8 aprilie 1911, la Răşinari, judeţul Sibiu, s-a născut Emil Cioran, filozof și scriitor român stabilit ulterior în Franţa

0 849

2005 – La Vatican, au avut loc funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, care a murit la 2 aprilie 2005.

2004 – A fost anunţată descoperirea, pe o fibulă de tip romano-bizantin din secolul al VI-lea, a primei imagini reprezentând chipul Mântuitorului Iisus Hristos de pe teritoriul României, în urma unor cercetări arheologice desfăşurate în localitatea Davideni, din judeţul Neamţ.

1999 – Mii de persoane au format scuturi umane pe trei poduri din Belgrad şi Novi Sad, pentru a le proteja împotriva raidurilor NATO.

1993 – Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, militarii germani au fost autorizaţi să acţioneze în afara graniţelor NATO la aplicarea interdicţiei de survolare a teritoriului Bosniei-Herţegovina, decisă de Naţiunile Unite.

1985 – Mihail Gorbaciov a anunţat că URSS va suspenda instalarea rachetelor cu rază medie de acţiune (SS-20) în Europa şi a cerut Statelor Unite să facă acelaşi lucru.

1967 – S-a constituit Automobil Clubul Român (ACR), care a preluat atribuţiile Asociaţiei Automobiliştilor din România.

1924 – Lee de Forest a obţinut, în SUA, patentul pentru pick-up.

1920 – În România a fost adoptat prin decret regal Regulamentul de funcţionare a comisiilor pentru descongestionarea organismelor administrative din teritoriile unite şi unificarea lor cu vechiul Regat, conform căruia la Chişinău, a început să activeze o comisie regională. Tot în această zi, Comisia centrală de unificare, prezidată de primul-ministru A. Averescu, l-a numit în calitate de Inspector general administrativ al Basarabiei pe generalul Mihail Schina.

1918 – A luat fiinţă, la Iaşi, Liga Poporului, formaţiune politică aflată sub conducerea generalului Alexandru Averescu.

1911 – La Răşinari, judeţul Sibiu, s-a născut Emil Cioran, filozof și scriitor român stabilit ulterior în Franţa. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi și Sfinţi (1937).

După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, a început, la 17 ani, studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe, aceasta a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărându-i evidentă incovenienţa existenţei.

În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933, a obţinut o bursă, care i-a permis să continue studiile de filozofie la Berlin, unde a intrat în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

Nevoia resimţită atunci de generaţia tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraţionaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influenţat viziunea tânărului Cioran. Deşi nu a fost niciodată membru al Mişcării legionare, în perioada interbelică, a simpatizat cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin, în 1933, s-a declarat, într-un articol, admirator al lui Hitler şi a justificat provocator Noaptea cuţitelor lungi.

Reîntors în ţară, a ocupat vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. În 1937, a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i s-a prelungit până în 1944. În 1940, a început să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, când s-a stabilit definitiv în Franţa.

Din acel moment, Cioran a publicat numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949, i-a apărut la editura Gallimard, editură care a publicat majoritatea cărţilor sale, prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol.

Emil Cioran a locuit la Paris, în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea.

Cioran s-a consacrat unor cugetări profund personale. N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele, a constatat mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influenţat de mişcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existenţialistă.

1909 – Regele României, Carol I, a adresat o scrisoare prinţului Ferdinand de Saxa Coburg, prin care a recunoscut independenţa şi proclamarea regatului bulgar.

1904 – Franţa şi Marea Britanie au semnat Antanta Cordială, un acord istoric ce anunţa încheierea mai multor secole de conflicte sângeroase.

1885 – La Bucureşti, s-a stins din viaţă Constantin A. Rosetti, om politic român, jurnalist, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Muntenia, membru fondator al Academiei Române, fondator al Partidului Naţional Liberal. C. A. Rosetti reprezintă un simbol al mişcărilor revoluţionare de pe teritoriul României, un permanent luptător pentru cauzele, valorile şi idealurile româneşti. S-a afirmat ca un lider radical al grupării politice liberale şi a ocupat funcţii importante în stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre precursorii jurnalismului românesc.

Rosetti a fost ales deputat şi numit secretar în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă din Muntenia. S-a numărat printre entuziaştii ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite Române, prilej cu care a rostit un discurs memorabil: Măria Ta, suntem fericiţi că Adunarea electivă din Bucureşti ne-a onorat cu marea şi frumoasa misiune de a depune coroana lui Mihai în mâinile Măriei Tale, căruia fraţii noştri de aici au încredinţat coroana lui Ştefan … Românii munteni au încoronat în Măria Ta nu un individ, ci marile principii de viaţă ale naţionalităţii noastre … Atâta timp cât Tu vei purta stindardul Unirii, al naţionalităţii, al justiţiei şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca un singur om.

1880 – A avut loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera piesei lui I.L. Caragiale, „D-ale Carnavalului”; piesa a fost publicată în „Convorbiri literare”, la 1 mai 1885.

1829 – A apărut, la Bucureşti, primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu.

Curierul românesc a apărut până la 19 aprilie 1848, seria I, şi 29 noiembrie – 131859, seria II.

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

1820 – A fost descoperită (de țăranul Yorgos Kentrotas pe insula Milo, din Marea Egee) celebra statuie grecească Venus din Milo.

Sculptura Venus din Milo o reprezintă pe zeița greacă a iubirii și frumuseții, Afrodita. Data creării ei este situată între anii 130 și 100 înainte de Hristos, fiind opera sculptorului Alexandros de Antioch (inițial a fost atribuită, eronat, lui Praxiteles). Braţele statuii şi soclul s-au pierdut.

1802 – S-a născut Gheorghe Magheru, general și om politic, conducător al armatei revoluționare române din Muntenia, la 1848.

A avut o viaţă aventuroasă, fiind un haiduc celebru în zona Băileștiului, pandur în armata lui Tudor Vladimirescu, unul dintre conducătorii revoluției de la 1848 din Țara Românească, membru în guvernul provizoriu revoluționar pașoptist, generalul armatei din principat, luptător pentru Unirea Principatelor Române.

Era văr cu Tudor Vladimirescu, prieten apropiat cu Nicolae Bălcescu și sprijinitor al revoluţionarului român transilvănean Avram Iancu.

1783 – Ţarina Ecaterina cea Mare a declarat după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, de acum şi pentru toate timpurile, ca teritoriu rusesc.

1652 – Au fost întemeiate, de către olandezi, primele aşezări ale europenilor în Africa de Sud, aproape de provincia Cape, cunoscută şi sub numele de Capul Bunei Speranţe, aşa cum au numit-o navigatorii portughezi în 1488.

1605 – A venit pe lume regele Filip al IV-lea al Spaniei, cel mai mare fiu al lui Filip al III-lea și al Margaretei de Austria, născut la Valladolid. A fost rege al Spaniei, suveran al Țărilor de Jos spaniole și rege al Portugaliei (până în 1640).

A sprijinit cauza Bisericii Catolice împotriva protestanților, încercând să își impună suveranitatea asupra olandezilor și să extindă teritoriile Imperiului spaniol ,care s-a aflat în timpul domniei sale într-o stare de război perpetuă împotriva Olandei, Franței, Portugaliei, forțelor protestante din Sfântul Imperiu Roman și Angliei.

A fost un protector al artelor, înconjurându-se de mari artişti ca pictorul Diego Velázquez sau literaţi ca Lope de Vega, Pedro Calderó de la Barca etc.

1513 – Juan Ponce de Leon, explorator spaniol, a descoperit Peninsula Florida, pe care a străbătut-o parţial.

Leave A Reply

Your email address will not be published.