Pe 20 aprilie, creștinii ortodocși din întreaga lume sărbătoresc Duminica Sfintelor Paști – Învierea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este cea mai mare sărbătoare a creștinătății, numită de Biserică „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, fiind temelia credinței ortodoxe și evenimentul care a schimbat pentru totdeauna cursul istoriei umane.
PARTEA I – Puterea Învierii
Sfântul Apostol Pavel rostește, în prima epistolă către Corinteni, cuvinte fundamentale pentru înțelegerea Învierii: „Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre” (I Cor. 15, 17).
Această afirmație este un pilon pentru toată teologia creștină: fără Înviere, credința devine o năzuință fără obiect, iar nădejdea, o amăgire. Dar Hristos a înviat, iar prin El, toți cei ce cred vor avea parte de viața veșnică: „Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia.” (I Cor. 15, 22).
PARTEA A II-A – Taina nopții de Paști
Învierea Domnului a avut loc în zorii zilei de duminică, potrivit Sinaxarului Paștelui. Pământul s-a cutremurat, un înger a coborât din cer și a prăvălit piatra de pe mormântul lui Iisus. Străjerii au fugit cuprinși de spaimă. Iar femeile mironosițe, sosite dis-de-dimineață, au fost cele dintâi martore ale veștii că „Hristos a înviat!”
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune cu forță: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.”
Prin Învierea Sa, Iisus nu doar că a învins moartea, ci a transformat întunericul în lumină și deznădejdea în speranță.
PARTEA A III-A – Sensul adânc al Paștelui
Cuvântul „Paști” vine din ebraicul „Pesah”, care înseamnă „trecere”. Este trecerea de la moarte la viață, de la robia păcatului la libertatea iubirii dumnezeiești. Sinaxarul spune că în această zi, Dumnezeu a adus lumea din neființă în ființă, a trecut poporul Său prin Marea Roșie și a coborât din ceruri în pântecele Fecioarei.
Acum, în ziua Învierii, Hristos coboară în iad și îl prădează. Dar nu îi învie pe toți, ci doar pe cei care au vrut să creadă în El. Este un act de iubire și de libertate. Sfântul Ioan Gură de Aur descrie acest moment astfel:
„A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea.”
PARTEA A IV-A – Bucuria de necuprins
Învierea nu este doar un eveniment din trecut. Ea este o realitate vie, prezentă în fiecare liturghie, în fiecare suflet care crede, în fiecare gest de iubire adevărată. Este forța care a ținut Biserica vie de peste 2000 de ani.
Sfântul Grigorie Teologul spune:
„Ziua Învierii! Să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi.”
Învierea Domnului este adevărul care învinge timpul. Este promisiunea că iubirea este mai tare decât moartea, că viața nu se sfârșește în țărână, ci se desăvârșește în veșnicie. Este lumina pe care nimeni nu o poate stinge.
Hristos a înviat!
