14 martie 1966, a avut loc premiera filmului Răscoala, după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, în regia lui Mircea Mureşan

2013 – Un tribunal din Paris a decis amendarea Apple cu 10.000 de euro pentru că îşi obligă angajaţii din mai multe magazine să lucreze după ora 21.00.

Conform legilor din Franţa, campaniile nu au voie să îşi oblige angajaţii să lucreze între orele 21 şi 6 decât în condiţia în care acestea activează în domeniul serviciilor sociale sau compania este responsabilă de activitatea economică a zonei.

Şapte dintre cele 15 magazine Apple situate în Franţa au fost acuzate că îşi obligă în mod regulat angajaţii să lucreze chiar până la ora 23, făcând ordine şi pregătind totul pentru următoarea zi.

Deşi amenda pare mică, magazinele care au fost identificate în acest caz vor fi amendate cu alţi 50.000 de euro pentru fiecare nouă încălcare semnalată şi dovedită.

2004 –Vladimir Putin a fost reales, pentru al doilea mandat, preşedinte al Rusiei.

2002 – Liderii sârbi şi muntenegreni, alături de Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru diplomaţie, Javier Solana, au semnat un acord de principiu în ceea ce priveşte formarea unui nou stat – Serbia-Muntenegru.

2002 – A murit Rudolf Hell, considerat inventatorul faxului; în anul 1929, a conceput un dispozitiv, denumit „Hellschreiberg”, care transmitea textele pe cale electronică, permiţând expedieri rapide în toată lumea.

1992 – Osemintele lui Nicolae Titulescu, aduse din Franţa, au fost reînhumate la Braşov.

1990 – A fost adoptată Legea electorală, valabilă până la adoptarea noii Constituţii, pe baza căreia s-au desfăşurat alegerile din 20 mai 1990.

1966 – A avut loc premiera filmului Răscoala, după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, în regia lui Mircea Mureşan.

Filmul a obţinut premiul „Opera prima”, la Festivalul de Film de la Cannes. Ecranizare dupa romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, filmul evoca obiectiv, detasat si fara inflexiuni evenimentele petrecute in timpul rascoalei taranesti din anul 1907. Cel prin care sunt evocati pasii rascoalei, de la declansarea și până la inabusirea ei este taranul Petre Petre, un satean matur si sobru interpretat de celebrul Ilarion Ciobanu.

Acțiunea urmărește două clase sociale aflate în conflict: țăranimea asuprită și marii latifundiari asupritori. Fapte mărunte fac să crească spiritul de revoltaă printre tarani: arendasul Cozma Buruiana inventeaza un furt si, la ordinele boierului Miron Iuga, jandarmii ii bat pe tarani cu brutalitate; conița Nadina vrea să-și vândp moșia, iar țăranii vor s-o cumpere și s-o parceleze; totusi, Miron Iuga le face concurență vrând s-o cumpere el pentru a reface domeniul inițial al familiei; în preajma sărbătorilor de iarnă, oamenii n-au lemne să-și încălzească locuința și nici mălai pentru mamaligă.

Pe lângă acestea există alte întâmplări nesemnificative, dar care sporesc indignarea taranilor: automobilul Nadiei calca cocosul babei Ioana; soferul îl trage de urechi pe copilul lui Pevel Tunsu care nu voia sa se dea la o parte din calea automobilului; lui Igant Cercel i se ia purcelul din ograda fiindca n-a platit birul; Aristide, fiul arendasului Platamonu, o siluieste pe fata lui Chirilă Păun. In sat se zvoneste ca niste calareti pe cai albi aduc porunca lui Vodă de a se împărți pământurile celor ce muncesc. În aceste conditii, satul apare ca un butoi cu pulbere care stă sa explodeze, iar scanteia rascoalei se aprinde brusc. Iar țăranii inarmati rudimentar cu coase, topoare aprind conacele, sparg hambarele si ii pedepsesc pe cei care i-au oprimat.

1964 – Jack Ruby a fost condamnat pentru uciderea lui Lee Harvey Oswald, identificat ca autor al asasinării preşedintelui J.F. Kennedy.

1962 – Au început lucrările Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, creat la 20.12.1961, ca urmare a Rezoluţiei celei de-a XVI-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (din 1983, Conferinţa pentru dezarmare). La lucrări a participat şi România.

1950–FBI a emis în premieră lista celor mai căutaţi zece răufăcători, „Ten Most Wanted”.

Divizia de Investigaţii Criminale (CID) a FBI a făcut o selecţie a dosarelor celor mai căutaţi infractori, în acest sens fiind mobilizaţi numeroşi ofiţeri. Ideea a fost preluată de directorul FBI la acea vreme, J. Edgar Hoover, de la un jurnalist, William Kinsey, redactor-şef la International News Service, predecesor al United Press International.

Discutând despre posibilitatea de a-i identifica mai uşor pe „băieţii răi”, jurnalistul a propus publicarea unui articol. Lista „Ten Most Wanted Fugitives” a fost realizată de agenţii speciali ai CID şi de funcţionari ai Departamentului de Afaceri Interne din SUA. Aceştia au propus criteriile după care să fie selectaţi „candidaţii”, iar ultimul cuvânt l-a avut directorul general al FBI.

Sunt două criterii importante după care marii infractori sunt incluşi în „Ten Most Wanted Fugitives”: în primul rând trebuie să fi comis infracţiuni extrem de grave care să fie considerate periculoase pentru un număr mare de persoane, iar includerea în lista scurtă să fie necesară pentru a stimula capturarea sa, ştiut fiind că se oferă recompense importante pentru orice informaţie.

Lista nu are o ierarhie, pentru că FBI nu a dorit în acest fel să stimuleze competiţia între infractori de a ajunge pe prima poziţie.

Infractorii dispar din primii 10 în momentul prinderii lor sau în cazul în care mor, locul lor fiind luat de alţi răufăcători periculoşi.

Persoana care s-a aflat pentru cea mai îndelungată perioadă în „Ten Most Wanted Fugitives” a fost Donald Eugene Webb, care a fost inclus în listă în 1981, unde a rămas 25 de ani, 10 luni şi 27 de zile. Acesta a fost acuzat de uciderea unui poliţist într-o mică localitate din Pennsylvania şi a fost a 375-a persoană inclusă în listă. La 31 martie 2007 a fost eliminat din rândul celor mai căutaţi răufăcători, fără să fi fost prins, iar locul său a fost luat de Shauntay L. Henderson, membră a unei temute găşti de cartier, acuzată de uciderea a cel puţin cinci personae.

1883 – A murit Karl Heinrich Marx, filozof german, economist și publicist, întemeietor al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești; cu o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea.

Karl Marx, împreună cu Friedrich Engels, a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist: „Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă”. Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și sistemele socioeconomice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziție, în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului.

Pe de altă parte, Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model capitalismul va lua sfârșit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale.

Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată bolșevicilor marxiști.

Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei.

În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul dialectic, care exprimă legile generale ale lumii exterioare și ale gândirii umane, un altul istoric, care afirmă că numai realitatea socială determină conștiința oamenilor. Dezvoltarea istorică a societății ar fi condiționată de contradicțiile diverselor moduri de producție (primitiv, sclavagist, feudal, capitalist) și de relațiile de producție, adică de raporturile dintre oameni în procesul de producție. Aceste contradicții se exprimă prin lupta de clasă, care este astfel motorul istoriei.

Marx a elaborat și o teorie a valorii: valoarea este expresia cantității de muncă conținută de un produs. Plus-valoarea reprezintă diferența dintre valoarea creată de muncitor în timpul muncii prestate și salariul primit, și reflectă astfel gradul exploatării capitaliste.

1881 – Parlamentul român a votat transformarea României în regat. Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat rege al României la 1 mai 1881.

1879 – A venit pe lume Albert Einstein, fizician teoretician german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton; autorul teoriei relativității; laureate al Premiul Nobel pentru Fizică (1921).

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc² (apreciată ca cea mai faimoasă ecuație a lumii), care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.

Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră să înțeleagă natura materiei și a radiației, precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepția mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era cunoscută drept concepția electromagnetică asupra lumii. Totuși, niciuna dintre idei nu era capabilă să ofere o explicație coerentă asupra felului cum radiația (de exemplu lumina) și materia interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de referință inerțiale diferite, adică interacțiile sunt urmărite simultan de un observator în repaus și un observator care se mișcă cu o viteză constantă.

În primăvara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a dat seama ca esența problemei constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența acestei teorii speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și spațiului depind de judecăți asupra simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate: Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale şi Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă universală.

Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui Maxwell. Elaborând teoria relativității restrânse, Einstein a spart tiparele unor concepții geniale, clădite cu peste două secole în urmă, de către Isaac Newton în a sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686), dovedind o intuiție și un curaj exemplar. Prin aceasta, el a fost capabil să ofere o descriere consistentă și corectă a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiației ori a felului cum ele interacționează.

1854 – S-a născut Alexandru M. Macedonski, poet şi prozator, dramaturg, şef de cenaclu literar, publicist român.

Născut la Bucureşti, în mahalaua Precupeţii-Noi, la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 şi adept al Eteriei. Tatăl său, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii româneşti unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească.

Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui, Adâncata-Pometeşti, pe valea Amaradiei, în judeţul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski a păşit pragul celei mai vechi (şi mai importante, pe atunci) şcoli primare a Craiovei din epoca sa, şcoala de la biserica Obedeanu. După absolvirea cursurilor şcolii primare, Macedonski a fost înscris, în septembrie 1865, în prima clasă a Colegiului din Craiova. Plecat după absolvirea clasei a IV-a gimnazială, la numai 16 ani, în străinătate, a colindat de unul singur Austria, Italia, Elveţia, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, în 1872, la Bucureşti.

Poezia lui Macedonski este eclectică, are elemente împrumutate de la parnasianism, simbolism sau romantism. Până în 1890, Macedonski a scria poeme ample, de faptură romantică, cu versuri lungi şi cu un pronunţat caracter satiric, a scris ciclul Nopţilor, caracterizat şi printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopţile, al poetului romantic francez Alfred de Musset.

După 1890, lirica lui Alexandru Macedonski a trecut printr-un proces de esenţializare. În acel an, a scris Rondelurile, iar discursul liric era rezultatul unui efort de sinteză şi se baza pe o metaforă concretă. Poetul a renunţat la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie şi muzicalitate.Tot în aceeași perioadă a scris: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.

Spre sfârşitul vieţii a scris celebrele cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).

Macedonski este şi fondatorul revistei şi cenaclului Literatorul, o grupare formată în 1880, ca reacţie a influenţei germane a grupării Junimea. Poetul a încercat astfel să relanseze caractarul neolatin al limbii şi literaturii române.

Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activităţii lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia, Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa, Literatorul. În 1873, a scos ziarul Oltul, iar în 1896, revista Liga ortodoxă, în care au debutat alţi mari scriitori: Tudor Arghezi, Gala Galaction.

A fost numit de Octavian Goga ministrul cultelor şi artelor. Socotindu-se retrogradat, a refuzat demn această ofensă.

1837 – A apărut, la Iaşi, Alăuta românească, prima revistă literară din Moldova. Alăuta românească a fost un supliment al gazetei Albina românească şi a fost publicată până la 1 septembrie 1838.

1803 – A murit Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german; inițiatorul genului poeziei trăirilor interioare, ce ulterior a avut o influență covârșitoare asupra liricii germane moderne, al cărei creator a fost considerat. A îmbogățit posibilitățile de expresie lirică, prin introducerea hexametrului antic și crearea ritmurilor libere, în concordanță cu mișcarea sentimentului și a ideii poetice. Opera sa are o puternică coloratură emoțională, având ca teme: iubirea, prietenia, patria, eroismul, credința, moartea, eternitatea, măreția creației.

Klopstock a fost un partizan al Revoluției Franceze, cum o arată poemul său din 1789, Kennet euch selbst, în care descrie Revoluția Franceză ca fiind actul cel mai nobil, îndemnându-i astfel pe germani la revoluție.

Totuși, Klopstock a biciuit excesele ulterioare ale Revoluției Franceze, în poemul Die Jacobiner, din 1792, unde critică regimul Iacobinilor, pe care îl compară cu un șarpe care se mișcă ondulatoriu prin Franța. Pentru meritul de a fi cântat în odele sale Revoluția Franceză, i s-a decernat titlul de cetățean francez și a fost ales membru asociat al Academiei de inscripții și litere, în 1802.

În continuare, ca reacție la atrocitățile pretins comise în numele libertății, a renunțat la cetățenia franceză.