1999 – Balonul Breitling Orbiter 3, la bordul căruia s-au aflat francezul Bertrand Piccard și britanicul Brian Jones, a reușit să aterizeze în Egipt, după ce a făcut înconjurul Terrei, fără escală, în aproape 20 de zile.
1991 – În urma convorbirilor dintre Alexandr Besmertnîh, ministrul de Externe sovietic, şi omologul său român, Adrian Năstase, a fost parafat Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România.
1990 – România a solicitat aderarea la Consiliul Europei. A fost primită la 07.10.1993.
1986– Un accident produs la mina Vulcan, ca urmare a unei explozii de gaze în subteran, a provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor două.
1980– Președintele Jimmy Carter a anunțat că Statele Unite vor boicota Jocurile Olimpice de Vară de la Moscova pentru a protesta față de invazia sovietică în Afghanistan.
1977 – Nicolae Ceauşescu a decis „refacerea urbanistică” a Bucureştiului, în urma cutremurului din 7 martie 1977.
1963 – Celebra închisoare Alcatraz și-a încheiat socotelile cu sistemul de detenție. A fost una dintre cele mai bine poziționate închisori, dar după închiderea ei a intrat în degradare.
1945 – A luat fiinţă Universitatea Muncitorească a PCR, devenită ulterior Academia de învăţământ social-politic „Ştefan Gheorghiu” de pe lângă CC al PCR.
1944 – C.I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu au adresat mareşalului Ion Antonescu o scrisoare în care i-au cerut ieşirea României din război.
1939 – Germania nazistă a cerut în mod ultimativ Poloniei retrocedarea oraşului Danzig (din 1945 numit de polonezi Gdansk), acordarea „coridorului polonez” de trecere spre Prusia (coridor creat în urma Primului Război Mondial, care acorda Poloniei ieşirea la Marea Baltică) şi aderarea Poloniei la Pactul Anticominternist.
Polonia a refuzat toate cerinţele ultimatumului, iar Germania nazistă a ieşit din acordul de neagresiune germano-polon la 28 martie 1939.
Pactul Anticomintern a fost semnat la 25 noiembrie 1936, la Berlin, ca tratat internaţional între Germania şi Japonia, creându-se o uniune împotriva statelor Internaţionalei a 3-a comuniste (Comintern), în scopul stopării propagării în continuare a comunismului pe glob.
Ulterior Pactului Anticomintern, au aderat: Italia (1939), Ungaria (1939), Finlanda (1941), România (1941), Bulgaria (1941), Croaţia, Danemarca, Slovacia etc.
1935 – Persia a adoptat noul nume, Iran, care înseamnă „Țara lui Aryans”.
1926 – S-a constituit Federaţia Română de Box.
1919 – Comuniştii au preluat puterea în Ungaria şi au instaurat teroarea bolşevică, regim de opresiune care a durat 133 de zile, până a fost desfiinţat de armata română.
1915 – A văzut lumina zilei Călin Gruia, pseudonimul literar al lui Chiril Gurduz, scriitor român, poet și prozator, cunoscut mai ales prin volumele sale de povești pentru copii.
A debutat în literatură cu versurile publicate în 1938, în revista Speranța, din Orhei, apoi a publicat versuri și în reviste literare din Chișinău. În 1942, i s-a publicat primul volum, placheta Litanii de seară.
Mobilizat în război, a fost luat prizonier în 1944. După eliberarea din prizonierat din 1948, s-a dedicat literaturii pentru copii, publicând, în 1952, prima sa culegere de povești, Nucul lui Toderiță.
A avut o intensă activitate publicistică la revistele pentru copii din România (Arici Pogonici, Luminița, Cutezătorii) și a publicat numeroase cărți. A scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele Primului Război Mondial, după care a fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969).
1913 – A murit Constantin Erbiceanu, istoric, teolog, elenist, român, membru titular (1899) al Academiei Române.
Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a lut ulterior numele sub care este cunoscut.
Studiile le-a făcut la Seminarul Socola și apoi la Facultatea de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în teologie.
Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, pentru început, a predat istoria bisericii universale, dreptul canonic și teologia dogmatică la Seminarul Veniamin Costache din Iași. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București. În martie 1895, acesta a fost ales decan al Facultății de Teologie din București.
Prin studiul manuscriselor grecești și editarea de documente, Constantin Erbiceanu a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române.
A fost membru al societății culturale Junimea, membru al societăților savante de la Constantinopol, Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) și Hetairia Mesaionikon Spoudon (din 1889).
1866 – A venit pe lume Octavian Smigelschi, pictor și grafician român, cu activitate de seamă în pictura monumentală de biserică. Operele sale cele mai cunoscute sunt iconostasul și pictura cupolei din Catedrala Mitropolitană din Sibiu, respectiv capela Gimnaziului Catolic din Budapesta.
Octavian Smigelschi a luat lecții particulare acasă în loc să frecventeze școala primară, după care a urmat cursurile liceale la Școala Maghiară de Stat din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1884 cu „foarte bine”, chiar dacă unele surse menționează că …era absorbit de pasiunile sale: lectura, muzica și desenul.
Paralel cu liceul a urmat cursurile maestrului Carl Dörschlag, pictor din Hohenluckow, Germania, care remarca în însemnările sale că …în anii optzeci pare a fi bântuit aci (Sibiu) bacilul picturii.
A obținut o bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1884-1889. Acolo, sub îndrumarea maestrului Bertalan Székely și a prieteniei cu Robert Wellmann, Fritz Schullerus și Arthur Coulin, și-a desăvârșit studiile și a devenit profesor de desen.
A studiat la Sibiu și la Budapesta, completându-și studiile prin numeroase călătorii peste hotare. Între 1890–1891, a activat ca profesor de desen la Schemnitz. Atras îndeosebi de pictura murală, în anul 1904, a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească, Moldova și Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene (Catedrala mitropolitană din Sibiu). Ca pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în mediul lor obișnuit.
Înțelegând importanța călătoriilor de studii în orașele europene ce erau adevărate centre de artă în comparație cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi a început să studieze pictura bisericească, drept urmare, a executat numeroase icoane și iconostase câștigând astfel mijloace bănești necesare scopurilor sale.
1844 – A început Calendarul Bahá’í. Aceasta este prima zi a primului an din calendarul Bahá’í; este sărbătorită anual de membrii credinței Bahá’í ca Anul Nou Bahá’í sau Náw-Rúz.
Calendarul Bahá’í, utilizat de către religia monoteistă, este un calendar solar cu ani regulați de 365 de zile și anii bisecți de 366 zile. Anii sunt compuși din 19 luni a câte 19 zile fiecare, (361 de zile), plus o perioadă suplimentară de Zile intercalare (4 zile în mod regulat și 5 în anii bisecți).
Anii în calendar încep cu echinocțiul de primăvară și sunt marcați la sfârșit cu BE (de la Bahá’í Era sau EB de la Era Bahá’í).
În prezent, calendarul Bahá’í este sincronizat cu calendarul gregorian, ceea ce înseamnă că ziua suplimentară a anului bisect apare simultan în ambele calendare.
1821 – Tudor Vladimirescu, alături de pandurii săi, a intrat în Bucureşti în cadrul revoluţiei organizate de el. Pe Dealul Mitropoliei, arnăuţii lui Bimbaşa Sava au deschis focul asupra pandurilor.
1806 – S-a născut Benito Juarez, revoluţionar, erou naţional al Mexicului; amerindian de origine zapotecă care a servit cinci termene ca preşedinte al Mexicului între anii 1858 – 1872.
A fost primul lider al Mexicului amerindian care a devenit președinte al Mexicului, respectiv lider al unei țări din emisfera vestică după mai bine de 300 de ani de la venirea europenilor în Lumea Nouă.
Pentru numeroasele sale realizări interne, așa cum au fost rezistența opusă ocupanților francezi, răsturnarea imperiului și restaurarea republicii, modernizarea țării, Juárez este considerat adesea cel mai iubit conducător al Mexicului. Numeroase localități, școli, parcuri, străzi și monumente au fost numite în onoarea sa.
1804 – În Franţa, a intrat în vigoare codul civil, Codul lui Napoleon, care, alături de codul comercial (1808) şi de cel penal (1810), a reprezentat baza juridică a noilor relaţii burgheze.
Codul Civil Napoleonian a fost realizat în vremea Primului Imperiu Francez, sub îndrumarea lui Napoleon Bonaparte. Codul acorda o atenție și o importanță deosebită organizării familiei urmărind să facă din familie celula de bază a vieții sociale.
Codul Napoleonian acordă capului familiei puteri și prerogative foarte întinse asupra tuturor persoanelor care o alcătuiau (copiii, soție). Această putere absolută a soțului asupra soției se numea „putere maritală” sau „autoritatea paternă”. Puterea maritală a fost abolită în Franța, în anul 1970, fiind înlocuită autoritatea părintească.
Multe din statele lumii au copiat sau împrumutat din prevederile acestui cod civil, iar în acest moment, autoritatea paternă continuă să existe în numeroase țări ale lumii.
1685 – S-a născut Johann Sebastian Bach, compozitor, organist german (d. 1750)
Johann Sebastian Bach (n. 31 martie 1685, Eisenach – d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german şi organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice şi expresive, pentru frumuseţea artistică.
Johann Sebastian Bach, unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte.
În Pantheonul muzicii universale, Johann Sebastian Bach are un loc special, el fiind considerat – alături de Mozart – cel mai mare compozitor al lumii. Personalitate profund creştină, creator al unor tulburătoare pagini închinate Divinităţii, Bach şi-a petrecut toată viaţa sub cupolele protectoare ale Bisericii, făcându-le să vibreze cu genialele sale creaţii, adevărate căi catre Dumnezeu şi către Iluminare.
Apărând la un moment propice în Istoria Muzicii, Bach a combinat principalele stiluri, forme şi tradiţii naţionale ce se dezvoltaseră în perioadele precedente, îmbogăţindu-le şi creând o sinteză fără egal. Mai mult, tehnica în care Bach şi-a dezvoltat creaţia este considerată până astăzi supremă încercare pentru orice muzician: polifonia (mai multe melodii cântate simultan şi care, bineînţeles, trebuie să dea un rezultat cel puţin coerent).
Acest muzician fecund ce a reuşit să atingă profunzimi ameţitoare , dar în acelaşi timp de o prolificitate incredibilă (peste 1600 de lucrări în 50 de ani!!!) reprezintă nu numai sfirşitul Barocului muzical, dar şi piscul cel mai înalt al acestuia, pisc de pe care a întins poduri zvelt arcuite peste Timp, dovedindu-se un adevarat profet. într-adevăr, în anumite pasaje muzicale din creaţia sa pot fi întrevăzute tendinţe şi stiluri apărute abia în secolul al XX-lea!! De asemenea, semnificaţiile numerice şi criptice înserate în multe dintre lucrările sale încă se lasă descoperite ochilor uluiţi ale specialiştilor.
Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepția operei. ”Creația lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuși, în paralel cu claritatea și bogăția melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor germanice și italiene; asta fără a uita influențele franceze, asimilate și puse în valoare remarcabil, mai ales în suitele — sau uverturile — pentru orchestră(…)”, potrivit ”Larousse — Dicționar de mari muzicieni”.
Bach semnează și lucrări muzicale cu caracter didactic, ”Clavecinul bine temperat”, două concerte pentru vioară (în la minor și mi major), un concert pentru două viori în re minor, două suite în do major și do minor ș.a. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele șase concerte instrumentale brandenburgice, pe care Bach le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe de Brandenburg-Schwedt.
Bach nu a călătorit aproape de loc. întreaga sa viaţă s-a desfăşurat într-o arie de aproximativ 100 de kilometri pătraţi.
Mintea şi spiritul său, însă, au pătruns multe taine şi au parcurs cu certitudine drumul luminos către revelaţia divină. Unul dintre misterele asupra căruia specialiştii încă stau aplecaţi este simbolismul numeric ascuns în lucrările sale. Este adevărat, în epoca sa, jocul cu numere era la modă, dar Bach l-a ridicat la înălţimi ameţitoare.
