26 mai 1916, s-a născut scriitorul român Vintilă Corbul, scriitor român contemporan și autor de scenarii de film.

1986 – Comunitatea Europeană a adoptat steagul european.

1984 – A avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcţie iniţiată în 1973).

Necesitatea realizării unui asemenea canal a fost relevată de numeroase personalităţi din trecut: Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu etc.

Încercările făcute în primii ani după 1944 de regimul comunist (şi în urma cărora mulţi deţinuţi politici obligaţi să muncească acolo şi-au pierdut viaţa) au fost abandonate din lipsa capacităţilor tehnice şi economice.

La data inaugurării, Canalul Dunăre-Marea Neagră era cel de-al treilea mare canal de navigaţie din lume (după Canalul Suez şi Canalul Panama).

Are o lungime de 64,2 km, două ecluze (la Agigea şi la Cernavodă), trei porturi fluviale (la Cernavodă, Medgidia şi Basarabi) şi portul maritim Constanţa-Sud.

Canalul scurtează traseul dintre Dunăre şi Marea Neagră cu aproximativ 400 km.

1977 – Americanul George Willig a escaladat una dintre clădirile World Trade Center din New York, în trei ore şi jumătate, fiind amendat cu doar un dolar şi 10 cenţi.

1972 – A fost semnat, la Moscova, Acordul provizoriu dintre URSS şi SUA cu privire la unele măsuri în domeniul limitării armamentului strategic ofensiv (SALT I), cu prilejul vizitei oficiale a preşedintelui SUA, Richard Nixon, în Uniunea Sovietică.

1952 – Adepţii liniei comunist-naţionale din PMR, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-DEJ, au reuşit să înlăture (în cadrul unei plenare a CC al PMR) gruparea Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu, promotoare a subordonării totale faţă de PCUS şi URSS.

1944 – În România, s-a realizat o înţelegere de colaborare politică în lupta antihitleristă între Partidul Comunist Român şi gruparea liberală condusă de Gheorghe Tătărăscu.

1941 – Distrugătorul polonez Piorun a schimbat focuri cu cuirasatul german Bismarck şi şi-a semnalizat poziţia către flota britanică, care a reuşit să distrugă cu succes mândria flotei germane.

Construcţia cuirasatului Bismarck a fost parte dintr-un plan mai amplu prezentat după mijlocul anilor ’30 cancelarului Adolf Hitler, de către amiralul Erich Raeder, conducătorul flotei germane (temuta Kriegsmarine).

Potrivit „Planului Z” întocmit de specialiştii lui Raeder, până în 1947, flota germană trebuia să o egaleze pe cea britanică, care era cea mai puternică flotă a epocii. După aproape trei ani de muncă asiduă, în condiţii de maxim secret, cuirasatul Bismarck a fost lansat la apă în februarie 1939.

Începutul războiului în Europa, planificat de Hitler pentru începutul toamnei aceluiaşi an, avea nevoie de această veritabilă fortăreaţă plutitoare, aparent invulnerabilă.

Căpitanul vasului, Ernst Lindemann, era unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai marinei germane, celebru pentru calmul, priceperea şi talentul de a stabili cu echipajul relaţii de stimă reciprocă.

Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: 8 tunuri de 38 cm, 12 tunuri de 15 cm şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 şi 37 mm.

Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm. Aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice.

În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră.

1940 – A avut loc Bătălia de la Dunkerque din cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Batălia de la Dunkerque este numele sub care sunt cunoscute apărarea şi evacuarea forţelor Aliaţilor care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane.

După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franţei a început în dimineaţa de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat şi a ocupat Olanda. După aceasta, a înaintat spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor şi a înaintat rapid spre vest, spre Sedan, după care şi-a schimbat direcţia de atac spre Canalul Mânecii. Această mişcare a fost numită de mareşalul Erich von Manstein tăietura de seceră.

Cele câteva contraatacuri aliate nu au reuşit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediţionar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză şi armata belgiană ceva mai la nord.

După ce au reuşit să atingă coasta Canalului Mânecii, germanii şi-au schimbat direcţia de atac spre nord, pentru a cuceri porturile din zonă şi pentru a prinde în capcană forţele britanice şi franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia.

Pe 24 mai, Hilter a vizitat cartierul general al lui Gerd von Rundstedt de la Charleville. Von Rundstedt a sugerat ca infanteria să atace forţele britanice la Arras, iar blindatele comandate de Kleist să se plaseze pe un front la sud şi vest de Dunkerque, de unde să distrugă forţele aliate care se retrăgeau din faţa Grupului de Artmate B.

O asemenea manevră ar fi permis germanilor să-şi consolideze poziţiile şi se pregătească pentru o înaintare spre sud, împotriva restului forţelor franceze. În plus, terenul din jurul Dunkerque-ului era considerat nepotrivit pentru atacul tancurilor, aşa că distrugerea forţelor aliate trebuia făcută de Luftwaffe  şi de infanteria Grupului de Armate B.

Pe 25 mai 1940, comandantul Grupului expediţionar britanic, generalul Gort, a decis să înceapă evacuarea forţelor din subordinea sa. Începând cu 25 mai până pe 28 mai, britanicii s-au retras cam 50 de kilometri spre nord-vest într-o pungă de rezistenţă de-a lungul frontierei franco-belgiene, care se întindea de la Dunkerque până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I francize, care se aflau în afara pungii de la Dunkerque.

Începând cu ziua de 27 mai a avut loc evacuarea de la Dunkerque. Blindatele germane au primit în aceiaşi zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai, într-o fâşie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin Bray-Dunes.

Din punga de Dunkerque au fost evacuate trupe aparţinând la cinci naţiuni: britanici, francezi, belgieni, olandezi şi polonezi.

Evacuarea cu succes a celor 338.000 soldaţi aliaţi de la Dunkerque a încheiat prima fază a Bătăliei Franţei. A asigurat creşterea moralului britanic, dar a lăsat armata franceză singură în faţa asaltului german.

Divizia a 51-a britanică a fost lăsată în ariergardă să acopere retragerea. Mulţi dintre ei au căzut în luptă sau au căzut prizonieri. Trupele germane au intrat în Paris pe 14 iunie şi Franţa a capitulat pe 22 iunie.

La Dunkirk (Dunkerque), a fost ridicat un monument din marmură după război. Textul se traduce prin: Pentru glorioasa memorie a piloţilor, marinarilor şi soldaţilor armatelor franceză şi aliate care s-au sacrificat în bătălia de la Dunkerque mai iunie 1940.

1920 – Constantin Brâncuşi a participat, la Paris, la „Festivalul Dada”, împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc, fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme”.

1916 – S-a născut scriitorul român Vintilă Corbul ( pe numele complet Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu), scriitor român contemporan și autor de scenarii de film.

A început să scrie încă din adolescență. „Babel Palace” este scris la 16 ani și „Sclavii pământului” este al doilea roman scris de Vintilă Corbul, la numai 18 ani.

Căderea Constantinopolului este creația cu cel mai mare succes al lui Vintilă Corbul și, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța, cartea a fost difuzată și sub formă de teatru radiofonic.

„Cenușă și orhidee la New York” este prima carte apărută cu semnăturile Vintilă Corbul și Eugen Burada, care a pus bazele unei colaborări de aproape 29 de ani.

A scris scenariile filmelor Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Nea Mărin miliardar (1979), filme regizate de Sergiu Nicolaescu.

Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile. Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.

Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada, ajutați de fostul ministru de externe Ștefan Andrei și de soția acestuia, cunoscuta actriță Violeta Andrei.

1896 – Nicolae al II-lea a fost încoronat ţar al Rusiei.

Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917, la sfârșitul revoluției din februarie.

A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici, la ordinul lui Lenin.

Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, nefiind numiți „mucenici”, atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină, dar, în schimb, ei au fost canonizați drept „cuvioşi”(supuși pătimirii).

1896 – Pentru prima oară, a apărut la bursă indicele Dow JONES, cel mai vechi indice al activităţii bursiere din SUA şi cel mai cunoscut indice bursier care reflectă evoluţia medie a cursului acţiunilor tranzacţionate la Bursa din New York.

A fost creat de economistul american Charles Dow, împreună cu Edward Jones.

1877 – La Bucureşti, a apărut ziarul Socialistul, fiind prima gazetă socialistă din România.

Ziarul a fost editat de Cercul socialist creat de Nicolae Codreanu.

După apariţia a trei numere, în urma unui avertisment al autorităţilor, ziarul şi-a schimbat numele în Cuvântul, suprimat de asemenea după un scurt timp de guvern.

1679 – A început construirea ansamblului arhitectural Mânăstirea Cotroceni, ctitorie a lui Şerban Cantacuzino, domn al Munteniei (1678–1688 ).

Biserica mânăstirii a fost demolată în 1984, reconstrucţia ei începând în 2003.

Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit Cotrocenii cei de sus, pentru a face deosebire de Cotrocenii de jos, denumire care se referea la satul de cărămidari care se afla la baza dealului.

Satul şi moșia au fost atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614, sub forma Cotroceni. Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i menționează documentele, Stoica, Preda și Istfan, susțineau că înainte de a fi devenit proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul, ei au stăpânit Cotrocenii.

1488 – A început construirea bisericii „Sf.Gheorghe” de la Voroneţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504).