17 iunie 1910, a avut loc zborul primului aeroplan românesc, proiectat, construit şi pilotat de Aurel Vlaicu

2018 – Atena și Skopje au semnat acordul pentru redenumirea fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în Macedonia de Nord.

1999 – Oamenii de ştiinţă au realizat prima clonare a unui embrion uman.

1997 – A fost adoptat Tratatul de la Amsterdam (Maastricht II) privind procesul de construcţie al Uniunii Europene (semnat la 2 octombrie 1997, a intrat în vigoare la 1 mai 1999).

1996 – Biroul Electoral al Municipiului Bucureşti a comunicat că la al doilea tur al alegerilor locale s-au prezentat la urne 53,79% din cetăţenii cu drept de vot.

Victor Ciorbea, candidatul CDR la funcţia de primar general, a câştigat alegerile cu 56,74% din voturi, iar contracandidatul său, Ilie Năstase, din partea PDSR, 43,26%,din voturile exprimate.

1994 – Preşedintele Ion Iliescu a promulgat Legea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune.

1977 – Au fost inaugurate, pe platforma industrială de est a Craiovei, lucrările de construcţie a întreprinderii societăţii mixte Oltcit, de autoturisme de mic litraj.

1976 – În România a fost emis un decret privind amnistierea infracţiunilor de trecere frauduloasă a frontierei prin care se graţiau pedepsele celor care fugeau din ţară.

Consiliul de Stat a dorit prin această măsură să stopeze tentativele de trecere frauduloasă a frontierei şi să readucă în România personalităţi aflate în exil.

1944 – Islanda a anunţat separarea sa definitivă de Danemarca şi s-a proclamat republică.

1934 – La Radiodifuziunea Română a debutat Ora soliştilor, emisiune muzicală la cererea ascultătorilor.

1932 – S-a născut Sabin Bălaşa, pictor .

Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3000 de piese.

A fost școlit la Craiova și apoi la București. A fost legat spiritual de Italia, pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii,dar și pentru a picta, în special de Florența. Aceeași legătură a simțit-o față de Iași, unde a realizat în intervalul 1968-1978 celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, și unde s-a simțit permanent acasă, motiv pentru care declara, cu umor, că este moldovean de origine oltean.

Celebritatea pe care i-au adus-o muralele de la Iași și pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevărată vânătoare pentru Sabin Bălașa.

Marii colecționari din România, dar și din Europa și SUA, i-au dorit lucrările, crescând cotația acestora la valori amețitoare pentru artiști cu mai puțin noroc sau talent, puternicii epocii i-au comandat și i-au plătit două lucrări dedicate cuplului Ceaușescu.

Succesele sale au atras și contestări vehemente, alimentate, cel mai adesea, de faptul că picturile sale se vindeau cu prețuri mult mai mari decât ale clasicilor români și absolut nesperate de contemporani.

Totuși, în special în ultimul deceniu, tocmai aceste prețuri au acționat ca un adevărat accelerator de performanță pentru piața de artă românească, care recunoștea un valoros pictor atunci când a început să vândă cu câteva mii de euro o lucrare, față de câteva sute cât primea de obicei.

După ce aceeași Sală a Pașilor Pierduți găzduise expoziția Sabin Bălașa, organizată de Galeriile de artă Top Business, în cadrul căreia cea mai ieftină lucrare costa câteva zeci de mii de euro, peste 60.000 de oameni, unii sosiți de departe, chiar din străinătate s-au întâlnit cu opera lui Sabin Bălașa reunită într-un simbolic transfer de semnificație între muralele realizate în anii 70 și lucrări recente ale maestrului care împlinea 70 de ani.

Sabin Bălașa s-a stins din viață în data de 1 aprilie 2008, la Spitalul Sfânta Maria din București, în urma unui cancer pulmonar. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași, la 5 aprilie 2008.

1928 – Amelia Earhart şi-a început călătoria, încercând să devină prima femeie care a zburat peste Oceanul Atlantic. Aceasta era pasageră, Wilmer Stutz, pilot, iar Lou Gordon, mecanic.

1926 – A venit pe lume Sergiu Rădăuţanu, fizician român din Republica Moldova, specialist în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare; academician al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, membru de Onoare al Academiei Române, membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică K.E.Ţiolkovski.

Sergiu Rădăuţanu s-a angajat plenar în munca de cercetare şi de activitate didactică, înscriind pe acest ogor pagini excepţionale.

A urmat liceul „B.P.Haşdeu” din Chişinău. În 1955 – absolvent al Universitatea de Stat din Chişinău. Din 1959 a fost şeful Laboratorului de Materiale Semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

La 26 ianuarie 1959, acesta a susţinut teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg), pe tema Cercetările soluţiilor solide în sistemele InAa-In2 Se3, iar la 17 iunie 1966, a susţinut teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Leningrad, pe tema Cercetările semiconductorilor de tip diamant cu structura defectă.

În anul 1964 a organizat prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitând funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973).

Domeniile de cercetări ştiinţifice şi activităţi inventive au fost: fizica şi chimia semiconductorilor, tehnologia şi aplicarea materialelor semiconductoare multiple şi electronica corpului solid.

De numele lui Sergiu Radăuţanu e legată descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare.

A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice.

A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, în mare parte găzduite în ediţia internaţională de prestigiu, inclusiv 30 de monografii, culegeri de articole şi volume colective ale multiplelor conferinţe ştiinţifice în domeniul respectiv, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii.

A organizat în R.S.S.M. şapte Conferinţe Unionale în domeniul Semiconductorilor, precum şi Conferinţa Internaţională Compuşii ternari şi multipli (Chişinău, septembrie 1990).

A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii D.Cantemir, preşedinte al Fundaţiei D. Gusti.

Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996).

Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest.

A participat activ la elaborarea programelor de colaborare ştiinţifică şi tehnică dintre România şi Republica Moldova, în calitate de membru al Comitetului Guvernamental Interministrerial.

A fost conducător de doctorat la mai bine de 60 teze de doctor şi 9 teze de doctor habilitat.

A fost membru al consiliilor de redacţie, printre care: Enciclopedia Sovietică Moldovenească – în 6 volume (Chişinău, 1976); Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc (Chişinău,1989); Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie în 2 volume (Chişinău, 1985); Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român), (Chişinău, 1983), al Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică) şi al revistei internaţionale Solar Energy Materials and Solar Cells.

1925 – A fost semnat, de către reprezentanţii a 37 de state, protocolul de la Geneva privind interzicerea utilizării în război a gazelor toxice şi paralizante şi a altor gaze asemănătoare şi mijloace bacteriologice.

1925 – S-a stins din viaţă inginerul român Anghel Saligny, realizatorul sistemului de poduri de la Cernavodă, cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume la acea dată.

S-a născut la 19 aprilie 1854, în judeţul Galaţi. A studiat la Focşani, iar apoi în Germania. A urmat Astronomia la Universitatea din Berlin, apoi Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg.

Pe timpul şederii în Germania, acesta a lucrat la execuţia mai multor proiecte, pentru ca la revenirea în ţară să fie numit inginer la Serviciul de poduri şi şosele.

A lucrat la construcţia caii ferate Ploieşti-Predeal, Adjud-Târgu Ocna şi Bârlad-Vaslui. În perioada 1884-1889, a fost implicat în construcţia de docuri şi antrepozite în Brăila şi Galaţi.

De numele lui se leagă şi construcţia primelor silozuri. Tot în acea perioadă a fost însărcinat să se ocupe de Serviciul studiilor liniilor Feteşti-Cernavodă. Marea sa realizare a fost construirea podului peste Dunăre.

Proiectul său a adus două mari inovaţii: sistemul nou de grinzi şi console pentru suprastructura podului şi, ca material nou de construcţii, oţelul moale.

1910 – A avut loc zborul primului aeroplan românesc, proiectat, construit şi pilotat de Aurel Vlaicu, pe dealul Cotrocenilor din Bucureşti.

Aeroplanul, după circa 40 de metri parcurşi pe pământ, s-a ridicat în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, după care a coborât uşor .

În amintirea acestui eveniment, la această dată, s-a marcat, până în anul 2004, Ziua aripilor româneşti (Ministerul Apărării Naţionale a stabilit, printr-un ordin din 1994, sărbătorirea Zilei aviaţiei la două date diferite: la 17 iunie şi la 20 iulie, ziua Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, ales de pionierii aviaţiei din ţara noastră, în 1913, ca patron al aviaţiei; în anul 2004, MApN a indicat data de 20 iulie ca zi unică pentru a sărbători aviaţia militară şi civilă).

1909 – A fost fondat, la Viena, Grupul de Artă Nouă, reprezentativ pentru mişcarea artistică de la sfârşitul secolului al 19-lea, cunoscut sub denumirea de „Art Nouveau”.

1885 – A sosti la New York, la bordul Fregatei franceze Isère, Statuia Libertăţii, simbol al SUA.

Monumentul este un cadou al Franţei făcut Statelor Unite, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenţei Americii de Nord.

1881 – La Bucureşti a avut loc semnarea primului Tratat de comerţ şi navigaţie româno-olandez, prin care cele două părţi îşi acordau reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate.

Convenţia a intrat în vigoare la data de 9 septembrie 1882.

1865 – România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris.

1825 – S-a născut, la Iaşi, Elena Cuza, soţia domnitorului Al. I. Cuza. Se numără printre personalităţile feminine reprezentative, a căror viaţă şi activitate s-au desfăşurat în strânsă legătură cu marile momente ale afirmării înaltelor idealuri revoluţionare de la 1848, ale eforturilor şi sacrificiilor pentru realizarea şi consolidarea Unirii Principatelor Române.

La 30 aprilie 1844 s-a căsătorit cu viitorul domn Al. I. Cuza, al cărui destin îl va împărtăşi tot restul vieţii.

De numele ei se leagă şi înfiinţarea, la Bucureşti, a unui azil pentru copii orfani, care a primit denumirea de Azilul „Elena Doamna”. Tot prin efortul ei a luat fiinţă, în România, prima organizaţie de Cruce Roşie.

1818 – S-a născut, la Paris, Charles Gounod, compozitor francez.

Primele sale cunoștințe muzicale le-a primit de la mama sa, o pianistă înzestrată, urmând apoi cursurile Conservatorului din Paris, avându-i ca profesori pe Frometal Halevy şi Pierre Zimmerman.

În anul 1839, acesta a fost distins cu „Premiul Romei” și a petrecut 3 ani de studii în străinătate, în special la Roma, unde a studiat muzica veche religioasă a lui Palestrina. Întors la Paris, a fost pe punctul de a deveni preot, dar, în contact cu muzica lui Robert Schumann și a lui Hector Berlioz, și-a descoperit adevărata vocație și s-a îndreptat către creația de operă.

Primele lucrări dramaturgice sunt operele „Sapho” (1851), „Călugărița însângerată” (1854) și „Medic fără voie” (operă comică – 1858), care (toate trei) nu au avut succes. În schimb, urmatoarea operă, „Faust”, l-a consacrat și l-a situat în rândul compozitorilor celebri.

Dintre creațiile ulterioare, numai „Romeo si Julieta” (1867) a rămas în repertoriul permanent universal.

Charles Gounod a mai compus numeroase lucrări vocale, instrumentale și simfonice, precum și compoziții religioase, fiind și un scriitor talentat (studiu de muzicologie asupra operei „Don Giovanni”, de Wolfgang Amadeus Mozart, și cartea autobiografică „Memoriile unui artist”).

Dintre lucrările sale vocale se remarcă geniala compoziție „Ave Maria”, o melodie suavă, suprapusă primului Preludiu din „Clavecinul bine temperat”, de Johann Sebastian Bach.

1775 – A avut loc lângă Charlestown (parte a Bostonului de astăzi), Massachusetts, bătălia de la Bunker Hill, cea mai mare luptă din timpul războiului american pentru independenţă, câştigată de englezi, însă cu pierderi majore de vieţi omeneşti în rândul trupelor sale.

1696 – A murit regele Ioan III Sobieski al Poloniei, fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul marelui hatman Stanislav Sobieski

Ioan al III-lea Sobieski (poloneză Jan III Sobieski) (17 august 1629 – 17 iunie 1696). A fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa. In iulie 1683 Sobieski vine în ajutorul Vienei asediate de turci cu 27 000 de cavaleri polonezi, care se adaugă celor 19 000 de soldați austrieci, 28 000 de soldați germani și altor câteva mii de soldați aliați. La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie.

A murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696 iar soția sa, Maria Cazimira, a murit în 1716, în Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia. Urmașul pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă pentru coroana poloneză, cunoscută sub denumirea de Războiul pentru succesiunea poloneză.

1473 – Miniaturistul Nicodim a terminat de scris şi decorat vestitul Tetraevanghel de la Humor, în care se află şi chipul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

1462 – ”Atacul de noapte”, bătălia între armata condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și armata condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman.

”Atacul de noapte” a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 17 iunie 1462. Campania a avut ca rezultat o victorie decisivă a românilor.

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari. Mehmed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l ucidă pe sultan.

Deși atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Sultanul și armata sa au fost total demoralizați și s-au retras din Țara Românească.