20 februarie 1938, a debutat la postul de radio București, Maria Tănase, cea care a devenit simbolul cântecului popular românesc.

2005 – Israelul a aprobat retragerea din fâşia Gaza.

După mai mult de 37 de ani de ocupaţie, guvernul israelian a dat oficial undă verde planului de retragere din Fâşia Gaza. Măsura a fost aprobată cu 17 de voturi împotriva a cinci.
În total, aproximativ 9.000 coloniştii evrei au început să fie mutaţi.

Primul-ministru israelian Ariel Sharon a declarat că această operaţiune a fost vitală pentru viitorul statului evreu.

1997 – Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a declarat, cu prilejul vizitei sale în România, că ţara sa se dorea „avocatul atent şi puternic al României” pentru aderarea acesteia la NATO „încă din primul val” al extinderii organizaţiei.

1996 – A decedat Tōru Takemitsu, compozitor japonez, recunoscut pentru abilitatea sa subtilă de manipulare a timbrului instrumental și a celui orchestral.

Muzica lui având ca sursă de inspirație o vastă gamă de stiluri muzicale: jazz, muzică pop, muzică japoneză tradițională, muzică de avangardă.

Pentru prima dată a atras atenția criticilor muzicali în 1958, cu compoziția Recviem pentru instrumente cu coarde (compusă în 1957).

Fără studii muzicale formale, a încercat primele compoziții la vârsta de 16 ani, și a rămas practic autodidact toată viața.

În 1951, aceasta a fost unul dintre fondatorii grupului Jikken Kōbō („atelierul experimental”): un grup de artiști interdisciplinari care dorea să evite tradiția artistică japoneză. În această perioadă, a compus Saegirarenai Kyūsoku I („odihnă neîntreruptă I”, 1952, o bucată pentru pian, fără puls ritmic regulat sau măsuri), începând totodată să folosească tehnici de înregistrare electronică în compoziții precum Relief Statique (1955) and Vocalism A·I (1956).

Audiind în 1961 o piesă de John Cage, interpretată de compozitorul Toshi Ichiyanagi, întors recent de la studii în SUA, Takemitsu și-a dat seama că nu era corect drumul pe care și-l alesese, anume de a căuta să evite influențe japoneze în muzica sa, ci că ar trebui mai degrabă să le caute intenționat.

Încă de la începutul anilor 1960, Takemitsu a început să folosească instrumente tradiționale japoneze în compozițiile sale, ba chiar a învâțat el însuși să cânte la biwa, instrumentul pe care l-a folosit în muzica pentru filmul Harakiri (1962).

În 1967, compozitorul a fost rugat de Orchestra Filarmonică din New York să compună o piesă pentru a 125-a aniversare a orchestrei. A compus Pași de noiembrie 1, o bucată pentru biwa, shakuhachi și orchestră simfonică.

De la începutul anilor 1970, Takemitsu a fost recunoscut ca unul dintre marii compozitori de avangardă din lume. Interesul său sporit pentru grădinile japoneze a rezultat în compozițiile Într-o grădină de toamnă (1973), piesă pentru orchestră gagaku și Un stol se lasă jos în grădina pentagonală (1977), piesă pentru orchestră.

În anii 1980, stilul său de a compune a cunoscut o schimbare față de sfârșitul anilor 1970, anume folosirea tot mai desă a materialul diatonic cu referințe la armonii terțe și voci de jazz, însă fără proiectarea unui sens de tonalitate de largă amploare.

A câștigat premii atât în Japonia, cât și în străinătate, inclusiv Prix Italia pentru piesa orchestrală Tableau noir în 1958, Premiul Otaka în 1976 și 1981, Premiul criticilor de film din Los Angeles în 1987 (pentru muzica filmului Ran de Akira Kurosawa) și Premiul Grawemeyer în 1994 pentru Fantasma/Cantos.

A fost membru de onoare al Academiei de arte din RDG (1979) și al Institutului de arte și litere din Los Angeles (1985). A fost primit în Ordre des Arts et des Lettres din Franța în 1985 și în Académie des Beaux-Arts în 1986. În 1991 a primit Suntory Music Award, iar postum a primit al patrulea Premiu Glenn Gould în 1996.

1994 – Papa Ioan Paul al II-lea a cerut dezincriminarea juridică a homosexualilor.

1991 – S-a inaugurat oficial, la Praga, Secretariatul Permanent al CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa; din decembrie 1994, OSCE).

1991 – Slovenia s-a proclamat republică autonomă, suverană şi independentă.

1986 – A fost plasat pe orbită primul element al staţiei orbitale MIR. Asamblată între 1986 şi 1996, baza MIR a fost „scufundată”, la 23.03.2001, în Pacificul de sud.

Simbol al cuceririi spaţiului cosmic, „trenul spaţial” rus a găzduit în cei 15 ani de existenţă 26 de misiuni spaţiale, totalizând 16.500 de experienţe în diferite domenii.

1966 – A murit la vârsta de 80 de ani amiralul american Chester Nimitz, comandant al trupelor terestre şi maritime în Pacificul de Sud, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

La bordul navei sale, USS Missouri, a fost semnat în Golful Tokyo actul de capitulare al Japoniei, în ziua de 2 septembrie 1945.

1962 – A foat lansată nava cosmică Mercury–Atlas 6, cu astronautul John Glenn, care a realizat primul zbor american pe orbită.

Glenn a orbitat în jurul lumii de trei ori în 4 ore şi 55 de minute.

1938 – A debutat, la postul de radio București, Maria Tănase, cea care a devenit simbolul cântecului popular românesc.

Artista, acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susţinut în acea zi, în direct, un program de cântece românești la emisiunea ‘Ora satului’: ‘M-am jurat de mii de ori’, ‘Șapte săptămâni din post’, ‘Ce-i mai dulce ca alvița’, ‘Cine iubește și lasă’, ‘Geaba mă mai duc acasă’, ‘Mărie și Mărioară’, ‘Țigăneasca‘, ‘Când o fi la moartea mea’

1938 – Carol II-lea, regele României, a semnat decretul de promulgare a unei noi Constituții a României, care legifera instaurarea dictaturii regale și sfârșitul regimului parlamentar.

Constituția (Constituțiunea din 1938) a fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice, iar noua Constituție a României a fost promulgată la 27 februarie 1938.

Constituția din 1938 a încercat să limiteze individualismul și să dea întâietate socialului, voind să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist. În același timp, ea admitea proprietatea și capitalul ca drepturi inviolabile, îndepartându-se de la principiile Constituției din 1923, care recunoștea proprietatea ca funcție socială și revenind astfel la principiile Constituției din 1866.

Constituția de la 1938 a criticat regimul de partide și a concentrat puterile politice în mâna regelui, care a dobândit prerogative deosebit de mari.

Constituția din 1938 a fost suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea.

1933 – În România, Partidul Țărănesc-Demtocrat, condus de Constantin Stere, a fuziona cu Partidul Radical-Țărănesc, condus de Grigore Iunian.

1932 – A apărut, la București, revista România literară, sub direcția lui Liviu Rebreanu.

Printre colaboratori se aflau: Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Eugen Ionescu, Virgil Gheorghiu, Ion Minulescu etc.

Revista a apărut până la 6 ianuarie 1934.

1927 – A văzut lumina zilei Mircea Malița, matematician, eseist, academician, diplomat (ambasador în SUA și director al Bibliotecii române din New York), profesor universitar roman; președinte al UNSR (Uniunea Națională a Studenților din România), organizație de masă a Partidului Comunist.

Maliţa a fost director al Bibliotecii Academiei între 1950-1955, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, ministru al Învățământului (1970-1972), ambasador în Elveția (1980- 1982), iar apoi în SUA (până în 1984).

1926 – A apărut, la București, săptămânal, apoi lunar, publicația Viața literară, avându-l ca director pe George Murnu.

Viața literară a apărut cu întreruperi până în aprilie 1938.

1924 – S-a născut Eugen Barbu, membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.

În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual și resentimentar, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.

În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR, în 1975, a devenit deputat în Marea Adunare Națională, iar din 1970 până în 1989, Barbu a condus revista Săptămâna.

A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum).

1922 – A avut loc, la București, logodna Principesei Maria (Mignon) a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici). Nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad.

1912 – George Enescu a concertat pentru prima oară cu Filarmonica din Budapesta, având în program Simfonia spaniolă, de Lalo (dirijor Kerner Istvan).

1882 – A venit pe lume Nicolai Hartmann, filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al „ontologiei critice” (formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane).

Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca un reputat istoric al filosofiei și al culturii în genere.

La începutul carierei sale filosofice, Hartmann a fost preocupat de teoriile asupra recunoașterii realității ale lui Platon, așa cum erau interpretate de reprezentanții școlii neokantiane din Marburg, pentru ca mai târziu să critice pozitivismul rațional al acestora în doctrina sa cu privire la alcătuirea realității pe baza unei construcții spirituale, existența realității fiind independentă de capacitatea înțelegerii.

Cunoașterea umană nu a putut sesiza niciodată esența realității, fiind ea însăși o parte a acesteia. Astfel că, în teoriile sale asupra ontologiei critice, Hartmann a dezvoltat un model „stratificat” al existenței.

Cât privește etica, care a ocupat un loc central în opera sa filosofică, Hartmann s-a apropiat de ideile antropologice ale lui Max Scheler, cu privire la valorile materiale ale moralei, situând poziția omului în cosmos între spirit și viață.

1878 – Papa Leon al XIII-lea, pe numele real Vincenzo Gioacchino Pecci, și-a început pontificatul.

Născut la 2 martie 1810, a devenit Papă sub numele de Leon al XIII-lea, iar pontificatul său a durat 25 de ani, până la moartea sa, la 20 iulie 1903.

1849 – Împăratul Imperiului Austriac, Franz Joseph I, a promulgat o consituție prin care i-a recunoscut Transilvaniei o autonomie limitată.

1792 – Preşedintele George Washington a semnat Postal Service Act, prin care a luat fiinţă Serviciul Poştal al Statelor Unite.

1773 – Prin osteneala dascălului Petcu Şoanul, de la Braşov, a apărut un Calendar românesc pe 100 de ani, tradus din limba slavonă, prin intermediar rusesc .

1611 – În tabăra de la Roman, Radu Șerban (fost domn și pretendent la domnia Munteniei), cu suportul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei), a încheiat cu solii arhiducelui Mathias (rege al Ungariei, devenit la 28 mai 1611 rege al Boemiei și anul viitor împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană) un tratat de cooperare cu trupele imperiale împotriva principelui Transilvaniei, Gabriel Bathory. Mathias se obliga să acorde sprijin militar lui Radu Șerban, pentru a recăpăta domnia Munteniei.

Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei (1608-1613), nutrind supunerea Munteniei și Moldovei, a invadat Muntenia de Crăciun, în decembrie 1610. Oastea sa a jefuit fără milă omorând chiar și câinii întâlniți pe drum. Pentru a nu fi prins între oastea lui Bathory și forțele otomane de la linia Dunării, Radu Șerban s-a retras împreună cu oastea și boierii săi în Moldova, unde, ulterior,  a semnat tratatul de cooperare cu solii lui Mathias.

Radu Şerban a fost un domn al Ţării Româneşti între august 1602 şi decembrie 1610 şi între iunie 1611 – septembrie 1611, pretins nepot al lui Neagoe Basarab.

Ca boier, Radu Şerban avea curtea în satul Coiani (azi Mironeşti, pe malul Argeşului, la sud de Bucureşti). Pe moşia moştenită la Comana, aceasta a reclădit, în 1588, mănăstirea Comana. A ajuns la tron cu sprijinul marilor boieri Preda şi Radu Buzescu, care, bucurându-se de o mare autoritate politică şi militară, i-au tutelat domnia.

Bun militar, Radu Şerban a continuat politica lui Mihai Viteazul de eliberare a ţării de sub turci şi de apropiere de Habsburgi. A avut lupte cu turcii, tătarii şi cu principii Transilvaniei, Moise Szekely şi Gabriel Bathory, sprijiniţi de Poarta Otomană, pe care i-a înfrânt în două bătălii, lângă Braşov (1603 şi 1611).

A fost înlăturat de la domnie de Radu Mihnea, cu ajutor turcesc.

1601 – Elisabeta I-a a Angliei  a ordonat decapitarea contelui de Essex.

Elisabeta I, care a domnit în Anglia 1558-1603 şi al cărui nume rămâne ataşat la una din perioadele cele mai strălucite ale ţării sale, a refuzat cu încăpăţânare să se căsătorească .

Ultimul său favorit, contele de Essex, avea vârsta de 34 de ani. În ciuda faptului că avea peste şaizeci de ani, Elizabeth era de o vanitate morbidă, căutând în mod constant să fie curtată de bărbaţi. Contele Essex a avut un comportament arogant, chiar şi în prezenţa reginei, iar când a fost numit şef al armatei care lupta împotriva revoltei din Irlanda, a complotat împotriva lui Elizabeth pentru a prelua puterea.

Regina nu a ezitat să-l aresteze şi să-l condamne la moarte, astfel că, la 20 februarie 1601, el a fost decapitat la Turnul Londrei.

1547 – Eduard al VI-lea a fost încoronat rege al Angliei.

Eduard al VI-lea a fost fiul lui Henric al VIII-lea și al Janei Seymour, care a murit de febră puerperală.

A fost încoronat rege al Angliei și al Irlandei la  20 februarie 1547, la vârsta de nouă ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant.

A murit de tuberculoză la 6 iulie 1553.