2018: Luxemburgul anunța că va fi prima țară din lume în care transportul public este gratuit, ca parte a unui plan de reducere a poluării
2006 – Guvernul a alocat 800.000 lei pentru răscumpărarea a patru brăţări dacice.
1995 – România a protestat împotriva pretenţiilor Ucrainei de a conferi “statutul de ape teritoriale” unei distanţe de 12 mile marine în jurul Insulei Şerpilor.
1994 – A avut loc reuniunea la nivel înalt a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, forum de dialog şi negocieri între Est şi Vest. A fost adoptată Declaraţia finală „Spre un parteneriat autentic într–o nouă eră” şi s-a hotărât schimbarea denumirii CSCE în OSCE: Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa (Budapesta).
1978 – În Spania, o nouă Constituţie a fost votată, în urma unui referendum, care a marcat trecerea de la dictatură la democraţie.
1973 – Gerald Ford a depus jurământul în calitate de preşedinte al SUA, în urma demisiei lui Richard Nixon. A fost singurul preşedinte al Statelor Unite care nu a fost ales prin vot.
1965 – S-au încheiat lucrările la prima magistrală feroviară electrificată din România, Brașov – Predeal.
1937 – S-a născut Mihai Drăgan, critic literar şi filolog român; fost profesor la Catedra de Literatură română a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii ieşene (1960-1993). Distins eminescolog, a publicat peste 750 de monografii, studii, eseuri. A coordonat colecţia „Eminesciana” în care au apărut, la Editura „Junimea”, între anii 1974-1990, 52 de volume.
1920 – A fost înfiinţată, la Bucureşti, Societatea compozitorilor români, sub preşedenţia lui George Enescu.
1917 – Finlanda s-a declarat independentă față de Rusia.
1917 – Explozia unui vas încărcat cu materiale explozibile, în portul canadian Halifax, a făcut peste 1900 de victime şi a distrus o parte din oraș.
1912 – A decedat Ion Mincu, arhitect, inginer, profesor și deputat român. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută și ca arhitectură neo-românească, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Exemple în acest sens sunt „Bufetul din Șoseaua Kiseleff” (1882-1892), „vila Robescu” din Sinaia.
Ca o recunoaștere a importanței sale în evoluția școlii românești de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele.
În 1883, a primit premiul Societății centrale a arhitecților francezi, iar între 1903-1912, a fost președintele Societății Arhitecților Români.
1903 – A venit pe lume N.I. Herescu, latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator şi director al Institutului Român de Studii Latine din Bucureşti (1937-1945), preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, director al Fundaţiilor Culturale Regale Carol I din 1940; din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franţa, unde a fost animatorul mişcării literare din exilul românesc şi a funcţionat ca profesor universitar de latină, primind recunoaşterea unor latinişti de valoare internaţională.
1893 – A văzut lumina zilei Dan A. Bădărău, filozof român, membru corespondent al Academiei Române. Doctor în filosofie de la Sorbona (1925), el a funcţionat, între 1926-1948, ca profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie de pe lângă Universitatea din Iaşi. Cugetător de formaţie raţională, el a abordat şi probleme de logică şi istoria filosofiei. A colaborat permanent la ziarul ieşean „Opinia”, unde a fost un timp şi director
1898, s-a născut celebrul fotojurnalist Alfred Eisenstaedt; (m. 23 august 1995).
Alfred Eisenstaedt este cunoscut ca “părintele fotojurnalismului” avand un motto simplu: “Keep it simple!”
Lucrând cu echipament minim, Eisenstaedt fost maestrul fotografiei, capturând astfel de momente uimitoare care Alfred Eisenstaedt biografielasă un efect profund asupra privitorului. Eisenstaedt a fotografiat regi, dictatori, și vedete de film, dar el, de asemenea a portretizat sensibil și oameni obișnuiți în situații prozaice. Scopul lui, a spus el odată, a fost “pentru a găsi și a prinde momentul povestirii.”
Fotograf american de origine germană, Alfred Eisenstaedt este cunoscut sub numele de “Eisie” printre prietenii săi apropiați. S-a născut la 6 decembrie 1898 în Dirschau, West Prusia, Imperial Germania. Familia lui s-a mutat la Berlin, când avea 8 ani. Eisenstaedt a fost interesat de fotografie la o vârstă fragedă. La vârsta de paisprezece ani, Eisenstaedt a primit prima cameră, Eastman Kodak. El s-a alăturat armatei germane pentru a lupta în Primul Război Mondial; el a fost rănit în 1918.
În anii 1920, a lucrat ca agent de vânzări. El a început să lucreze ca fotograf independent pentru fotografiile Pacific și Atlantic, Berlin, în 1928. În 1929, Eisenstaedt a devenit un fotograf full-time, o publicație germană l-a angajat
Câțiva ani mai târziu, Alfred Eisenstaedt a fotografiat unele dintre fotografiile sale istorice celebre. El a capturat o întâlnire între Hitler și Benito Adolf Mussolini, Italia. În 1933, a venit un alt distins politician al propagandei naziste, Joseph Goebbels, tovarășul lui Hitler. În 1935, fiind evreu, Eisenstaedt a trebuit să migreze în Statele Unite, din cauza dominației lui Hitler.
În Statele Unite, Alfred Eisenstaedt s-a stabilit în Jackson Heights, New York și a lucrat ca fotograf personal pentru revista Life. El a fost printre primii patru fotoreporteri angajați de revista Life (împreună cu Margaret Bourke-White). El a produs în jur de 90 de coperți pentru această revistă, inclusiv fotografii uimitoare ale Sophiei Loren, ErnestAlfred Eisenstaedt Hemmingway și alte figuri celebre și regalități.
Alfred Eisenstaedt a publicat mai multe cărți, inclusiv, Witness to Our Time (1966), această carte cuprinde marea lucrare a lui Eisenstaedt acoperind figuri istorice cum ar fi Hitler to the golden times of Hollywood, The Eye of Eisenstaedt (1969), Eisenstaedt’s Guide to Photography (1978), această carte conține sfaturi și îndrumări pentru a stăpâni arta fotografiei, și Eisenstaedt: Germania (1981).
A avut numeroase expoziții și spectacole la Enciclopedia Britanica, la Universitatea din Missouri și Scoala de Jurnalism care l-au numit pe Alfred Eisenstaedt ca Fotograful Anului în 1951. El a fost distins cu Medalia Națională de Arte în 1989. Eisenstaedt captat o imagine cu Bill Clinton și soția sa, Hillary Clinton și fiica lor Chelsea în 1993. Această imagine a apărut în revista Popular, la 13 Septembrie 1993.
Genialul fotograf a murit la 24 august 1995 la Menemsha Inn Cottage, Pilot House, în 1995.
Alfred Eisenstaedt a văzut lucrurile, o mulţime de lucruri în jurul lui. A fost acolo, unde se întâmplau, iar asta înseamnă şi un fir de noroc. Deşi a fi în locul potrivit, la momentul potrivit, nu este, aşa cum s-ar crede, chiar cel mai important lucru. Oricum, nu este totul. Mulţi alţii sunt în acel loc, în acel moment, dar nu văd.
Eisenstaedt a făcut fotografie şi în vremurile când nu oricine îşi permitea să aibă o cameră foto. El o avea pe Leica lui şi a cutreierat cu ea străzi, oraşe, ţări, a privit oameni, a aşteptat momente. Puţine, foarte puţine din fotografiile lui sunt aranjate, gândite, regizate. Restul sunt fotografii “candide” în care subiectul este natural în prezența camerei grație talentului celui care-o mânuiește de a face întregul proces cât se poate de confortabil.
A fotografiat oameni faimoşi, de la Winston Churchill la Marilyn Monroe, Jacqueline Kennedy ori Sophia Loren. Însă a fost fotojurnalist şi cele mai palpitante şi celebre imagini pe care le-a surprins sunt cu oameni simpli, necunoscuţi, acele momente debordante, în care viaţa de zi cu zi este distilată într-o perpetuă şi esenţială joie de vivre, cum splendid îi definea lucrările un editor foto al revistei Life.
S-a născut în Germania, în 6 decembrie 1898, acum 115 ani. A fost fascinat de fotografie de când era adolescent şi umbla prin Berlin cu primul aparat foto primit cadou. A luptat în primul război mondial, s-a întors rănit, şi, în timp ce lucra ca vânzător, făcea fotografii pentru Pacific and Atlantic Photos’ Berlin, mai târziu preluat de Associated Press. La 31 de ani a devenit fotograf full-time, iar peste şase ani a emigrat în Statele Unite unde s-a angajat la revista Life. A murit în locul lui preferat – casa de vacanță din Martha’s Vineyard, într-o noapte de vară, la vârsta de 96 de ani.
Alferd Eisenstaedt a captat cea mai faimoasă fotografie a lui la celebrarea Victoriei de Ziua Japoniei, 14 august 1945. A doua zi marchează capitularea Japoniei, care a încheiat al doilea război mondial în 1945. Eisenstaedt a fotografiat un marinar american care săruta o asistentă medicală la Times Square de Ziua VJ . Fotografia a devenit o copertă pentru revista Life.
Aceasta este cea mai renumită fotografie a lui Albert Eisenstaedt făcută în 14 august 1945, în Times Square, New York. A fost numită V-J Day in Times Square (Victory over Japan Day, ziua când s-a anunţat sfârşitul războiului cu Japonia), V-Day sau The Kiss (Sărutul).
“Toată lumea ieşise pe străzile oraşului, iar eu umblam prin mulţime, vânând momente pentru fotografii. Am observat la un moment dat un marinar care se apropia de orice femeie pe care o întâlnea, tânără, bătrână, le lua în braţe şi le săruta. Apoi am văzut în mulţimea aia imensă şi o infirmieră. M-am uitat la ea şi speram să se întâmple ceea ce s-a întâmplat: marinarul a văzut-o, a mers spre ea, s-a aplecat şi a sărutat-o. Dacă acea fată nu ar fi fost o infirmieră şi ar fi fost îmbrăcată în haine închise, nu aş fi avut această fotografie. Şi invers ar fi fost la fel, dacă el ar fi purtat haine deschise. Contrastul dintre hainele lor a dat acestei fotografii efectul de care avea nevoie.”
Publicată în Life, peste noapte a devenit an iconic photo. Pentru că totul în jur era într-o mişcare continuă, nu a avut timp să ia numele celor doi. În căutarea protagoniştilor, editorii revistei Life au scris, într-un număr din 1980, că 11 bărbaţi şi trei femei au apărut şi au pretins că sunt cei din imagine (lucru destul de uşor, având în vedere că feţele celor doi nu se văd). După ani şi zeci de cercetări, teste, audiţii, o femeie numită Edith Shain a fost acceptată ca fiind infirmiera, iar un anume Glenn McDuffie a fost declarat oficial marinarul din imagine.
1880 – A fost emis decretul potrivit căruia orașul Buenos Aires a devenit capitala Republicii Argentina.
1877 – A apărut prima ediţie a ziarului Washington Post.
1877 – Inventatorul american Thomas Alva Edison a realizat prima înregistrare sonoră, recitând „Mary had a Little Lamb”, la West Orange, New Jersey.
1865 – A fost votat Amendamentul al treisprezecelea în Constituţia Statelor Unite, prin care era interzisă sclavia.
1835 – S-a născut Nicolae Kalinderu, medic, membru al Academiei Române; a fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice şi fiziopatologice în medicina românească internă; împreună cu Victor Babeş, a iniţiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul şi epidemiologia leprei.
1768 – A fost publicată prima ediție a Encyclopedia Britannica.
1534 – A fost fondat orașul San Francisco de Quito, de către Sebastian de Belalcazar și Diego de Almagro, în prezent capitala statului Ecuador.
