe Stere, Ion Niculi si Stefan Voitec – coordonat din umbra de slugile sovieticilor Partidul Comunist Roman.

1953 – In Statele Unite u fost puse in vanzare primele televizoare color la pretul de 1.175 dolari bucata.

Leave A Reply

Your email address will not be published.