Marţi, 24 mai 2011. Ne pleacă scriitorii seniori, mari prozatori, literatura română nu are decât de pierdut, pe ei nimeni nu-i poate înlocui – după Mircea Horia Simionescu, azi s-a tot dus Fănuş Neagu, amândoi au suferit fizic enorm în ultimii ani. Anul trecut, în august, Fănuş Neagu a acceptat să-şi doneze casa părintească (pe care n-o mai văzuse de cinci ani), să-i facă autorităţile brăilene muzeu în localitatea Grădiştea. Practic, se aştepta moartea lui. În această seară am văzut la televizor, la ştiri, că i se pregătea inaugurarea (casa părintească fiind în totalitate reabilitată), dar Fănuş Neagu n-a avut norocul să apuce să vadă cum arată muzeul lui. Personal, nu l-am cunoscut pe Fănuş Neagu, viaţa ne-a ţinut departe unul de altul în viaţa literară – dar l-am citit, scria fabulos (chiar şi atunci când scria cronici sportive, îndeosebi despre fotbal). În schimb Doina Popa a fost publicată de el în Luceafărul cu proză.
A murit dezamăgit, supărat, scârbit de toate. Fănuş Neagu a fost victima ticăloşiei scriitoriceşti după Revoluţie. Din senin, opera lui literară a fost desfiinţată de o studentă a lui N. Manolescu, Luminiţa Marcu (pentru care N. Manolescu a înfiinţat şi o „revistă a tinerilor”, Noua Literatură, tocând miliarde de lei anual din vistieria USR să o întreţină; era o revistă de o mediocritate universitară jenantă; în acest an revista a dispărut, fiindcă Luminiţa Marcu e acum angajată a ICR, în Spania). A fost de-a dreptul năucitor că revista România literară a aplaudat această execuţie publică a lui Fănuş Neagu, fiind la mijloc o complicitate a şefilor ei condamnabilă…
Şi n-a ajuns această mizerie publică incalificabilă făcută lui Fănuş Neagu, a urmat o campanie furibundă de discreditare a lui Fănuş Neagu în primul rând în ziarul lui Băsescu, Cotidianul (pe când semnau indivizi fără operă, mediocrităţi cu ştaif, care azi sunt miniştri sau parlamentari sau europarlamentari sau consilieri prezidenţiali, de genul lui Teodor Baconschi, Sever Voinescu, Traian Ungureanu sau Cătălin Avramescu)! Ziar care a fost cumpărat pe bani grei în noiembrie 2004 şi pus la picioarele lui Băsescu de către fiul lui Ion Raţiu, care a trădat idealurile democratice ale tatălui lui (fost ţărănist-creştin, întors în mormânt; atunci vechea echipă aflată în opoziţie a fost alungată, cu mine cu tot). În Cotidianul de după noiembrie 2004, „caţavencii”, în frunte cu pupători în părţile dorsale ale lui Băsescu, de teapa unor Ioan T. Morar (fost pupător în părţile dorsale ale lui Ceauşescu, azi consilier la o ambasadă occidentală, răsplătit pe cinste de Băsescu; observaţi, editorii Cotidianului de după noiembrie 2004 au fost toţi răsplătiţi cu funcţii grele, plătite din bani publici; i-am pomenit mai sus pe cei cunoscuţi, dar şi cei de doi bani au fost căpătuiţi pe lângă putere cu funcţii-cheie, le-am uitat numele: unii dintre ei, de genul Ioanei Lupea, ajunsă redactor-şef la ziarul de azi al lui Băsescu, Evenimentul zilei, sau cel ce răspundea de Opinii la Cotidianul, azi angajat al PDL, apar pe TVR 1 la ştiri şi comentează previzibil, totul în favoarea lui Băsescu-PDL), ce credeţi?
La Cotidianul lui Băsescu a fost inventat un sondaj cu Scriitori expiraţi (coordonat, nefast, şi de prozatorul …; lui i se adăuga Costi Rogozanu, dovedit a fi un nimeni, fost soţ al Luminiţei Marcu), la care pe primul loc era mereu pus… Fănuş Neagu. Nu e greu de înţeles că după aceste atacuri publice mârşave ale oamenilor lui Băsescu, Fănuş Neagu s-a îmbolnăvit iremediabil. N-am să aflu niciodată de ce Fănuş Neagu a fost pus la zid în asemenea hal (e adevărat, conducea o revistă literară, intitulată Literatorul, de opoziţie, şi era academician plin; e iar adevărat că a fost redactor-şef şi la ziare care nu serveau puterea; era acuzat că e prieten cu Ion Iliescu, cum au fost acuzaţi şi ceilalţi academicieni conduşi de Eugen Simion).
Vă imaginaţi, Fănuş Neagu, „expirat”? După ce l-au omorât încetul cu încetul, ce aflăm azi? Însuşi preşedintele Traian Băsescu anunţă azi cu tristeţe: „Personalitate insemnata a culturii romane, Fanus Neagu ne-a daruit, prin intreaga sa activitate de peste 50 de ani, o opera valoroasa prin maiestria sa artistica si prin forta metaforei cu care a surprins perioada pe care a traversat-o. A fost simbolul unei generatii care a asumat literatura ca expresie a libertatii si a valorii. Fanus Neagu va ramane in amintirea noastra pentru devotamentul cu care s-a dedicat vocatiei sale remarcabile de scriitor”. Iar N. Manolescu, stupefiant de-a dreptul, pomeneşte ironic de scriitorul „expirat”: «Fanus Neagu, care a murit in noaptea de luni spre marti, a fost cel mai talentat scriitor al generatiei sale si este pacat ca acesta a revenit in atentia publica abia in momentul disparitiei sale, a declarat presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), criticul Nicolae Manolescu, pentru Mediafax…
„A fost unul dintre cei mai talentati scriitori ai generatiei sale, chiar daca se spune ca aceasta este generatia ‘expirata’. Acum devine expirata si la propriu”, a mai spus criticul. Manolescu a povestit ca, la inceputurile sale scriitoricesti, Fanus Neagu a fost „un stirist si un inventiv”, remarcandu-se in articole pe teme sportive si in proza scurta, mai tarziu trecand la romane. „In general, numele lui a fost legat de un fel de inventivitate a lexicului si de un stil specific sudicilor”, a spus presedintele USR, adaugand ca, probabil, sensibilitatea scriitorului a fost formata si de locul unde s-a nascut si a crescut, „undeva intre Buzau si Braila, unde vine prima data viscolul, o zona a podgoriilor”. „Vinul a avut un loc important in viata lui Fanus Neagu și în arta sa, ca și la Sadoveanu” a spus criticul literar».
Cât cinism la N. Manolescu! Auziţi mai departe: „Fanus a iesit din atentia critica atunci cand s-a imbolnavit. Este nevoie de evenimente din acestea ca sa apari pe prima pagina sau la TV”. Nici o clipă nu-şi pune problema că Fănuş Neagu s-a îmbolnăvit din cauza îngropării operei lui, de vie… Aceasta e realitatea dură. Mă gândesc deja înspăimântat că se aşteaptă moartea lui Paul Goma să poată fi lăudat de Băsescu şi de Manolescu (azi Paul Goma e ţinut nedemn în exil) – şi că în aceeaşi situaţie e şi Nicolae Breban, bat în lemn. Le urez maeştrilor scrisului Paul Goma şi N. Breban să reziste pe baricadele opoziţiei publice o mie de ani, să-şi îngroape ei duşmanii care le vor răul…” (Liviu Ioan Stoiciu)
(în foto: FĂNUȘ NEAGU vorbind despre cartea/ poemele lui daniel vorona (la casa scriitorilor ”monteoru”)
