16 iunie 1963, Valentina Tereşkova, a devenit prima femeie care s-a aflat în spaţiu

0 170

1313 – S-a născut  poetul  și umanistul italian  Giovanni Boccaccio; (d.21 decembrie  1375).

Povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul, 1470) au  influențat nu numai  literatura italiana, dar a  creat modelul genului literar al nuvelei si a influentat  creația multor scriitori europeni, exercitand  o deosebită influență asupra operelor scriitorilor  Geoffrey Chaucer (“The Canterbury Tales”, François Rabelais, Miguel de Cervantes, Gotthold Ephraim Lessing. În 1879, compozitorul Franz von Suppé ii dedica opera “Boccaccio”.

Decameronul

Așa cum rezultă din înțelesul grec al titlului, acțiunea are loc în decursul a zece zile. După o precuvântare dedicată “grațioaselor doamne” (“vaghe donne”) care cunosc arta amorului, urmează o introducere ce dă un cadru terifiant atmosferei de groază care domnea în Florența bântuită de ciumă.

Șapte tinere doamne și trei tineri s-au refugiat într-o vilă din apropierea Florenței pentru a scăpa de contaminare și, pentru a face să treacă timpul în mod plăcut, între conversații, banchete și dansuri, se adună zilnic – cu excepția zilelor de vineri și sâmbătă, dedicate practicilor religioase – într-o poiană, unde fiecare spune o povestire pe o temă prestabilită, propusă de fiecare dată de “regele” sau “regina” grupului, aleși prin rotație. La sfârșitul zilei, cele zece povestiri sunt urmate de un “canzone” (un recitativ în formă poetică) și de dans.

A rezultat astfel un număr de 100 nuvele care alcătuiesc Decameronul, prima și în același timp cea mai bună operă în proză a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapă care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din care nu lipsesc picanteriile spre deliciul cititorului, cu o compoziție în formă magistrală și descrierea pregnantă a caracterelor.

În unele cercuri puritane ale timpului, cartea a fost curând considerată periculoasă pentru moravuri, încât nu mult a lipsit să fie arsă în public, la îndemnul călugărului fanatic Girolamo Savonarola. În timpurile moderne, Decameronul are o mare audiență la public, au fost turnate și filme inspirate din această operă literară, printre care remarcabil este cel în regia lui Pier Paolo Pasolini (1971).

În anul 1351 este numit în administrația orașului Milano iar în 1359 înființează prima catedră de limbă greacă la “Studio Fiorentino”. Între timp scrie “Trattatello in laude di Dante” (1357). După călătorii întreprinse la Napoli și Veneția, se întoarce la Florența, unde în 1373 primește o funcție de docent la “Universitatea Florentină” pentru a face comentarii asupra operei lui Dante. Starea sănătății lui se înrăutățește și la 21 decembrie 1375 moare în vila lui de la Certaldo.

Influența operei lui Boccaccio

În special creația sa majoră, Decameronul, a exercitat o deosebită influență asupra operelor scriitorilor europenei. Printre aceștia sunt de menționat Geoffrey Chaucer (“The Canterbury Tales”, 1385-1400), François Rabelais, Miguel de Cervantes, Gotthold Ephraim Lessing. În 1879, compozitorul Franz von Suppé creează opera “Boccaccio”.

1723 – S-a născut Adam Smith, economist și filosof scoțian; (d. 17 iulie 1790).

Cartea sa „Avutia natiunilor”, a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa.

Această lucrare a ajutat la crearea economiei  ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comertul liber si capitalism.

A introdus în economie conceptul economic si filosofie sociala de „mana invizibila”,o metafora care ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele societatii.

În cadrul mecanismului pietei, guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

În anul 1751, la vârsta de numai 27 de ani, Adam Smith a fost profesor de logică la universitatea din Glasgow, iar în 1752 a fost profesor de filosofie morală, pentru care era și mai bine plătit. Studenții lui aveau vârste cuprinse între 14 și 16 ani. Limba de predare era latina, Smith a fost însă un pionier al predării în limba engleză.

În această perioadă s-a împrietenit și cu David Hume.

N-a mai trăit să se poată bucura de succesul prietenului său, James Watt care a inventat mașina cu aburi. A murit în anul 1790. După moartea sa au fost arse, din dorința sa lăsată în testament, numeroase schițe private.

1835 – A fost inaugurată, la Iași, sub domnia lui Mihail Sturdza și prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii, “Academia Mihaileană” .

La 16 iunie 1835, a fost inaugurata, la Iasi, sub domnia lui Mihail Sturdza si ,prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii.“Academia Mihaileana” Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835 – 1847).Aici se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și arhitectură. Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național si a pregatit o intreaga pleiada de intelectuali pe care ii regasim mai tarziu in randurile pasoptistilor si ai luptatorilor pentru Unire .

La început cursurile erau de 4 clase (2 inferioare şi 2 superioare), dar cu timpul au ajuns la 7 clase. În cursul superior se predau la început filosofia şi dreptul, iar mai apoi s-au înfiinţat catedre pentru toate ramurile ştiinţifice (chimie, matematică, arhitectură, etc.). Printre profesorii care au predat aici s-au aflat personalităţi de prim-rang ale culturii româneşti: Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, Cristian Flechtenmacher, etc.

În 1847, Mihail Kogălniceanu deschidea cursul său de istorie naţională şi, cu toate că făcea multe menajamente ruşilor, datorită abordării sale naţionaliste, a fost oprit să mai continue. Protectoratul rusesc încerca să oprească dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti prin intermediul unui institut superior de învăţământ, de aceea Academia a fost transformată într-o şcoală inferioară de limba franceză. Cu toate acestea, din Academia Mihăileană s-a dezvoltat mai târziu, cu mari greutăţi, viitoarea Universitate din Iaşi.

Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835 – 1847).Aici se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și arhitectură.

Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național si a pregatit o intreaga pleiada de intelectuali pe care ii regasim mai tarziu  in randurile pasoptistilor si ai luptatorilor pentru Unire.

Academia Mihăileană a fost prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, unde profesori români (Gheorghe Asachi, Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu ş.a.) şi străini au ţinut cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie şi arhitectură; în 1847 cursurile au fost suspendate de autorităţile vremii, profesorii fiind acuzaţi de propagarea unor idei revoluţionare

1858 – S-a născut  Regele Gustaf  al V-lea al Suediei; (d. 29 octombrie 1950).

A fost ultimul rege al Suediei care a intervenit direct în politica țării si de asemenea ultimul rege suedez   Comandant Suprem al Forțelor Armate Suedeze (între 1907 și 1939).

Gustav al V-lea a fost de asemenea ultimul rege suedez care a fost Comandantul Suprem al Forțelor Armate Suedeze (între 1907 și 1939). S-a considerat că avea simpatii germane în timpul Primului Război Mondial.

Gustav al V-lea era un pasionat jucător de tenis de câmp, participând la meciuri sub pseudonimul de Mr G. Ca jucător și promotor al acestui sport, a fost ales în 1980 în „International Tennis Hall of Fame”. Regele a învățat tenis în timpul unei vizite în Anglia în 1876 iar la întoarcerea în țară a fondat primul club de tenis din Suedia. În timpul domniei sale, Gustav a fost văzut deseori jucând tenis pe Riviera. În timpul unei vizite la Berlin, Gustav a mers la întâlnirea cu Hitler direct după un meci de tenis cu evreul Daniel Prenn.

Regele Gustav al V-lea a murit la Stockholm în 1950.

1890 – S-a născut  Nae Ionescu, (n. 16 iun. 1890, Brăila – d. 15 mart. 1940), filosof și publicist român.

Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila – d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

 

1903 – Henry Ford fondează la Detroit, compania „Ford Motor Company”, care va deveni unul din giganții mondiali ai construcției de automobile.

Henry Ford (n. 30 iulie 1863 – d. 7 aprilie 1947) a fost fondator al industriei americane de automobile, a întemeiat Ford Motor Company (1903), autor al unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

Ford s-a lansat într-o fabrică modificată în 1903 cu 28.000 de dolari de la doisprezece investitori, în special de la John Francis Dodge și Horace Elgin Dodge care mai târziu au fondat “Compania de automobile a fraților Dodge”. În timpul anilor de pionierat, compania a produs numai cateva bucăți de Ford T Model pe zi într-o fabrică pe Bulevardul Mack din Detroit, Michigan. Grupuri de câte doi-trei oameni munceau la fiecare automobil, de la componente până la comenzile de la alte companii. Henry Ford a avut 40 de ani când a înființat compania Ford, care va avea să devină una dintre cele mai mari și mai profitabile companii din lume, de asemenea fiind și printre puținele companii care au supraviețuit Marii Depresiuni. Ford este cea mai mare companie din lume aparținând unei singure familii, fiind în managementul familiei Ford de mai bine de 100 de ani.

1913 – Începutul celui de-al Doilea Război Balcanic.

La data de 16 iunie 1913 se declanșează cel de-al Doilea Război Balcanic între Bulgaria pe de o parte şi Grecia şi Serbia pe cealaltă, cărora li se va alătura mai târziu România şi Turcia. Încă din timpul Primul Război Balcanic din 1912  atunci când Turcia a fost învinsă, coaliția formată din Serbia, Grecia și Bulgaria au cucerit fostele teritorii otomane din Macedonia, precum și cea mai mare parte a Traciei.

Însă după terminarea războiului, între aceste țări au început divergențe cu privire la împărțirea teritoriilor cucerite. Astfel, Bulgaria nemulțumită de câștigurile teritoriale, în special în Macedonia, a pornit un război de cucerire a acestor teritorii, la care Grecia și Serbia au răspuns prin încheierea unui pact militar, destinat împotriva expansiunii bulgare.

Și cum arbitrajul Rusiei progresa foarte încet, deoarece rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani și anume Serbia și Bulgaria, au început confruntări militare între trupele bulgare și cele sârbe. Astfel, la 16 iunie 1913, regele Bulgariei Ferdinand de Saxa Coburg Gotha a ordonat trupelor bulgare să atace și pozițiile grecești, declarând război și acestei țări. Pentru Bulgaria, războiul oferea o excelentă ocazie de a ocupa întreaga Macedonie, în timp ce pentru Serbia și Grecia, războiul însemna șansa de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica Bulgaria să ocupe sudul Balcanilor.

Numai că bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc, iar forțele bulgare au fost nevoite să se retragă pe o poziție la nord de Salonic, așteptând momentul prielnic de a neutraliza armata sârbă din Macedonia centrală, printr-un atac concentrat asupra acesteia.

Însă pentru a preîntâmpina pretențiile și așa destul de pronunțate ale Bulgariei în Balcani, care dorea însăși porțiuni din Dobrogea, la începutul lunii iulie armata română a intrat în Dobrogea de sud şi a cerut guvernului de Sofia încetarea acțiunilor militare din Macedonia.

Iar pentru a înrăutăţi și mai mult situaţia pentru Bulgaria, turcii au profitat de acest fapt  pentru a-şi recupera fostele posesiuni din Tracia, inclusiv Adrianopolul. În aceste condiții Bulgaria a fost nevoită să încheie pace și astfel, prin Tratatul de Pace de la București din august 1913, această țară va pierde cea mai mare parte a teritoriilor câştigate în Primul Război Balcanic, inclusiv sudul Dobrogei și cea mai mare parte a Macedoniei.

Numai că această pace va fi doar una temporară, întrucât peste numai zece luni luptele vor reîncepe în zona Balcanilor, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

1917 – Prima mașină pentru curse „ custom made”

În aceasta zi Harry Miller a construit Golden Submarine, prima dintre scumpele sale masini de curse custom made, care va schimba forma masinilor din cursele americane.Factura finala a Golden Submarine a avut o valoare inimaginabila pentru acele vremuri, adica 15.000 de dolari.

Culoarea sa aurie a fost obtinuta prin combinarea lacului cu praf de bronz. Construita pentru renumitul pilot de curse, Barney Oldfield, Golden Submarine avea cockpit-ul total inchis. Cabina inchisa a fost ceruta de Oldfield, care a ajutat la designul masinii, pentru a oferi o mai buna siguranta in caza de rasturnare.

El isi pierduse prietenul apropiat, Bob Burman, intr-un accident cu un an inainte.Golden Sunbarine a fost prima masina de curse amaricana care beneficia de sudura electrica a componentelor caroseriei.Motorul, componenta care mai tarziu avea sa defineasca cariera lui Miller, avea patru cilindri si un ax cu came.Dezvolta o putere de  136 de cai la 2950 rpm, avea 2 bujii pe cilindru si magneto.

1925 – S-a născut la Cofa, jud Hotin, Anatol E. Baconsky, poet, prozator, eseist, traducător român; (d.4 martie 1977 în timpul marelui cutremur).

A fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista.

Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Baconschi.

A publicat sub numele A. E. Baconsky.

A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959).

Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene.

A murit in cutremurul din 4 martie 1977.

1963, 16-19 – A avut loc zborul navei cosmice sovietice „Vostok-6”, pilotată de Valentina Tereşkova, prima femeie care s-a aflat în spaţiu

Misiunea cosmică a avut ca obiectiv efectuarea unui zbor în grup, cu nava „Vostok-5” (pilotată de Valeri Bîkovski); misiunea a durat 70 de ore şi 50 de minute, nava efectuând 48 de rotaţii în jurul Pământului; participarea la zbor a unei femei a făcut posibilă o analiză comparativă a influenţei factorilor specifici asupra organismului uman de ambele sexe.

Rusoaica Valentina Tereşkova a devenit, pe 16 iunie 1963, prima femeie care a efectuat un zbor în spaţiu, o realizare considerată atât o reuşită ştiinţifică, cât şi un atu major în epocă pentru propaganda Uniunii Sovietice.

Valentina Tereşkova, prima femeie care a ajuns în spaţiu, în urmă cu 50 de ani La doi ani după zborul istoric al lui Iuri Gagarin – autorul primului zbor uman în spaţiu -, Valentina Tereşkova a ajuns în spaţiu la bordul vehiculului Vostok-6 şi a devenit, la vârsta de 26 de ani, o eroină naţională.

Ea a rămas până în zilele noastre singura femeie din lume care a efectuat un zbor individual în spaţiu, fără coechipier.

În aprilie 1962, cinci femei sovietice au fost selecţionate în cel mai mare secret, pentru un zbor spaţial: două inginere, o învăţătoare, o stenografă şi o muncitoare care efectuase 90 de salturi într-un club de paraşutişti amatori, Valentina Teraşkova.

După şapte luni de antrenamente intense, Tereşkova este aceea care a fost aleasă, probabil datorită biografiei sale, considerată ideală pentru regimul sovietic.

Provenind dintr-o familie de ţărani, ea conducea în epocă secţia de tineri comunişti (Comsomol) dintr-o uzină de textile din Iaroslavl, o localitate aflată la o distanţă de 280 de kilometri de Moscova.

Totul se petrecea în cel mai mare secret şi familia ei a aflat despre reuşita Valentinei abia atunci când Moscova a anunţat evenimentul pentru lumea întreagă.

Când Valentina a decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, un alt vehicul spaţial sovietic, Vostok-5, lansat cu două zile înainte şi pilotat de cosmonautul Valeri Bykovski, se afla deja pe orbită.

În timpul misiunii sale de trei zile, capsula Vostok-6 în care se afla Valentina Tereşkova a efectuat 48 de rotaţii în jurul Terrei. Cei doi cosmonauţi au comunicat între ei, iar Tereşkova a putut chiar să îi cânte lui Bykovski.

Însă zborul Valentinei Tereşkova s-a derulat cu multiple dificultăţi, ale căror detalii au fost dezvăluite abia după prăbuşirea URSS.

“O problemă a apărut chiar în prima zi de zbor”, a povestit Valentina Tereşkova, într-o conferinţă de presă organizată la Moscova la începutul lunii iunie.

“Din cauza unei erori tehnice, vehiculul era programat nu pentru o aterizare, ci pentru o urcare” în spaţiu şi se îndepărta tot mai mult de Terra, a dezvăluit ea.

Orbita vehiculului a fost corectată, însă constructorul Serghei Korolev, cel care a trimis-o în spaţiu, i-a cerut Valentinei să nu vorbească cu nimeni despre acel incident. “Am păstrat secretul timp de 30 de ani”, a spus ea.

În raportul ei oficial, cosmonauta rusă a spus că, în timpul zborului, costumul ei – inspirat de cel de scafandru – o rănea la unul dintre picioare, iar casca, foarte grea pe umeri, îi strângea capul. Ea a dezvăluit şi faptul că a vomat în timpul zborului.

Toate aceste informaţii au fost păstrate sub tăcere în epocă, pentru a nu afecta imaginea triumfală a primului zbor în spaţiu realizat de o femeie.

Aterizarea Valentinei Tereşkova a generat multe îngrijorări la sol. Comunicaţiile cu Terra s-au întrerupt chiar înainte de debutul operaţiunii de coborâre, a povestit generalul sovietic Nicolai Kamanin, care coordona la acea vreme industria spaţială rusă.

Valentina Tereşkova s-a catapultat din capsula ei spaţială – o procedură normală pentru revenirea pe Terra a primilor astronauţi – şi a aterizat cu paraşuta în Munţii Altai din sudul Siberiei.

Cosmonauta rusă a povestit în diverse interviuri că, în timpul aterizării, s-a lovit cu nasul, brutal, de viziera căştii sale şi că a trebuit să ascundă acea vânătaie sub un strat de fard în timpul ceremoniilor oficiale.

La două ore după revenirea ei pe Terra, specialiştii de la centrul spaţial rus nu avea încă nicio informaţie despre “Pescăruş” (indicativul ei de la sol), îşi aminteşte constructorul rus Boris Certok.

Salvatorii au descoperit-o la mai multe zeci de kilometri distanţă de zona prevăzută, la cinci ore după aterizare, a relatat Valentina Tereşkova.

Cel de-al doilea zbor spaţial al unei femei, sovietica Svetlana Saviţkaia, a avut loc abia în 1982. Prima americancă, Sally Ride, a ajuns în spaţiu abia în 1983.

La fel ca Iuri Gagarin, Valentina Tereşkova a ajuns în spaţiu o singură dată.

La câteva luni după acel zbor, s-a căsătorit cu cosmonautul Adrian Nicolaiev.

Căsătoria lor era “probabil utilă politicii şi ştiinţei”, a spus generalul Kamanin. În 1964, Valentina Tereşkova a născut o fetiţă, Elena, care a devenit primul copil născut dintr-un cuplu de cosmonauţi. Valentina şi Adrian s-au despărţit ulterior.

Valentina Tereşkova, în vârstă de 76 de ani, a ocupat diverse funcţii onorifice în epoca sovietică şi este încă deputat în Duma, camera inferioară a Parlamentului rus.

Ea a declarat recent că, în ciuda vârstei sale, ar fi “pregătită” pentru a merge pe Marte, chiar dacă acel zbor va avea un singur sens, fără a avea prevăzută o întoarcere pe Terra.

1999: Pentru a marca atingerea statistică, în anul 1999, a şase miliarde de locuitori pe Terra, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat acea dată drept „Ziua celor şase miliarde”.

In 1974, Organizatia Natiunilor Unite proclamase “Anul International al Populatiei” si invitase, pentru prima data in istorie, toate statele lumii la Conferinta Mondiala a Populatiei ale carei lucrari s-au desfasurat in luna august in Bucuresti.

In acel an populatia mondiala atinsese pragul de 4 miliarde de locuitori, asta in timp ce populatia Terrei a ajuns la primul miliard de locuitori in jurul anului 1804, la 2 miliarde 1927, pentru ca apoi numarul locuitorilor sa se ridice la trei miliarde in 1960, 4 miliarde in anul1975. A urmat anul 1987, cand s-a atins cifra de 5 miliarde de locuitori, iar in anul 1999 se sarbatorea Ziua celor sase miliarde.

Pragul de 7 miliarde de pamanteni a fost atins in Filipine, pe 30 octombrie 2011, odata cu nasterea micutei Danica Camacho. La nasterea acesteia a asistat si Lorrize Mae Guevarra, atunci in varsta de 12 ani si care, in 1999 fusese declarata simbolic pamanteanul cu numarul sase miliarde. O.N.U. estimeaza ca populatia globului va atinge 8 miliarde de locuitori in anul 2025, urmand ca pana in 2050 numarul acesteia sa creasca la 9 miliarde.

Leave A Reply

Your email address will not be published.