Deși m-au mâncat cu insistență palmele am preferat să nu mă arunc în virtual cu nici o părere. Alții au făcut-o fără discernământ, flămânzi de audiență și bani. S-au aruncat foarte mulți bani pe piața media în ultima săptămână, s-au cântat și descântat ambele tabere, s-au redescoperit descoperiții iar media a cântat prohodul uneia dintre tabere funcție de interese și bugetul alocat sau cel puțin bugetul promis. Atâtea derapaje am văzut, auzit și citit că vă spun sincer, dacă scriitorii sau vorbitorii erau lângă mine le-aș fi dat palme peste gură, peste ochi și peste ceafă. Palme fără număr și fără milă (asta ca să fiu în asentimentul înțelegerii lor). Din trei ”ca(l)vițioși” cu pretenții de guru ai formatorilor de opinie, doi au deraiat complet: C. T. Popescu și Rareș Bogdan, ultimul, Cosmin Gușă, fiind în nota lui normală de disfuncționalitate, ca atare calm, accentuat și manipulator de ocazie (cam cu fiecare ocazie oferită de mediul septic al politicii autohtone). Știința spune despre cei cu calviție (chelioși) că au un apetit sexual peste medie și că sunt posesorii unei virilități de invidiat. La CTP s-a văzut fățiș, pentru că-l citez de pe blogul lui republica.ro: ”Ce sper să înțeleagă cei care i-au votat este că PSDragnea și alde Tăriceanu sunt niște cutre care n-au nimic sfânt în afară de putere. Ca s-o aibă, ca să se poată masturba cu puterea, înconjurați numai de slugi, sunt în stare să vândă România străinilor, dacă străinii îi pun pe ei vătafi peste țară.”. Știm cu toții, cei care urmărim cu interes (dar complet dezinteresați de ”stimulente”) ce se întâmplă în România, că personajul-jurnalist CTP este un tip coleric, însă ceea ce psihologii numesc coleric eu îl percep ca isterie. Aduceți-vă aminte câte înalte a avut în voce CTP, comentând finala de la Paris a Simonei Halep. Secvențial, atât cât m-am uitat, am ales Eurosport-ul Luminiței Paul, dar un vecin mai tare de urechi sau cu nivelul adrenalinei scăpat de sub control m-a ținut la curent cu scorul și isteria domnului CTP. Însă, revin la chestiunea din republica.ro. Știu că Popescu nu-i iubește pe politicieni și îi dau dreptate să fie refractar sau libertin în exprimare, dar de la a certa sau despica analitic pe cineva din spațiul public până la a-l face confratele tău într-ale virilității este cale lungă. Ca să înțeleagă CTP ce vreau sa-i spun este că dacă vreodată el și Dragnea sau Tăriceanu vor deveni prieteni, atunci nu vor merge la pescuit de știucă ci vor imita știucile, cu ochii dați peste cap, la o swingăreală sau la un concurs de masturbare-viteză. Să fie sănătos, deși nu-i dau șanse prea mari să revină la vreo normalitate, indiferent cum percepe domnia sa normalitatea. Ca(l)viționistul director-editorial de la I-Realitatea, deși a devalizat floarea soarelui din Câmpia Română (la cât o ”arde” pe ulei) a mai scos una din multele lui neghiobii, aberându-se ceva de genul: ”Dacă ajung în celulă poate voi fi coleg cu Dragnea!”. Îi reamintesc lui R.B că are multe datorii publice de onorat, datorii făcute prin declarațiile lui publice de la Tv. Printre altele va trebui să facă o emisiune live (în direct) de 24 de ore din fața penitenciarului unde va fi încarcerat Sebastian Ghiță (dacă va fi adus în România), așa cum s-a isterizat la rându-i atunci când televiziunea lui Ghiță (România TV) împroșca cu noroi un alt personaj cheie al mediei autohtone, atunci când a fost încarcerat, nașul de cununie al ”celebrului” moderator, Sorin Roșca Stănescu. Revenind la ultimele derapaje de la I-Realitatea, același pseudo-jurnalist urla la microfon că Dragnea, Tăriceanu și acoliții lor vor să vândă Transilvania și ”Apusenii lui!”. Știți ce este un șoșonar? Termenul este folosit de către cei care umblă pe munte, cei care străbat la pas și cu rucsacul în spate munții, iar acest termen este alocat celor care ajung în stațiunile montane folosind mașina și încălțați cu pantofi cu toc. Șoșonarii sunt un soi de ”pițipoance” și ”cocalari” care ajung la volanul mașinii la Bâlea Cascadă, coborând în zăpadă încălțați în sandale cu toc sau în mocasini de piele întoarsă. Sunt convins că în afara unei excursii studențești prin Padiș, acest domn a vizitat munții din avionul București-Cluj și retur. Le doresc amândurora aberații plăcute în continuare și ”Hai! La baie!”, dacă cumva v-am lezat orgoliile incomensurabile.
Acum despre jocul perfid al PSD-ilor. Mi-e indiferent cine a câștigat, pentru că răul a fost deja făcut. Pe Dragnea nu l-am respectat niciodată, pentru că acest personaj nu-și poate justifica nici măcar existența, ce să mai vorbim despre avere sau cariera politică. Un personaj obscur, ascuns, malițios, mincinos, revanșard, un soi de Vasile S. Dâncu (fostul vicepremier – membru de va(r)ză al grupului de la Cluj) mai întunecat, tipul politicianului implicat în mizeriile politicii până peste cap, mirosind a huilă și moarte a tot ceea ce mai putem considera sfânt. Nu are scrupule, milă și discernământ creștinesc, își trăiește viața după propriile-i principii, care vizează doar controlul ”absolut al absolutului”. Un personaj malefic și irațional, mai ales când îi sunt lezate interesele. Un astfel de personaj conduce cel mai stabil partid politic din România, PSD, un partid de altfel încă disciplinat (s-a văzut și la votul de azi al moțiunii de cenzură), dar care datorită generațiilor de politicieni de stânga care vin din spate va deveni confuz, instabil și tot mai fărâmițat, fără un viitor cert. PSD va deveni o alternativă nevolnică. Deocamdată a câștigat Dragnea, cel care l-a creat ca politican de prim plan pe Grindeanu. Acesta din urmă, un personaj obedient, umil și nevertebrat, chiar dacă a eșuat în răzmerița regizată de Ponta și socru’. Vă reamintesc doar prima conferință de presă a fostului premier Grindeanu, conferință la care Grindeanu s-a comportat autist, jucându-se cu pixul precum Travolta în ”Phenomenon”, lăsând grijile dialogului cu presa pe mustața liderului PSD. Cum să-l cred pe Grindeanu, când el s-a remarcat doar prin obediență și iobăgie? Despre Guvernul Grindeanu o singură remarcă: Carmen Dan, ministrul de la Interne. Este singura care și-a asumat un război, luptând cu senatorul Șerban Nicolae, milionarul Nicolae Badea și generalii internelor pentru devalizările și înșelătoriile de la Clubul Sportiv Dinamo București. În rest jocuri politice execrabile, jocuri de gleznă cu programul de guvernare (inclusiv Legea Salarizării), incompetență și mai ales multă minciună, dezinformare și manipulare publică. Cu toate acestea, azi am stat cel puțin o oră în mașină să ascult discursurile din Parlament înaintea votului pentru moțiunea de cenzură. Grindeanu previzibil. Puțin emotiv și speriat de ceea ce va urma, posibil cu gândul la viitorul lui politic și ca atare și profesional. Dragnea a fost cert, calm, manipulator, întunecat și detașat, așa cum îl știm. Știam că Dragnea va câștiga acest război, pentru că acest partid al moluștelor este previzibil și încă ușor de condus. Am urmărit doar pentru a lua pulsul competitorilor, pentru că pe mine războiul intern al PSD m-a interesat doar strict din punctul de vedere al răului pe care l-a făcut României, atât din punct de vedere al imaginii externe, cât mai ales din punctul de vedere al slăbirii economiei. Poveștile lui Grindeanu care privesc creșterea economică sunt trucuri normale aferente guvernării, însă blocajul în care a intrat România nu mai este nici un truc. Trebuie numit un nou Guvern, un nou personaj cuminte și ascultător, dirijabil din ”lojele” Kiseleff-ului. Până va fi numit noul premier și validat de Cotroceni, ne putem trezi direct în vacanța parlamentară. Nici un soi de problemă, parlamentarii pot fi chemați din vacanță și să voteze în comisii noii miniștri. Ulterior validării noului Guvern începe (re)punerea în aplicare a programului de Guvernare cunoscut numai de către scorțarul Dragnea. Deci prin toamnă, târziu, ne reașezăm economic și începem să mai mișcăm ceva. Adio proiecte ”Start-Up Nation”, proiecte PNDL, proiecte europene și multe altele. Adică toți care și-au făcut planuri cu banii altora decât ai lor vor fi obligați să ia o pauză sa poate chiar să-și închidă firmele nou înființate. Asta se întâmplă în România. Aici ne-a adus războiul intern din PSD. Sunt convins că electoratul va amenda stânga la următoarele alegeri, o chestiune pe care Orban (Ludovic) și Iohannis o știu deja și ca atare ne putem trezi cu un alt joc politic care să forțeze anticipate în toamnă, tot târziu. Dragnea este conștient că a blocat România, dar îl doare doar la un kilometru de bască și mustața de sub ea. Tot noi vom trage ponoasele și vom muncii ca să redresăm România! Și nu numai de asta. Muncim și să plătim taxe și impozite care se duc la bugetul statului, buget în care se vor găsi resurse pentru campaniile publicitare ale agențiilor statului, bani care vor sfârși și în conturile I-Realității sau republica.ro, adică istericilor de/din servici(i)u.
