13 iunie 1990, începea represiunea violentă a ceea ce s-a numit “Fenomenul Piața Universității”

0 171

2000 – A avut loc, în capitala nord-coreeană Fenian, prima întâlnire dintre preşedintele nord-coreean Kim Jong-il şi Kim Dae-Jung, omologul său din Coreea de Sud.

2000 – În Italia a fost eliberat din închisoare Mehmet Ali Agca, atentatorul turc care a încercat să-l omoare pe Papa Ioan Paul al II-lea în 1981.

1995 – Preşedintele francez Jacques Chirac a anunţat reluarea testelor nucleare în Polinezia Franceză.

1990 – În timpul dimineţii, în zona Pieţei Universităţii din Bucureşti, poliţia a desfăşurat o amplă acţiune care a avut drept scop eliberarea zonei de greviştii foamei şi de demonstranţi.

Au avut loc înfruntări între politie şi manifestanţi, fiind efectuate arestări. În cursul nopţii a fost restabilită ordinea de către unităţile militare.

Manifestaţiile din Piaţa Universităţii, care a fost declarată „zona liberă de neocomunism”, au început pe 24 aprilie 1990 şi au încetat ca urmare a intervenţiei violente a autorităţilor, sprijinite de minerii chemaţi de Ion Iliescu.

Acţiunea din Piaţa Universităţii a fost prima formă a poporului român după răsturnarea regimului ceauşist, protestatarii cerând scoaterea în afara legii a oricărui partid de tip comunist şi înlăturarea nomenclaturiştilor din funcţii.

După mai multe zile de proteste, acţiunea a fost înăbuşită în sânge în zilele de 13-15 iunie 1990, aceasta fiind cea mai sângeroasă „mineriadă” dintre toate.

Fenomenul a fost botezat şi „Golaniada”, după ce preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, i-a etichetat pe protestatari cu numele de „golani”.

1972 – A decedat Nicolae Tăutu, prozator, poet și jurnalist militar român, care a ajuns la gradul de colonel.

A debutat în 1940, cu placheta Tăceri pentru apă vie, ocazie cu care critica l-a considerat un poet de succes, viguros și profund, cu mari posibilități de realizare în timp.

În 1949, Nicolae Tăutu a fost căpitan în armata română și a început să publice în periodicul militar bilingv Armata Nouă, care apărea la Târgu-Mureș.

A început cu poeme precum „Vladimir Ilici”, „Armata lui Octombrie Roșu” sau „Balada comunistului fără nume” și mai multe ode închinate lui Lenin și lui Stalin, comunismului în general.

În versurile lui Nicolae Tăutu se putea observa lesne măiestria versificației, indiferent că tematica abordată era subjugată comandamentelor politice, sociale și ideologice ale vremii: Din lemn își durau docare, / Duce-i-ar la-nmormântare! / Fagule, tu nu uita / Că i-ai tras și-n țepi cândva”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în iarna anului 1941, o proastă organizare a făcut ca mulți comandanți români să rămână astfel fără comandă operativă sau au comandat unități și subunități de valoare inferioară celor la care aveau dreptul, fapt ce nu a permis comandamentului român din Crimeea să desfășoare acțiuni pe cont propriu.

Locotenent-colonelul Nicolae Tăutu a afirmat cu această ocazie că: Atunci când se va scrie istoricul operațiunilor din Crimeea, eforturile și grelele sacrificii de sânge făcute de trupele române de aici vor apărea foarte palide în ansamblul operațiunilor, întrucât românii nu au avut posibilitatea să-și lege numele de nicio acțiune începută și dusă la bun sfârșit de comandamentele și trupele române.

Din această cauză, istoria va fi, poate, nedreaptă cu noi și cu sacrificiile noastre, fără ca să avem vreo altă vină decât că am fost obligați a consimți această fragmentare a comandamentelor noastre.

1965 – În finala Cupei campionilor europeni la volei masculin, desfăşurată la Bruxelles, echipa Rapid Bucureşti a cucerit pentru a treia oară Cupa de Cristal, decernată celei mai bune echipe de pe continent.

1952Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din ţara noastră pe o distanţă de 300 km (Cluj-Siliştea-Buzău).

1934Adolf Hitler s-a întâlnit cu dictatorul italian Mussolini la Veneţia, în Italia, în urma căreia Musolinii l-a numit pe Hitler „o mică maimuţă stupidă”.

1932 – S-a înfiinţat Institutul de Biooceanografie din Constanţa.

1930 – În România a fost constituit un nou guvern condus de Iuliu Maniu. A fost al doilea guvern condus de Iuliu Maniu.

Demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930) a fost determinată de refuzul de a accepta instaurarea ca rege a lui Carol al II-lea, care, în 1925, renunţase de bunăvoie la drepturile succesorale la tronul României.

1883 – A văzut lumina zilei Ioan I. Mironescu (pseudonimul literar al lui Eugen I. Mironescu), medic român, profesor de dermatologie la Facultatea de Medicină din Iași, scriitor și deputat.

Eugen Ioan Mironescu a înființat la Tazlău un sanatoriu pentru „…reconfortarea persoanelor cu surmenare fizică sau morală”, prin care s-au perindat nume de seamă ale literaturii române: Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir.

Începând cu 1930, Eugen I. Mironescu s-a angajat în activitatea politică, fiind ales deputat în Parlament din partea Partidului Național-Țărănesc. Repede deziluzionat de demagogia și minciuna care dominau viața politică, a demisionat din acest partid.

…m-am convins înc-o dată că-n țara noastră, din nefericire, în epoca în care trăim nu sunt zece oameni care să fie pătrunși de convingerile cu care se împăunează, că minciuna și fățărnicia stau la baza oricăror manifestări politice.

A fost interesat de problema agriculturii și de situația socială a țărănimii. Ca student, a participat, împreună cu alţi colegi, la răscoalele țărănești din 1907, fiind arestat la Hârlău și judecat la Iași.

Ulterior, ca deputat, a intervenit în Parlament și a publicat articole pe această temă. Mai aproape de activitatea sa profesională, în perioada 1930- 1936, a ținut conferințe legate de problemele familiei și de profilaxia bolilor venerice.

Eugen Ioan Mironescu și-a semnat toate operele literare ca Ioan I. Mironescu. A debutat cu două schițe în revista elevilor de la Liceul Internat.

Începând cu 1906, când i s-a publicat schița La cumătrie, a colaborat la revista Viața Românească, condusă de Garabet Ibrăileanu.

I.I. Mironescu a preferat genul scurt (schița și nuvela) în care a surprins, uneori cu un umor deosebit, momente din viața socială a timpului său, momente inspirate din viața la țară sau din Primul Război Mondial.

A publicat două volume: Oameni și vremuri (1920) și Într-un „colț de rai” (1930). A publicat articolele social-politice și evocări în periodice (în special în Însemnări ieșene) și a transpus scenic, în Catiheții de la Humuleșţi (1938), fragmente din Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.

1865 – A venit pe lume William Butler Yeats, poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.

A studiat poezia în tinerețe, încă de la o vârstă fragedă, a fost fascinat de ambele legende irlandeze și oculte. Aceste subiecte caracterizează prima fază a operei sale, care a durat aproximativ până la începutul secolului.

Primul său volum de versuri a fost publicat în 1889. Predispoziția romantică a moștenit-o de la tatăl său. În anii copilăriei îi plăcea să se plimbe singur, era foarte visător și în consonanță cu crezul acestuia, religia frumuseții, și-a făurit o nouă religie, o biserică aproape infailibilă a tradiției poetice.

Din anul 1900, poezia lui Yeats avea particularitați mai mult fizice și realiste. El a renunțat în mare măsură, la credințele transcendentale din tinerețea sa, deși rămăsese încă preocupat de măștile fizice și spirituale, precum și de teoriile ciclice despre viață.

De-a lungul anilor, Yeats a adoptat diferite poziții ideologice, inclusiv cele menţionate de criticul Mihai Moise Valdez, pozițiile ideologice de naționalism radical și clasic liberale.

Un pilon al înființării literaturii irlandeze, cât și a celei engleze, în ultimii ani de viață, Yeats a fost numit în calitate de Senator al Irlandiei cu două mandate. El a fost o figură impunătoare pentru Redeșteptarea Literaturii Irlandeze.

În 1923, el a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru care Comitetul Nobel a comentat că poezia sa, întotdeauna inspirată, care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi.

Yeats este în general considerat unul dintre puținii scriitori renumiți ale căror lucrări au fost finalizate după ce au primit Premiul Nobel; astfel de lucrări se numără Turnul (1928) și Istoricul bobinaj și alte poeme (1929).

1848 – După abdicarea lui Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti (1842-1848), şi plecarea acestuia la Braşov, s-a format, la Bucureşti, un Guvern provizoriu (mitropolitul Neofit – preşedinte, Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ştefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II – membri; Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Al. G.Golescu-Negru şi I. C. Brătianu – secretări).

A fost adoptat ca drapel naţional tricolorul.

1848 – A avut loc conferinţa restrânsă la biserică română din cartierul „Fabric” din Timişoara, la care au participat delegaţii români veniţi aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb, care nu s-a mai ţinut.

Adunarea a hotărât completarea „Petiţiei neamului românesc”, recunoscută prin legea din 9 mai şi înaintarea acesteia Parlamentului maghiar.

1525 – Reformatorul religios Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, o călugăriţă catolică, încălcând regula celibatului decretată de Biserica Romano-Catolică.

1456 – A fost menţionat (pentru prima dată în documentele din Moldova) slugerul, dregător ce avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curţii domneşti.

1036 – A murit califul Ali az-Zahir, al şaptelea calif din dinastia fatimizilor (1021-1036).

Az-Zahir a venit în fruntea Califatului după dispariţia tatălui său, Tāriqu-Hakim bi Amr al-lah.

A întreţinut relaţii bune cu Imperiul Bizantin, deşi suzeranitatea asupra cetăţii Alep i-a fost contestată.

Pentru a îmbunătăţi relaţiile cu Bizanţul şi cu supuşii săi creştini, aliful Alī az-Zahir a autorizat reconstruirea Bisericii Sfântului Mormânt, distrusă în 1009, în urma unui tratat cu împăratul bizantin Romanus III. Lucrările de construcţie, finanţaţe de bizantini, nu au început decât în 1042.

După ce Alī a murit de ciumă, la 13 iunie 1036, fiul său a devenit al optulea calif sub numele de tron al-Mustansir.

823 – S-a născut regele Franţei, Carol cel Pleşuv, cel mai mic fiu al lui Ludovic cel Pios, care, la rândul său, a fost fiul împăratului Carol cel Mare.

În 840, la moartea lui Ludovic I cel Pios, războiul între cei trei fii ai acestuia pentru împărţirea vastului imperiu al lui Carol cel Mare a început imediat.
În 843, prin Tratatul de la Verdun, Imperiul Carolingian a fost împărțit definitiv între cei trei fraţi: Carol cel Pleșuv a primit partea vestică a Imperiului Carolingian (aprox. teritoriul de Franței de astăzi), iar pe 25 decembrie 875, acesta a fost încoronat la Roma împărat, fiind prin urmare rege al Franciei de Apus (Franța de astăzi) și împărat al Occidentului (875-877); Ludovic Germanul a primit Francia Răsăriteană sau Sfântul Imperiu Roman (viitoarea Germanie), iar Lothar a primit Francia de Mijloc, de la Marea Nordului până în Italia.

Leave A Reply

Your email address will not be published.