5 aprilie 1932, s-a născut Fănuș Neagu, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român

2006 – Ionel Haiduc a fost ales noul președinte al Academiei Române, înlocuindu-l pe Eugen Simion, care a condus această instituție timp de două mandate. A fost instalat în funcție pe 20 aprilie.

2001 – Liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a fost ales preşedintele ţării.

1999 – În urma unui raid al NATO, vizând cazarmele din localitatea minieră Aleksinaci (200 km la sud de Belgrad), 17 civili au fost ucişi din cauza unei bombe de 250 kg, ghidată prin laser, abătută asupra unei zone rezidenţiale.

La 6 aprilie, Pentagonul a admis că bomba, lansată de un avion american, „şi-a ratat, se pare, ţinta”.

1997 – S-a înfiinţat Canalul România Muzical din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune.

1992 – În Kenmore, New York, un bărbat a sărit de la o fereastră de la etajul al patrulea, a căzut pe o maşină şi a supravieţuit. El a luat imediat liftul, a urcat iar la etajul patru, a sărit şi a căzut din nou peste aceeaşi maşină, supravieţuind doar cu o gleznă fracturată.

1989 – În Polonia, a fost încheiat compromisul dintre guvern şi reprezentanţii opoziţiei prin care se prevedea crearea unei a doua Camere a Parlamentului – Senatul, instituirea postului de preşedinte al republicii şi organizarea de alegeri libere.

1973 – La clinica chirurgicală nr.2 din Tg. Mureş, o echipă de medici, condusă de Prof.Dr. Ioan D. Popa, a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România.

1955 – După 50 de ani de activitate, Sir Winston Leonard Spencer Churchill s-a retras din viaţa politică pentru a se dedica scrisului. Pentru operele sale, în special pentru „Al doilea război mondial” (în şase volume), i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, în 1953, când a primit titlul de lord.

Printr-o hotărâre a Congresului, a devenit, în 1963, cetăţean de onoare al SUA.

1951 – În SUA, Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice (au dezvăluit rușilor secrete cu privire la armele atomice) şi executaţi pe 19 iunie 1953.

1946 – A început Războiul Rece. Premierul britanic Winston Churchill a declarat că o cortină de fier a căzut peste Europa, de la Settin (Baltică) până la Trieste (Adriatică).

1938 – S-a născut Colin Powell, secretar de stat al SUA de la 16.01.200; şef al Statului Major în timpul administraţiei lui George Bush, a condus armata americană în timpul Războiului din Golf (Kuweit şi Irak, 1991) şi a fost distins cu cele mai înalte distincţii militare americane: „Legion of Merit”, „Bronze Star”, „Air Medal”, „Purple Heart”, „Ronald Reagan Freedom Award”.

1933 – În timpul marii crize economice din SUA, preşedintele Franklin D. Roosevelt a decretat închiderea pentru o zi a tuturor băncilor de pe teritoriul statului şi suspendarea operaţiunilor financiare.

1932 – A avut loc organizarea Muzeului etnografic şi a Parcului Naţional din Cluj-Napoca.

1932 – A văzut lumina zilei Fănuș Neagu, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg roman; scenarist sau creator de dialoguri; a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); membru corespondent al Academiei Române (1993) și membru titular în anul 2001.

În anul 1954, a debutat cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960, a avut loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960, a publicat „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967, a publicat „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care, peste ani, s-a jucat la Teatrul Nottara din București.

În anul 1985, i s-a jucat piesele „Echipa de zgomote”, la Teatrul Majestic, și „Olelie”, la Teatrul Național din București, iar în anul 1993, i s-a jucat, la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara, piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”.

În anul 1994, a republicat „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați.

1929 – A fost aprobată legea privind contractele de muncă în România, prin care s-au reglementat relaţiile de muncă dintre patroni şi salariaţii din industrie şi comerţ, precum şi stabilirea duratei zilei de muncă, dreptul la concedii de odihnă, dreptul la preaviz în caz de concediere etc.

1910 – La Sibiu, a avut loc Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, în cadrul căreia s-a analizat situaţia politică, economică şi socială a românilor din Transilvania.

1904 – S-a înfiinţat Asociaţia Automobiliştilor din România.

1884 – A venit pe lume Ion Constantin Inculeţ, om politic român, preşedintele Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române.

Ion Inculeţ a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie a rezultat fiul Ion I. Inculeţ, Doctor Honoris Causa al Universităţii Western Ontario din Canada, Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universităţii Western Ontario.

Ion C. Inculeţ s-a născut în satul Răzeni, judeţul Chişinău, în familia lui Constantin şi a Mariei Inculeţ. A absolvit şcoala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Şcoala teologică din Chişinău, subordonată Seminarului teologic. A absolvit-o cu note foarte bune, obţinând drepul de a se înscrie la Seminar. A studiat în acelaşi an cu viitorii deputaţi şi demnitari de stat Vasile Bârcă şi Pantelimon Erhan. A optat pentru o facultate de ştiinţe exacte şi s-a înscris într-adevăr la facultatea de fizică şi matematică a Universităţii Dorpat, însă după un an de studii, s-a transferat la Universitatea Imperială din Sankt Peterburg, la Facultatea de fizică şi matematică, pe care a absolvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii de studenţie, la Petersburg, din iniţiativa sa, a fost creată asociaţia studenţilor basarabeni din Petersburg, Bessarabskoe zemliachestvo. După absolvirea universităţii, a concurat cu succes la postul de privat-docent, a lucrat la mai multe şcoli private din Petersburg, predând fizica, matematica şi astronomia. A fost secretar de redacţie la revistele Vestnik Znania şi Nauchnoe obozrenie, editate de Wilhelm Bittner, în care a publicat mai multe articole de popularizare a ştiinţei, fără semnătură. În anul 1917, a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea eserilor.

La 2 aprilie 1917, s-a format Partidul Naţional Moldovenesc, cu un program care prefigura o largă autonomie a Basarabiei şi cerea constituirea Sfatului Ţării, cu rol de conducere executivă. În aprilie 1917, Ion Inculeţ a revenit în Basarabia, ca emisar al preşedintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenţi şi profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle revoluţiei din februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei  – Sfatul Ţării, alături de Pantelimon Halipa, Boris Epure şi Ion Buzdugan, militând activ pentru reîntregirea neamului românesc. Iniţial, concepţia politică a lui Inculeţ era una de transformări politice în cadrul Imperiul Rus democratic şi înnoit. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolşevici prin putch-ul din Octombrie, Inculeţ a evoluat spre alianţa cu România.

La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării. La 6 ianuarie 1918, a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chişinău, de către bolşevici. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Basarabiei faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918, a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condiţiile în care Frontotdel-ul şi alte fracţiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Imperiul Rus. Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice, a caracterizat activitatea lui Inculeţ: La 21 noiembrie 1917 se deschide Sfatul Ţării, organ care avea să vorbească în numele Basarabiei şi să decidă soarta ei. Preşedinte al acestui parlament a fost ales în mod unanuim Ion Inculeţ. El întrunea toate calităţile pentru a ocupa această mare demnitate: era calm, abil, împăciuitor, şi mai cu seamă extrem de răbdător.

Inculeţ, în toate împrejurările, a dovedit un calm desăvârşit şi sânge rece. Nicio hotărâre pripită, niciun pas nechibzuit. Adeseori spunea: Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm şi radical şi reforma agrară, adică să dăm pământ ţăranilor, voi fi cel mai fericit om.

Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918 de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării şi de Ion Buzdugan în calitate de secretar, a fost consfinţită ca stare de fapt prin decretul regal semnat la 9 aprilie 1918, de Regele Ferdinand.

Basarabia a început astfel procesul de reîntregire, iar Ion Inculeţ a rămas în memoria neamului ca unul din principalii ctitori ai României Mari. Ca semn de preţuire şi la recomandarea lui Petru Poni, a fost ales în anul 1918 membru al Academiei Române, Secţia Ştiinţifică.

În toamna anului 1919, a luat naştere Partidul Ţărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeţ şi de Pan Halipa. Cei doi lideri, făcând parte şi din guvernele de la Bucureşti, au considerat problema regionalismului drept un fenomen periculos în derularea normală a integrării şi au propus fuziunea cu partide tradiţionale din România. Ion Inculeţ a optat să colaboreze cu liberalii. Ca urmare, în ianuarie 1922, a intrat în guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu, ca Ministru de Stat, iar în anul 1923, gruparea sa a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal. Ion Inculeţ a mai deţinut şi funcţiile de ministru al sănătăţii publice, ministru de interne, ministru al comunicaţiilor şi vice-preşedinte al Consiliului de miniştri în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-1937).

În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei şi Unirea din 1918, el spunea: Basarabia a fost smulsă din trupul Moldovei prin forţă, cu călcarea oricărui drept şi a oricărei dreptăţi, în anul 1812. Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române în toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia Ţaristă – o sută de ani a durat cu dârzenie rezistenţa acestui minunat popor moldovean dintre râurile Prut şi Nistru pentru conservarea limbii, pentru păstrarea fiinţei naţionale. Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al conştiinţei naţionale. Şi odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea Unirii cu toţi românii.

În această stare tensionată de spirit şi sub ameninţarea represaliilor legionare (care îl vizau direct ca Ministru de Interne), în seara zilei de 19 noiembrie 1940, Ion Inculeţ s-a stins din viaţă în rezultatul unui atac de cord. La înmormînatre a ţinut un discurs Vasile Bârcă, care a spus: Ceea ce caracterizează îndeosebi viaţa şi opera lui Ion Inculeţ este modestia şi blândeţea lui nesfârşită, temeinica sa pregătire, însoţită de tactul şi calmul ce-l caracterizează şi, mai presus de toate, calda lui iubire de popor, de ţară şi de Basarabia lui natală, pe care a iubit-o cu toate puterile minţii şi sufletului său.

1818 – Gheorghe Lazăr a fost numit dascăl (profesor) de aritmetică, geometrie şi geografie la şcoala de la Sfântul Sava, unde a inaugurat cursurile de limbă română.

1772 – Exploratorul olandez Jacob Roggenven a descoperit o insulă în Oceanul Pacific, pe care băștinașii o numeau Rapa Nui. Descoperitorul a botezat-o Paasch Eyland (Insula Paștelui).