17 martie 1936, au început, la Bucureşti, lucrările de amenajare la noul Muzeu al Satului, unul dintre cele mai mari şi vestite muzee etnografice în aer liber din lume

1988 – SUA şi URSS au pus bazele unui grup de monitorizare a incidentelor pentru a preveni escaladarea lor.

1977 – Într-un discurs ţinut la ONU, preşedintele american Jimmy Carter, manifestându-şi interesul pentru problema drepturilor omului, a declarat că aceasta va avea un rol important în conceperea principiilor politicii externe americane.

1959 – Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, a fugit din ţară, autoexilându-se în India, după o răscoală armată nereuşită a populaţiei tibetane.

El a condus din exil destinele a aproximativ 110.000 tibetani, exilaţi în Masivul Subhimalayan, din care circa 90.000 au emigrat în Nepal, Bhutan, Canada şi Elveţia.

În 1989, lui Dalai Lama i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoştinţă şi apreciere a propunerilor sale constructive pentru soluţionarea conflictelor internaţionale, a problemelor legate de drepturile omului şi de protecţia mediului înconjurător la nivel mondial.

1948 – A fost semnat, la Bruxelles, actul de naştere al Uniunea Europei Occidentale, de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie.

UEO este singura organizaţie europeană cu componenţă de apărare înfiinţată în perioada războiului rece, în present, formată din 28 de ţări.

1944 – Au început, la Cairo, tratativele dintre Barbu Ştirbei, reprezentantul opoziţiei, şi Aliaţi, pentru încheierea unui armistiţiu, în numele Opoziţiei Unite şi al lui Iuliu Maniu.

Pentru a organiza „o lovitură de stat”, opoziţia cerea să se asigure: menţinerea independenţei ţării, respectarea drepturilor ei teritoriale, primirea statutului de cobeligerant.

1941 – A încetat din viaţă, la Cannes, Nicolae Titulescu, jurist, diplomat şi om politic român, profesor universitar la Bucureşti, ministru de Externe între 1927-1928 şi 1932-1936.

Nicolae Titulescu a fost şi reprezentant permanent al României la Societatea Naţiunilor (1921-1936) şi preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor (1930 şi 1931).

1936 – Au fost inaugurate, la Bucureşti, lucrările de amenajare la noul Muzeu al Satului, unul dintre cele mai mari şi vestite muzee etnografice în aer liber din lume. Muzeul a fost creat din iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi Victor Popa, Mihail Pop şi Gheorghe Focşa.

În cadrul Muzeului Satului au fost reconstruite monumente de arhitectură populară de mare valoare artistică şi ştiinţifică.

Patrimoniul Muzeului cuprinde peste 300 de construcţii, monumente autentice de arhitectură populară din toate zonele României (gospodării, instalaţii tehnice, ateliere, biserici, fântâni, şuri etc.), grupate pe o suprafaţă de 10 hectare (iniţial 4,5 hectare).

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, iar pentru public o săptămână mai târziu, la 17 mai 1936. În discursul inaugural, profesorul Dimitrie Gusti sublinia că Muzeul Satului este un muzeu original, care nu a fost creat după modelul muzeelor în aer liber existente în acea vreme în Europa, acestea fiind, după opinia lui ”prea etnografice și în mare măsură romantice”. El adăuga că muzeul trebuie să ”înfățișeze lucruri adevărate”, fiind o sinteză a satelor din toată România. Conceput ca un muzeu sociologic, misiunea muzeului este de a înfățișa vizitatorilor realitatea vieții satului, așa cum era sau este ea trăită de țăranul român.

Gusti și colaboratorii săi, printre care se aflau Mircea Vulcănescu, Traian Herseni, Mihai Pop și Anton Galopentia, au organizat două expoziții mari cu obiecte țărănești, la sediul fundației ”Principele Carol” și în cadrul Pavilionului Regal din parcul Carol. Pe baza acestor experiențe, a unei munci asidue de concepție și a sprijinului moral și material al Fundației Regale „Principele Carol”, din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o operă muzeografică de excepție. În acest scurt interval, echipele de specialiști și studenți (aceiași care participaseră la campanile de teren), conduse de profesorii D. Gusti și H. H. Stahl, au achiziționat din satele cercetate construcții țărănești (case, anexe gospodărești, biserici, instalații tehnice) și obiecte de interior (mobilier, ceramică, țesături, unelte etc.), considerate reprezentative pentru locurile lor de origine. Pentru mai multă autenticitate, la montarea construcțiilor în muzeu au lucrat meșteri aduși din satele de proveniență.

1936 – În România, au fost promulgate Codul Penal şi Codul de Procedură Civilă, intrate în vigoare la data de 1 ianuarie 1937.

1921 – A apărut săptămânal, la Bucureşti, Viaţa Socială, organ central al mişcării sindicale din România.

Publicaţia a apărut în intervalele 17 martie 1921 – 25 martie 1923 şi mai – august 1928. Printre colaboratori s-au numărat P. Constantinescu-Iaşi, Gala Galaction, Gh. Cristescu.

1901 – Cele 71 de tablouri ale pictorului olandez Vincent van Gogh, expuse la galeria Bernheim-Jeune din Paris la 11 ani de la moartea sa, au creat senzaţie.

1883 – A văzut lumina zilei Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, scriitor român de avangardă.

A început să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui i-au atras atenția lui Tudor Arghezi, care i-a găsit pseudonimul și i-a publicat, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, antiproză intitulată ironic roman în patru părți, în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și probabilități; pereții sunt, conform obiceiului oriental, sulemeniți în fiecare dimineață, alteori măsurați cu compasul, pentru a nu scădea la întâmplare.

Absurditatea cea mai izbutită este Ismail și Turnavitu, premergătoare teatrului lui Eugen Ionescu: …Ismail este compus din ochi, favoriți și rochie… Se plimbă însoțit de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie…

Scrierile lui, puține la număr, au cunoscut o glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze. Ele au avut o neașteptată înrâurire asupra literaturii românești de avangardă și au contribuit la lărgirea conștiinței estetice.

Eugen Ionescu a explorat mai târziu filonul literaturii absurdului, considerându-l pe Urmuz unul din precursorii „tragediei limbajului”. Mai aproape de spiritul dadaist  prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decât de suprarealismul adversar principial al lucidității, Urmuz a întreprins o critică în esență grotescă, unică în felul ei, a literaturii, căreia nu-i lăsa nici o speranță de supraviețuire. De aceea, în ciuda aparenței hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se opune, într-o tensiune abia mascată, un fond tragic, dizolvant.

În anul următor, 1923, s-a sinucis la 23 noiembrie, în București, fără să lase vreo explicație asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, fără nici o cauză.

1866 – A început să funcţioneze Banca României, creată prin transformarea Băncii Imperiului Otoman sub numele de Bank of Roumania.

Primul preşedinte al Consiliului de administraţie a fost Ion Ghica.

1861 – A fost proclamat Regatul Italiei.

Statele peninsulei și Regatul celor două Sicilii au fost unite de regele Victor Emmanuel al II-lea.

Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit existența Regatului Sardiniei.

Casa de Savoia a condus Italia până în 1946, când a fost proclamată republică.

1834 – A venit pe lume Gottlieb Daimler, inventator german, cel care a construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare.

A obținut un post de desenator tehnic, iar în 1872, a devenit director tehnic la firma constructoare de motoare cu gaz de iluminat (gazogen) Deutz, condusă de Nikolaus Otto.

În 1885, a construit prima motocicletă din lemn, iar în 1889, un triciclu cu motor, pe care a montat primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzină, și, în același an, primul motor cu doi cilindri în V, pe care l-a prezentat la Expoziția Universală de la Paris.

1756 – La New York a fost celebrată pentru prima dată Ziua Sfântului Patriciu (St. Patrick’s Day).

180 – A decedat Marc Aureliu, împărat roman din dinastia Antonină, între anii 161 și 180, și filosof stoic.

Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.

Marc Aureliu a preluat conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce a reușit să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, s-a confruntat în anul 165 cu invazia parților a provinciilor orientale ale imperiului.

În timp ce fratele său prin adopțiune, Lucius Verus, asociat la conducerea imperiului, suferea înfrângeri dezastruoase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius Priscus și Avidius Cassius, a permis romanilor să reprime atacurile parților, ocupându-le și două orașe principale, Seleucia și Ctesifona.

Triumful militar a fost celebrat la Roma, dar legiunile romane au adus cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecințe sociale și economice. În zona Dunăreană, triburile germanice Marcomanii și Sarmații au amenințat direct Italia de nord. Marc Aureliu a preluat direct conducerea operațiilor militare, care au durat mai mult de cinci ani, din 169 până în 175.

În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de drept, a construit școli, spitale și orfelinate.

Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi, Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto. Cu acesta din urmă a întreținut o bogată corespondență, în parte păstrată până azi.

Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia. Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă, Ta eis heauton (Către mine însumi), tradusă mai târziu în limba latină cu titlul Meditationes (Meditații), în 12 cărți. Conținutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viața de fiecare zi, ce exprimă convingerea autorului, după care numai o viață morală poate realiza liniștea interioară, mărinimia și perfecțiunea. Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității. Important este prezentul, nici viitorul, nici trecutul care ne împovărează. Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternității în care totul se produce, se reproduce și se transformă la infinit.