4 martie 1882, s-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al României

2002 – S-a înfiinţat Institutul Român de Seismologie Aplicată, primul institut particular din ţară, creat în vederea dezvoltării unor studii de profil.

2002 – Senatul României a ratificat statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma, la 17 iulie 1998 (România a semnat statutul la 7 iulie 1999).

1996 – S-a inaugurat Centrul de Presă al Palatului Parlamentului.

1992 – A fost instituţionalizat Consiliul Statelor Mării Baltice, în cadrul reuniunii miniştrilor de Externe din zece ţări riverane Mării Baltice, desfăşurată la Copenhaga (4-6 martie 1992).

1991 – Prinţul Sheikh Saad al-Abdulla al-Sabah a devenit primul membru al familiei conducătoare din Kuweit, care s-a întors în ţară după eliberarea de sub ocupaţia irakiană.

1977 – A avut loc un puternic cutremur, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter și a făcut în timp de circa 55 de secunde 1 578 de victime, din care 1 424 numai în București.

La nivelul întregii țări au fost circa 11 300 de răniți și aproximativ 35 000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, la o adâncime de circa 100 km.

1975 – Charlie Chaplin a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

1966 – Într-un interviu publicat în „The Evening Standard”, John Lennon (The Beatles) a declarat: Acum suntem mai populari decât Iisus, afirmaţie ce a creat controverse în SUA.

1964 – Direcţia Târgului Internaţional de la Leipzig a acordat instalaţiei româneşti de foraj 3-DH-200 medalia de aur.

1946 – Îndrăgitul muzician american Frank Sinatra își lansa primul său album

1923 – S-a creat Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC), organizaţie extremistă, condusă de profesorul universitar A.C. Cuza, din care s-a desprins Garda de Fier.

1915 – Guvernul rus a înaintat ambasadorilor Franţei şi Angliei, la Petrograd, un memorandum în care îşi exprima hotărârea de anexare la Rusia a Constantinopolului şi a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, iar Guvernele francez şi englez nu s-au împotrivit.

1907 – Peste 2.000 de țărani răsculați pătrundeau în Botoșani, unde vor urma lupte sîngeroase cu armata

1882 – S-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al României, membru al Academiei Române.

În 1905, acesta a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi, iar patru ani mai târziu, a ocupat un post similar la catedra Universităţii din Bucureşti. A intrat în politică, iar în 1912 a ajuns deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu.

Erudit de seamă şi strălucit orator, Nicolae Titulescu s-a impus rapid, astfel că în următorii ani a fost în mai multe rânduri membru al Guvernului: ministru de Finanţe (1917-1918; 1920-1921) şi de Externe (1927-1928; 1932-1936).

În cariera diplomatică a debutat în 1920, când a a participat ca delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, mediind părţile beligerante în Primul Război Mondial. Un an mai târziu, Titulescu a fost numit trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mică întrerupere, până în 1932. A fost ales, de două ori consecutiv (1930 şi 1931) preşedinte al Ligii Naţiunilor, fapt nemaiîntâlnit până atunci.

Nicolae Titulescu se numără printre cei mai mari oratori, fiind supranumit de presa vremii „ministrul Europei”.

1877 – Emile Berliner a inventat microfonul, invenţie vândută cu 50.000 $ companiei Bell Telephone.

1861– Abraham Lincoln a devenit preşedintele SUA.

Lincoln a exclus orice compromis cu statele sclavagiste din Sud, ceea ce a făcut ca războiul civil să devină inevitabil. El a condus ţara sa în timpul acelei perioadei critice din istoria Americii reprezentate de Războiul Civil.

1849 – Zachary Taylor a refuzat să depună jurământul de preşedinte al SUA, pentru că era o zi de duminică şi aceasta contravenea convingerilor sale religioase. În schimb, a depus jurământul a doua zi, pe 5 martie.

A fost singura dată când Statele Unite nu a avut preşedinte timp de o zi, pentru că preşedintelui precedent îi expirase mandatul său.

1821 – Oastea lui Tudor Vladimirescu, Adunarea norodului, a ocupat Slatina.

Starea principatelor românești se agravase mult în timpul domniilor fanariote. Regimul acestor domnitori, dominat de corupție, fiscalitate excesivă și abuzuri de tot felul, conjugat cu efectele dominației otomane, precum și a războielor ruso-turce a agravat starea și așa grea a țărănimii din principate. Ca un protest, în ianuarie 1821, în Muntenia s-a declanșat mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu, care, pe parcurs, a luat amploarea unei adevărate revoluții.

Odată cu moartea ultimului domnitor fanariot din Muntenia, Alexandru Șuțu, s-a creat o posibilitate de acțiune pentru boierii pământeni care doreau înlăturarea domnilor fanarioți. Conducerea Munteniei a fost preluată de un Comitet de ocârmuire, constituit dintr-un grup de boieri pământeni: Gr. Brâncoveanu, Barbu Văcărescu și Grigore Dimitrie Ghice, viitorul domnitor.

Comitetul de ocârmuire a încheiat înțelegerea cu Tudor Vladimirescu, comandant al pandurilor în anii războiului ruso-turc 1806-1812, determinându-l să declanșeze mișcarea armată întru acapararea puterii în Muntenia.

În Oltenia, mișcarea armată a capătat caracterul unei revoluții de redeșteptare națională, alipind țărani și orășeni, fapt care a impus corecții în programul și acțiunile lui Tudor Vladimirescu întru satisfacerea nevoilor nu doar a boierimii, ci și a țărănimii și orășenimii. În așa mod, s-a consituit Adunarea Norodului, ca o oștire revoluționară, care, la Slatina, a atins deja cifra considerabilă de 10 000 oameni.

1801 – Thomas Jefferson a depus jurământul ca preşedinte al SUA, primul de la inaugurarea noii capitale a SUA la Washington.

1789 – A intrat în vigoare Constituţia SUA.

1678 – Se năștea celebrul compozitor italian Antonio Vivaldi

1461 – A avut loc Războiul celor două roze: Regele Henric al VI-lea al Angliei, care aparţinea casei Lancaster, a fost detronat de vărul său, care a devenit regele Eduard al IV-lea şi care aparţinea casei York.

Războiul celor Două Roze a fost războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York, amândouă fiind ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea.

Numele de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Trandafirul Roşu de Lancaster şi Trandafirul Alb de York.

Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est.

Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

Conflictele dintre cele două case regale au început în momentul detronării regelui Richard I de către vărul său, Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, în 1399. În ciuda lipsei de moștenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea, John de Gaunt, Bolingbroke avea puține șanse să acceadă la tron. Conform precedentelor, coroana ar fi trebuit să fie moștenită de descendenții masculini al celui de-al doilea fiu al lui Edward al III-lea, Lionel de Antwerp. Richard al II-lea l-a și numit de fapt pe nepotul lui Lionel, Roger Mortimer, al IV-lea conte de March, ca moştenitor prezumtiv. Până în cele din urmă, Bolingbroke, a fost încoronat rege sub numele de Henry al IV-lea. El a fost acceptat ca rege datorită lipsei de popularitate a domniei lui Richard al II-lea.

Bolingbroke a murit în 1413. Fiul și succesorul său, Henry al V-lea, a fost un foarte priceput conducător militar, iar succesele sale în luptele din Franţa i-au crescut foarte mult popularitatea, permițând casei de Lancaster să-și întărească poziția dominantă pe tronul Angliei.

Deși au mai existat înfruntări armate și mai înainte între susținătorii regelui Henry și cei ai lui Richard, duce de York, principala perioadă de conflicte armate în Răzoiul celor Două Roze a fost între 1455 și 1489.

Richard, duce de York, a condus o mică armată împotriva Londrei și a fost întâmpinat de forțele lui Henry al VI-lea la St. Albans , la nord de capitală, pe 22 mai 1455.

Bătăia de la St. Albans a fost primul conflict armat deschis al războiului civil. Rezultatul a fost înfrângerea Lancastrienilor, care au pierdut mai mulți conducători importanți. York și aliații lui și-au recâștigat pozițiile și influența și, pentru o vreme, ambele tabere au părut șocate că au trebuit să se ajungă la o luptă armată pentru a rezolva problemele și au făcut totul pentru reîmpăcare.

După prima bătălie de la St. Albans, compromisul din 1455 a a părut ca are succes, cu York rămas vocea dominantă în Consiliu, chiar și după ce Henry și-a revenit. Însă problemele care generaseră conflictul au reapărut în scurtă vreme. Cea mai importantă dintre acestea era dacă ducele de York sau fiul minor al lui Henry și Margaret, Edward, avea să fie viitorul rege. Regina Margareta a refuzat să accepte orice soluție de compromis care ar fi presupus dezmoștenirea fiul ei și a devenit clar că ea nu va accepta ca ducele de York și aliații lui să mai aibă în continuare puterea militară. Henry a plecat într-o vizită regală în Midlands în 1456, iar Margaret nu i-a mai permis să se reîntoarcă la Londra. Din acel moment, ducele de Somerset a început să fie noul favorit al curții regale, luând locul tatălui său. Margaret l-a convins pe rege să-l demită pe York din funcția de Protector, în timp ce York a luat hotărârea de a se reîntoarce la postul lui din Irlanda. Dezordinile din capitală și lipsurile de pe coasta de sud au continuat să crească, dar regele și regina au continuat să-și apere pozițiile lor, regina introducând sistemul recrutărilor obligatorii pentru prima oară în Anglia.

York a început să facă presiuni pentru a accede chiar el la tron, bazându-se și pe lipsa de legitimitate a liniei Lancastriene. A fost convocat Parlamentul, iar York și-a făcut publică dorința de a se urca pe tron, așteptându-se ca lorzii să-l încurajeze și pe el așa cum o făcuseră cu Henry al IV-lea în 1399. În loc de încurajare, lorzii au păstrat tăcerea. În momentul în care el și-a anunțat dorința de a se urca pe tron, lorzii nu doreau să-l detroneze în acel moment pe Henry. Dorința lor era de a-i îndepărta consilierii regali considerați incapabili sau corupți.

În ziua următoare, York a prezentat arborele genealogic al familiei în detaliu, susținându-și pretenția la tron prin descendența directă din Lionel de Antwerp, argumentele sale fiind privite cu mai multă înțelegeere de acestă dată. Parlamentul a acceptat să ia în considerație problema și în cele din urmă a fost de acord că pretențiile lui York erau întemeiate, dar, cu o majoritate de cinci voturi, a hotărât ca Henry să rămână rege. În octombrie 1460 a fost pus la punct un compromis, prin care York era recunoscut ca succesor al lui Henry la tron, dezmoștenindu-l astfel pe fiul de șase ani al lui Henry, prințul Edward. York a trebuit să accepte acest compromis, acesta fiind câștigul cel mai mare pe care îl putea obține. Pretențiile lui erau parțial sadisfăcute, de vreme ce fusese numit Protector al Regatului, dândui-se posibilitatea să guverneze în numele lui Henry.

1275 – Astronomii chinezi au observat o eclipsă totală de soare în China.

1193 – A murit sultanul Saladin, în Damasc, la vârsta de 55 de ani.

Saladin a recucerit Ierusalimul din mâinile cruciaţilor în 1187, după un secol de prezenţă occidentală. El a practicat o politică de toleranţă religioasă în Oraşul Sfânt şi a permis creştinilor accesul liber la Sfântul Mormânt, fapt care i-a adus stima creştinilor şi arabilor.