Postul Paștelui este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, fiind presărat cu numeroase rânduieli și obiceiuri străvechi, mai ales în comunitățile rurale de odinioară. Această perioadă nu era doar un timp de abstinență alimentară, ci și un prilej de purificare sufletească și trupească, respectată cu strictețe de strămoșii noștri.
În satele românești, pregătirea pentru Postul Mare începea cu mult înainte. Gospodinele uscau din timpul verii prune, mere, pere și ciuperci, pregăteau fasole uscată și verdețuri puse la păstrare, toate fiind folosite în rețetele de post. Se credea că această rânduială ajută nu doar trupului, ci și sufletului, postul fiind considerat o formă de curățire spirituală.
Tradiția spolocaniei
Un obicei care se mai păstrează în unele zone ale Bucovinei este spolocania sau polocania. Aceasta constă în curățarea temeinică a vaselor în care s-a gătit de dulce, acestea fiind apoi puse deoparte pe durata postului. În locul lor, se foloseau vase speciale, dedicate exclusiv alimentelor de post. Acest ritual simboliza începutul unei perioade de purificare, atât trupească, cât și sufletească.
Rânduiala postului în trecut
Părintele profesor Nicolae Necula consemnează că, în trecut, Postul Paștelui era mult mai aspru decât în zilele noastre. În primele secole creștine, acest post presupunea consumul exclusiv de hrană uscată – pâine, fructe uscate, semințe și legume, iar în unele comunități monahale, ajunarea era respectată până la ceasul al IX-lea din zi (aproximativ ora 15.00). Carnea, lactatele și ouăle erau categoric interzise, iar în unele zone se renunța chiar și la ulei sau vin, cu excepția anumitor zile de dezlegare.
În plus, postul nu era doar despre restricții alimentare. Tradiția populară prevedea și interdicții sociale: erau oprite nunțile și petrecerile, iar unele sate interziceau chiar și horele sau alte evenimente festive. Se credea că veselia excesivă nu se potrivește cu această perioadă de smerenie, rugăciune și introspecție.
Postul Mare și pregătirea pentru Înviere
Ultima săptămână a postului, numită Săptămâna Mare, era cea mai importantă și se respecta cu o și mai mare rigoare. Oamenii încercau să fie mai evlavioși, să participe la slujbele speciale din biserică și să își pregătească sufletele pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului.
În Joia Mare, femeile vopseau ouăle, iar în Vinerea Mare, mulți țineau post negru, fără să mănânce și să bea nimic până seara. În noaptea de Înviere, întreaga comunitate mergea la biserică pentru a lua lumină și a cânta împreună „Hristos a Înviat!”.
Învățăminte din trecut pentru timpurile moderne
Astăzi, deși varietatea alimentelor de post este mai mare ca oricând, tradițiile și atmosfera de altădată s-au pierdut în mare parte. Dacă în trecut, oamenii își găseau liniștea în rugăciune, fapte bune și comuniunea cu Biserica, în prezent, mulți caută rețete sofisticate și alternative moderne la alimentele de dulce, dar uită esența acestui post.
Privind înapoi la felul în care strămoșii noștri trăiau această perioadă, putem învăța că adevăratul post nu se limitează doar la dietă, ci presupune și o curățire sufletească, pregătindu-ne astfel pentru marele praznic al Învierii Domnului.
