20 iunie 1840, Samuel Morse a obţinut brevetul pentru inventarea telegrafului electromagnetic
1992 – Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa din 20 iunie 1992, canonizarea ca sfinţi a voievodului Constantin Brâncoveanu şi a copiilor lui, precum şi a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, prăznuit la 2 iulie.
1991 – După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi reunificarea Germaniei, în 1990, Parlamentul german a decis să dea din nou Berlinului statutul de capitală a ţării.
Palatul Reichstag, ars de nazişti în 1933 şi distrus în mare parte de bombardamentele aliate în cel de-Al Doilea Război Mondial a fost renovat şi a găzduit Bundestagul (Parlamentul german), începând cu anul 1999.
1991 – S-a înfiinţat Partidul România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor .
1990 – A avut loc şedinţa solemnă a investirii noului preşedinte al României. Ion Iliescu a rostit jurământul de credinţă şi a anunţat că îl desemnează în funcţia de premier pe Petre Roman.
1963 – Reprezentanţi ai SUA şi URSS au semnat un acord de instalare a liniei fierbinţi telefonice între Washington şi Moscova. Ea a devenit operaţională din luna august a anului 1963.
1955 – A avut loc cea mai îndelungată eclipsa totală de soare a secolului al XX-lea, cu o durată de 7 minute şi 8 secunde, observată în Filipine.
1954 – S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunăre la Giurgiu, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată şi rutier) din Europa, construit în doi ani şi jumătate, în colaborare cu alte ţări vecine.
1946 – Candidatul Partidului Progresist al Muncitorilor Canadieni, Fred Rose, a fost condamnat pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. El a primit o pedeapsă cu închisoarea de şase ani.
Sindicalistul comunist Fred Rose, al cărui nume real era Rosenberg, a aderat la Partidul Comunist la sfârşitul anilor 1930.
Arestarea lui Fred Rose a avut loc aproximativ în acelaşi timp cu cea a lui Raymond Boyer, un profesor de la Universitatea McGill, de asemenea, acuzat de spionaj.
1944 – S-a creat pe baza unei platforme antifasciste general-democratice Blocul Naţional Democrat (BNM) din România, alcătuit din partidele Comunist, Social-Democrat, Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal.
Platforma cuprindea următoarele obiective: încheierea fără întârziere a armistiţiului cu Naţiunile Unite, ieşirea României din războiul hitlerist, eliberarea ţării de sub ocupaţia germană, alăturarea ei cu Naţiunile Unite şi restabilirea independenţei şi suveranităţii naţionale, înlăturarea regimului de dictatură şi înlocuirea lui cu un regim constituţional, democratic, pe baza acordării drepturilor şi libertăţilor civice tuturor cetăţenilor ţării.
1943 – S-a inaugurat, la Bucureşti, în parcul Cişmigiu, ansamblul de busturi – Rondul Român. În cadrul ansamblului au fost amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Haşdeu, Ştefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu.
1940 – A fost inaugurat, la Bucureşti, Institutul de Antropologie, întemeiat prin strădaniile doctorului Josef Francisc Rainer (astăzi Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române).
1938 – În perioada 20 iunie – 25 iulie 1938 s-a desfăşurat procesul de metalizare cu alamă a modulelor din fontă ale Coloanei fără sfârşit, opera sculptorului Constantin Brâncuşi, a cărei construcţie a început la 15 august 1937.
1937 – Regele Carol al II-lea al României a întreprins o călătorie prin Basarabia de Sud, vizitând localităţile Cetatea Albă, Bugaz, Saba şi Budachi.
1936 – A avut loc Conferinţa Internaţională de la Montreux (Elveţia) ce a avut ca scop stabilirea unui nou regim al strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.
Convenţia încheiată confirma principiul libertăţii de trecere şi de navigaţie prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum şi în timp de război dacă Turcia nu era parte beligerantă.
Delegaţia română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu şi Vespasian V. Pella, miniştri plenipotenţiari.
1900 – Membrii societăţii secrete chineze Yihetuan, supranumită Boxerii, s-au răsculat contra prezenţei străine în China, invadând misiunile catolice, omorând preoţii şi pe ambasadorul Germaniei, von Ketteler.
Puterile coloniale prezente în China după Războiului Opiului din 1840 au reacţionat imediat, obligând-o pe împărăteasa văduvă Cixi să fugă din Pekin.
1894 – Bacteriologul Alexandre Yersin a descoperit bacilul pestei şi a identificat drept vectori ai răspândirii epidemiei şobolanii.
În 1895, acesta a fondat o filială a Institutului Pasteur la Nha Trang, în Vietnamul pe atunci colonie franceză, pentru a fabrica seruri antipestoase.
1891 – A decedat la Paris, Mihail Kogălniceanu, om politic, gazetar, scriitor, „creierul” Unirii Principatelor Româneşti.
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste, contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.
Mihail Kogălniceanu şi-a făcut studiile în Franţa şi Germania (Berlin). A fost profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană şi membru al Academiei Române, prim-ministru în Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României (1863-1865).
În 1839, Kogălniceanu a redactat Foaea sătească a prinţipatului Moldovei, publicaţie nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În aprilie 1840, în Introducţie, publicată în Arhiva românească, Mihail Kogălniceanu a propus să se publice o colecţie a tuturor cronicarilor Valahiei şi Moldovei, „spre a le păstra românilor”, colecţie ce a fost publicată în 1841, în 6 volume.
În „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia Mihăileană”, rostit la 24 noiembrie 1843, M. Kogălniceanu spunea, printre altele: „Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură către celelalte părţi a neamului meu, eu o privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte şi că istoria naţională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Această istorie este obiectivul cursului meu; întinzându-mă,. .., mai mult asupra întâmplărilor Moldaviei, nu voiu trece subt tăcere şi faptele vrednice de însămnat a celorlalte părţi a Daciei, şi mai ales a românilor din Valahia, cu cari suntem fraţi şi de cruce, şi de sânge, şi de limbă, şi de legi”.
În august 1848, în „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, M. Kogălniceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia, „o Unire care este dictată atât de vederat prin aceeaşi origine, limbă, obiceiuri şi interese”. El spunea: „…Pe lângă toate aceste radicale instituţii, singurele cari ne pot regenera Patria (…) aceasta este Unirea Moldovei cu Ţara Românească, Unire dorită de veacuri de toţi românii cei mai însemnaţi ai amânduror Principatelor, o Unire pe care, după spiritul timpurilor, cu armele în mână au vroit să o săvârşească Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, carele şi ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi al Ardealului”.
La nouă ani de la Revoluţia din 1848, Kogălniceanu a participat ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi, unde a fost chemat să se pronunţe în privinţa Unirii.
M. Kogălniceanu nu numai că voia Unirea Principatelor Române, ci era şi un partizan hotărât al independenţei românilor. Ghidat de aceste convingeri, crezând în idealul Unirii, Kogălniceanu a declarat următoarele în Adunarea ad-hoc a Moldovei: „Acelaşi popor omogen, identic ca nici unul altul, pentru că avem acelaşi început, acelaşi nume, aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie, aceeaşi civilizaţie, aceleaşi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri, aceleaşi temeri şi aceleaşi speranţe, aceleaşi trebuinţe de îndestulat, aceleaşi hotare de păzit, aceleaşi dureri în trecut, acelaşi viitor de asigurat şi, în sfârşit, aceeaşi misie de împlinit”.
Nicolae Iorga spunea despre Mihail Kogălniceanu că este un „genial bărbat de stat”, care „domină ca un uriaş istoria modernă a României”, că „ideile naţionale, pe care s-a întemeiat România, sunt ideile lui M. Kogălniceanu de la 1840 până la 1859”.
Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale.
Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României.
1867 – Preşedintele Andrew Johnson a anunţat cumpărarea teritoriului Alaska de la Rusia.
1840 – Samuel Morse a obţinut brevetul pentru inventarea telegrafului electromagnetic, un aparat cu ajutorul căruia putea transmite la distanţă un mesaj. (ilustrație)
Şi-a prezentat invenţia la Universitatea din New York, la 24 ianuarie 1838.
1837 – Regina Victoria I a Regatului Unit a urmat la tron unchiului ei regele William IV. A domnit până în 1901, având una dintre cele mai lungi domnii, 64 de ani.
1825 – A avut loc încoronarea regelui Franţei Charles X Bourbon.
451 – O coaliţie condusă de generalul român Flavius Aetius şi de regele vizigot Theodoric I a învins armata hunilor lui Attila în bătălia de pe Câmpiile Catalunice, oprindu-le expansiunea în Europa Vestică.