2 aprilie 1805, s-a născut Hans Christian Andersen, scriitor si poet danez, celebru pentru basmele sale

0 798

2008 – A început, la Bucureşti, Summit-ul NATO, unul dintre cele mai mari evenimente politice, care a reunit la Palatul Parlamentului 26 de lideri ai ţărilor aliate.

2005 – A trecut la cele veșnice, Papa Ioan Paul al II-lea – cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papă la 16 octombrie 1978, la vârsta de 84 de ani, în urma unor boli care i-au marcat finalul celor 26 de ani de pontificat. Acesta a intrat în agonie cu o zi-două înainte de a înceta din viaţă, după ce în lunile precedente a suferit mai multe spitalizări.

1997 – A fost semnat, la Moscova, Tratatul de uniune dintre Federaţia Rusă şi Republica Belarus, de către preşedinţii celor două ţări, Boris Elţîn şi Aleksandr Lukaşenko.

1982 – Trupe argentiniene au debarcat în insulele Falkland, declanşând „războiul Malvinelor”, dintre Argentina şi Marea Britanie, care a durat până la 14.06.1982.

1965 – România şi Regatul Haşemit al Iordaniei au stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

1964 – A fost lansată staţia automată sovietică „Sonda-1”.

1949 – Au fost naţionalizate farmaciile urbane, laboratoarele chimico-farmaceutice şi de analiză medicală.

1939 – La Bucureşti, a apărut săptămânalul România literară, sub direcţia lui Cezar Petrescu, până la 12 mai 1940.

1884 – Academia Română l-a însărcinat pe B.P. Haşdeu cu realizarea dicţionarului „Etymologicum Magnum Romaniae”, al „limbii istorice şi poporane”.

1879 – Prinţul Brâncoveanu, aflat în misiune specială la Copenhaga, a fost primit în audienţă solemnă de regele Christian IX al Danemarcei, căruia i-a notificat independenţa României.

1877 – În România, a avut loc remanierea guvernamentală: Generalul Alexandru Cernat a fost numit ministru de război în locul lui George Slăniceanu, iar Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine în locul lui Nicolae Ionescu.

1872 – A decedat Samuel Finley Breese Morse, pictor și inventator American, cel care a realizat, în anul 1837, un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.

Samuel Morse a creat alfabetul Morse, în care literele sunt reprezentate prin combinații de semnale scurte și lungi, în jurul anului 1838. El a identificat literele cel mai des folosite și le-a asociat semnale scurte (pentru e, un singur punct); celor mai puțin folosite (de exemplu q), le-a asociat semnalele cele mai lungi.

Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, acestea putând fi scrise sub forma de puncte și linii sau semnalizat cu lumini intermitente sau cu semnale radio. Apelul internațional de pericol, SOS – 3 puncte, 3 linii, 3 puncte – a fost introdus în 1912, la 40 de ani după moartea lui Morse.

1867 – Mihai Eminescu a publicat, în „Familia”, poemul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.

1866 – S-a desfăşurat plebiscitul prin care populaţia României a fost consultată în privinţa aducerii pe tronul ţării a unui prinţ străin – Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.

1864 – În România, au fost votate legea comunală, care prevedea organizarea comunelor urbane şi rurale, precum şi legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene.

Ambele legi sunt de inspiraţie franceză.

1839 – A apărut, la Iaşi, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul Foaie sătească a Principatului Moldovei.

Periodicul conţinea suplimente consacrate agriculturii, industriei şi negoţului. Foia sătească a Principatului Moldovei a apărut până la 6 iulie 1851.

1835 – Ţarul Nicolae I a aprobat hotărârea Consiliului de Miniştri privind instituirea unei cancelarii provizorii pe lângă Consiliul regional al Basarabiei ţariste pentru examinarea actelor persoanelor ce aparţineau păturii privelegiate din Basarabia.

1805 – A venit pe lume Hans Christian Andersen, scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale, printre cele mai cunoscute povești ale sale numărându-se Crăiasa Zăpezilor, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului și Rățușca cea urâtă.

În timpul vieții, Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar în anul 2005, s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006. Jocuri multimedia, precum și tot felul de alte concursuri culturale legate de povești sunt disponibile pentru vizitatori. El a fost ales drept vedeta parcului, deoarece el este „o persoană drăguță și harnică, ce nu s-a temut de sărăcie”.

1801 – A avut loc premiera primului concert de pian a lui Ludwig van Beethoven, pe care a scris-o între anii 1975-1801, în Viena.

1792 – S-a dat prima lege monetară în SUA şi s-a stabilit ca monedă unică dolarul.

1711 – A avut loc tratatul de alianţă dintre Moldova şi Rusia, încheiat la Luck, între Dimitrie Cantemir şi ţarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianţă militară antiotomană, dar prin el se recunoştea şi domnia ereditară în familia Cantemireştilor, dar şi autoritatea absolută a domnului.

1513 – Navigatorul spaniol Juan Ponce de Leon a descoperit peninsula Florida (SUA, 1819).

1453 – Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în lunea Paştelui. Planul lui Mehmed II-lea a fost să atace fortificaţiile lui Theodosie, seria complexă de ziduri şi şanţuri care proteja Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă.

În 1453, imperiul era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras, Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade ce a supravieţuit pe coasta Mării Negre.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existenţă pe atunci. Otomanii, la rândul lor, aveau o armată uriaşă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi o flotă pentru a asedia oraşul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat tunul Basilic sau Great Bombard (nume dat de voluntarii englezi care au supravieţuit), măsurând peste 8 metri lungime şi circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă de aproape doi kilometri. Deşi bizantinii aveau şi ei tunuri, acestea erau mult mai mici, iar reculul lor avea tendinţa să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totuşi câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore şi ghiulelele erau puţine; s-a prăbuşit sub reculul propriu după numai şase săptămâni. Un alt expert angajat de otomani a fost Ciriaco Pizzecolli, cunoscut sub numele de Ciriaco din Ancona, aventurier şi colecţionar de antichităţi.

Timp de mai multe săptămâni, tunul Basilic a tras asupra zidurilor, dar nu a reuşit să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au reuşit să repare majoritatea distrugerilor în intervalele dintre lovituri. În acest timp, flota lui Mehmed II-lea nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur şi şi-a transportat navele peste acesta. Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte din forţe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiuni.

Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinşi cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraş săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniştilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimişi din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Paşa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoţiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permiţând astfel trupelor bizantine să intre în acestea şi să ucidă geniştii otomani. Alte tunele turceşti au fost inundate cu apă. În cele din urmă, bizantinii au capturat şi torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse.

Mehmed II-lea a făcut o ofertă de a renunţa la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a ştiut că oraşul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleşească numeric zidurile, ştiind că apărătorii bizantini vor fi epuizaţi înainte ca el să-şi termine trupele.

În 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmând o profeţie despre sfârşitul oraşului. Patru zile mai târziu, întreg oraşul a fost acoperit de o ceaţă deasă, o condiţie nemaiauzită în acele părţi în luna mai. După ce s-a ridicat ceaţa, în seara aceea flăcări au învăluit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi văzute şi de pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turceşti (înspre vest). Unii au interpretat asta ca fiind Duhul Sfânt părăsind catedrala.

În dimineaţa zilei de 29 mai a început atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiţi şi echipaţi, şi au avut doar rolul de a ucide cât mai mulţi apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secţiuni de ziduri din nord-vestul oraşului, care era parţial prăbuşită în urma loviturilor de tun. Această secţiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI, şi era mult mai slăbită; cruciaţii din 1204 au spart zidurile în acelaşi loc. Otomanii au reuşit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinşi după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut faţă celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului – ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor.

Unii istorici sugerează că poarta din acea secţiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur şi simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parţial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul Constantin al XI-lea însuşi a condus ultima apărare a oraşului, murind în luptă pe străzile oraşului său, alături de soldaţii săi.

În cei aproximativ 1 000 de ani de existenţă a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori dar a fost cucerit anterior doar de două ori: prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. Pentru a treia şi ultima oară, Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman în frunte cu Mehmed al II-lea în 1453.

Leave A Reply

Your email address will not be published.