23 februarie 1685, s-a născut Georg Friedrich Händel, compozitor, organist, violonist german

By Stefan Damian On feb. 22, 2024

1999 – S-a încheiat Conferinţa de la Rambouillet, convocată de Grupul de Contact, în scopul negocierii unui acord interimar care să prevadă o „autonomie substanţială” pentru Kosovo.

Ea s-a încheiat prin acceptarea, în linii mari, a proiectului de către cele două părţi. Belgradul a exclus desfăşurarea unei forţe internaţionale în Kosovo, iar albanezii nu au renunţat la pretenţia lor de a organiza un referendum privind independenţa provinciei (6 februarie – 23 februarie 1999).

1997 – A avut loc clonarea primului mamifer clonat, oaia Dolly, clonată de oamenii de ştiinţă britanici.

Aceştia au reuşit prin prelevarea dintr-o celulă de la o altă oaie.

Oaia Dolly a fost eutanasiată şase ani mai târziu, pe 14 februarie 2003, din cauza unei boli pulmonare incurabile.

1996 – Conform unui raport al OECD, România nu a scăpat de inerţia caracteristică planificării centralizate. „Este crucial pentru România”, s-a afirmat, „de a adopta în sectorul agricol politici şi reforme orientate către dezvoltatrea pieţei”.

1993 – A avut loc o explozie devastatoare la Complexul comercial din New York, „World Trade Center”, cartierul Manhatan, care s-a soldat cu 6 morţi şi peste 1.000 de răniţi.

1960 – A început cea de-a treia Conferinţă regională a comisiilor naţionale europene pentru UNESCO, care a adoptat o rezoluţie propusă de România, referitoare la eliminarea din manualele şcolare a propagandei de război şi de discriminare rasială (23.02-01.03.1960).

1953 – Structura ADN-ului a fost decodificată de americanul James D. Watson şi britanicul Francis Crick.

1949 – S-a dat un Decret privind aprobarea statutului organizării şi funcţionării Bisericii Ortodoxe Române.

1946 – Tomoyuki Yamashita, general japonez, a fost condamnat la moarte şi executat pentru crime de război.

General Tomoyuki Yamashita, născut la 8 noiembrie 1885, a fost executat, la 23 februarie 1946, prin spânzurare.

Este celebru pentru că a cucerit coloniile britanice din Malaya şi Singapore, ceea ce i-a adus porecla de „Tigrul din Malaya”.

1944 – La ordinul lui Stalin, a început deportarea cecenilor.

Acuzaţi de colaborare cu Germania, cecenii au fost deportaţi în masă la ordinul liderului sovietic.

În zorii zilei, 300.000 de oameni au fost deportaţi în Kârgâzstan şi Kazahstan. În câteva zile, mai mult de 500. 000 au avut aceeaşi soartă, mii dintre ei murind de foame şi frig, sufocaţi în maşinile şi vagoanele în care au fost înghesuiţi pentru a fi transportaţi în lagărele de muncă.

1942 – S-a semnat, la Washington, convenţia dintre SUA şi Marea Britanie, cu privire la acordarea ajutorului reciproc împotriva agresiunii.

1937 – A avut loc remanierea guvernului Tătărăscu în România. Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu a preluat funcția de ministru de interne, iar V.P. Sasu, ministrul Agriculturii, a devenit titular și al departamentului Justiției.

1919 – A fost fondat Partidul Fascist de către Benito Mussolini (Il Duce), devenit în 1922 premier al Italiei.

Din această poziţie politică, Mussolini a trecut treptat către un regim dictatorial, impunând participarea Italiei, în cel de-Al Doilea Război Mondial, alături de Germania.

1898 – Romancierul francez Émile Zola a fost găsit vinovat de calomnie şi condamnat la închisoare, pentru că a scris celebra sa scrisoare, „J’accuse”, acuzând guvernul de anti-semitism şi de faptul că l-a încarcerat fără temei pe capitanul Alfred Dreyfus.

1871 – Potrivit raportului prezentat de curatorul circumscripției din Odesa și al Ministerului Instrucțiunii Publice, împăratul rus a decretat încetarea predării limbii române în şcolile din Basarabia țaristă.

1869 – La Miercurea-Ciuc, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, unde s-a creat Partidul Național Român din Transilvania, în frunte cu Ilie Măcelariu.

1856 – În numele conaţionalilor săi, Nicolae Golescu a adresat plenipotenţiarilor Marii Britanii, Franţei şi ai Regatului Sardiniei, la Congresul de la Paris, un memoriu în care cerea unirea Moldovei cu Muntenia într–un stat independent, sub garanţia marilor puteri europene.

1855 – S-a stins din viaţă Carl Friedrich Gauß, matematician, fizician și astronom german, celebru pentru lucrările despre integralele multiple, magnetism și sistemul de unități care-i poartă numele.

Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii și până la geodezie sau astronomie.

În domeniul matematicii, Gauss s-a remarcat încă de mic, uimindu-și profesorii din școala primară prin găsirea unei metode de calcul a sumei întregilor până la 100 astfel: 1 + 100 = 101, 2 + 99 = 101, 3 + 98 = 101, astfel încât e nevoie doar de făcut calculul: 50 × 101 = 5050.

Opera se axează pe teoria numerelor, analiză matematică, geometrie diferențială sau statistică, Gauss publicându-și doar o parte din cercetări, într-un stil spartan, astfel încât erau puțini cititori ai operei sale în acele vremuri.

În urma obținerii siguranței financiare după 1820, prin mărirea salariului de la Observator, Gauss a avut timp să se ocupe mai mult de știință. Gauss vedea în fizică o extensie a matematicii, explicând fenomene prin riguroase demonstrații matematice, combinate cu date luate din experimente desfășurate pe teren sau la Observator. Cel care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de știință, la Berlin, în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profersor de fizică la Göttingen, a studiat magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în 1832, 1839 și 1840.

Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea studenției, iar în 1806, a acceptat postul de director al Observatorului din Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din Göttingen. O mare parte din timp, Gauss și-a petrecut-o la noul Observator, terminat în 1816.

Gauss și-a câștigat respectul comunității științifice prin estimarea corectă, folosind metoda de aproximare a celor mai mici pătrate, metodă nedezvăluită atunci, a orbitei asteroidului 1 Ceres.

Gauss și-a început studiile serioase ale geodezie din 1817, deși încă din 1799, acesta publicase un studiu într-o publicație Allegmeine geographische Ephemeriden.

Studiul său asupra regiunii Hanovrei a fost aprobat în 1820, deși, din 1818, Gauss începuse studiul pe teren. Ca urmare a acestui studiu, a inventat heliotropul, un dispozitiv care reflecta razele soarelui după o anumită direcție, măsurabilă.

1832 – Împăratul rus, Nicolae I, a aprobat denumirile unui șir de noi colonii bulgare întemeiate în Basarabia țaristă: Districtul Bugeacul de Sus: Ferapontievca, Tvardița, Chiuriutne; Districtul Ismail: Tabac, Vaisal, Derment-Dere; Districtul Bugeacul de Jos: Iserli, Devlet-Agaci, Pandacli, Glavans, Galițî, Selioglu, Traianul Vechi sau Minicevo, Ciumlechioi, Ghiulmen, Cuporan; Județul Akkerman (Cetatea Albă): Burgugi, Deljelere, Iscopolos, Beimagala, Dragodan, Trapoclu, Camcic, Culevcea.

1821 – A decedat John Keats, poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez.

Prima sa culegere de versuri (Poems, 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După publicarea poemului Endymion (1818), Keats a devenit obiectul unor atacuri într-o revistă conservatoare, care îl numea cu dispreț reprezentant al „școlii poetice cockney”. În acest timp, a scris unele din cele mai frumoase poezii ale sale: Ode to Psyche, Ode on a Grecian Urn, Ode to a Nightigale.

Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vieții, Keats a fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice.

La fel ca și alți poeți romantici, Keats a fost un cântăreț al frumuseții și desăvârșirii lumii, mai ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului, miresmele plantelor.

În poemul Endymion (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței lunii, Selene, pentru păstorul Endymion, apărându-i sub forma unei bachante pătimașe. Un alt poem cu subiect mitologic, Hyperion, ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea lui Uranus, a rămas neterminat.

Keats a abordat și subiecte medieval, care au servit ca bază pentru poemul Isabella (1818), precum și pentru poemul „Ajunul Sfintei Agnes” (The Eve of St. Agnes, 1819). Ca și în alte creații epice, talentul său se manifesta cu cea mai mare forță în strofele lirice ale poemelor. Idealul său estetic și-a găsit cea mai deplină întruchipare în poezia lirică. Modele remarcabile sunt poeziile „Odă unei privighetori” (Ode to a Nightingale), „Toamna” (To Autumn) sau „Odă la o urnă grecească” (Ode on a Grecian Urn). În ele s-au manifestat trăsăturile caracteristice ale poetului: perceperea senzorială a naturii, forța imaginației, darul neobișnuit de a însufleți întreaga lume înconjurătoare.

Keats s-a ocupat și de formele poeziei și a lăsat un mare număr de sonete splendide, îmbogățind limbajul poetic cu noi mijloace expresive. În mod deosebit, acesta a reușit să redea în cuvinte culorile naturii, înfățișarea exterioară a obiectelor.

În poezia lui Keats, ele apar iluminate de o frumusețe aparte, al cărei izvor îl constituie uimitoarea capacitate a poetului de a ridica fenomenele și obiectele lumii reale până la treapta frumosului adevărat.

1821 – Ţarul Rusiei, Alexandru I, a dezaprobat revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, în Ţara Românească, şi mişcarea lui Alexandru Ipsilanti, declarându–se de acord cu venirea trupelor otomane la nord de Dunăre.

Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a adresat o proclamaţie către locuitorii Moldovei, prin care le garanta persoana şi averea pentru perioada în care eteriştii erau pe teritoriul statului.

1685 – S-a născut Georg Friedrich Händel, compozitor, organist, violonist german (d. 1759).

Handel a fost, în timpul vieţii sale, cel mai renumit muzician, foarte cunoscut la nivel internaţional. S-a născut la Halle (Germania), fiind fiul lui Georg Handel (1622-97) şi Dorothea Background (1651-1730). Tatăl lui Handel, Georg, a fost bărbier-chirurg pentru Ducele de Saxe-Weissenfels, iar mama sa a fost fiica unui pastor.

Pentru că tatăl lui a vrut ca Handel să devină avocat, a incercat sa-l tina departe de instrumentele muzicale. Dar talentul sau muzical s-a manifestat atât de clar că, înainte de a implini 10 ani, Handel se furişa si canta la un clavir ascuns în pod. Astfel a inceput sa invete clandestin muzică, si in cele din urma tatal sau i-a permis sa devina elevul lui Zachow, principalul organist din Halle. La 17 ani a fost numit organist la Catedrala calvinista, dar un an mai târziu el a plecat la Hamburg. Cand avea doar 12 ani, tatăl său a murit

La Hamburg, Handel a cântat la vioară și clavecin pentru opera din Germania și a predat lectii private. Handel a scris prima sa opera, Almira, în anul 1704.

În anul 1706, Handel a plecat în Italia, unde și-a însușit o mulţime de cunoştinţe privind limba italiană; a stat mai mult de trei ani, in Florenţa, Roma, Napoli şi Veneţia. S-a bucurat de patronajul nobilimii şi a clerului,. În Italia Handel compus opere, oratorii, cantate; el si-a încheiat sejurul italian cu un spectacol cu operă, Agrippina (1709), din Veneţia.. În 1710, a fost numit Capellmaister la Hanovra, dar în curând a plecat la Londra. Apoi, în 1719, el a devenit director muzical de la Royal Academy of Music.

A compus în continuare opere, muzica pentru biserică, iar în următorii ani, a scris muzica apei . În 1717 a intrat în serviciul lui Earl de Carnarvon (în curând avea să fie Duce de Chandos) la Edgware, lângă Londra, unde a scris 11 imnuri şi două lucrări dramatice, Acis şi Galatea, Esther. Sub patronajul ducelui de Chandos a compus oratoriul lui Esther şi 11 cantate pentru cor si orchestra de coarde (1717-1720).

În 1719 Handel a câştigat sprijinul regelui pentru a pune la Royal Academy of Music spectacole de opera,si aici a prezentat o parte a operlor sale: Radamisto (1720), Giulio Cesare (1724), Tamerlano (1724), Rodelinda (1725 ).Mai tarziu Handel a fost desemnat compozitor la Capela Regală, în 1723, unde a compus patru imnuri de încoronare de George II

În 1727 Handel a fost naturalizat ca supus britanic; Handel a suferit un accident vascular cerebral şi s-a retras la Aachen (Aix-la-Chapelle) pentru a se vindeca.

După ce s-a vindecat, la Dublin, în 1741-2, a fost premiera oratoriului Mesia. Pe teme religioase a mai compus oratorii (Samson, Belshazar, Joseph. Joshua, Solomon, de exemplu), unele inspirate din mitologie clasică (Semele, Hercules) sau istorie crestinismului (Theodora); a compus concerte la orga (a inventat un nou gen muzical) sau concerto Grosso (op.6 , un set de 12, publicat în 1740, reprezintă realizarea magistrala).

În timpul ultimei deceniu de viata a prezentat frecvent spectacole cu Mesia, de obicei cu circa 16 cantareti si o orchestra de a 40 de instrumentisti. În 1749 a scris-o suită pentru instrumente de suflat ce a fost cantata in Green Park, însoţind Royal Fireworks ce sărbătoreau Pacea de la Aix-la-Chapelle. Ultima sa oratoriul, compus in timp ce era orb, a fost Jephtha (1752); triumful de Timp şi Adevăr (1757) este în mare parte compuse din materiale anterioare.

Handel a murit în 1759 şi a fost îngropat la Westminster Abbey. A fost si ramane un compozitor de mare anvergura şi originalitate, de extraordinara varietate -cum e muzica celor op.6 în concerte, în care melodia, frumusetea, îndrăzneala şi umorul ne incanta de cate ori il ascultam.

Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.

1660 – Carol al XI-lea a devenit rege al Suediei, la vârsta de cinci ani.

A fost un rege care s-a ocupat de îmbunătăţirea administrării regatului său şi s-a dedicat reformelor financiare şi administrative, vizând crearea unei baze economice solide.

A murit în 1697, lăsând urmaşului său la tron un regat prosper, o armată şi o flotă respectabile, dar şi o vistierie bogată, cum nu a mai avut niciun suveran suedez.

1447 – A murit Papa Eugeniu al IV-lea, călugar benedictin, ridicat în scaunul pontifical între anii 1431-1447.

La 24 ianuarie 1439, Eugeniu al IV-lea s-a întâlnit, la Ferrara, cu patriarhul Iosif al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, în încercarea de a realiza unirea Bisericii de la Roma cu Biserica Răsăriteană.

În 1452, în condiţiile extraordinarei primejdii turceşti, s-a ajuns la un acord de Unire a Bisericilor Romano-Catolică şi Greacă Ortodoxă în Aghia Sophia, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul dându-şi acordul pentru proclamarea unificării celor două Biserici.

Aceasta a fost, însă, de scurtă durată, pentru că, în 1453, Constantinopolul a fost cucerit de turcii otomani, care au pus capăt Imperiului Roman de răsărit.

Turcii au transformat Aghia Sophia în moschee, iar Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat bizantin, a decedat cu moarte de martir.

1443 – S-a născut, la Cluj, Matei (Matia) Corvin, unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei; cel care a condus țara între 1458 și 1490, şi a fost al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara, renumit conducător militar, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil. Mama lui Matei Corvin a fost Erzsébet (Elisabeta) Szilágyi, din mica nobilime ardeleană.

Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcată prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”).

Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia până în Bulgaria de astăzi).

Matei a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) și Austria Inferioară. Vorbea maghiară, italiană, croată, latină, germană, cehă, slovacă, precum și alte limbi slave.

Matei Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepes), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matia l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei, a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, Matia fiind rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance.