9 septembrie 1828, s-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus, cel mai important romancier al lumii
1999 – Navele aflate sub pavilion iugoslav, care staţionau în portul Constanţa, au fost blocate printr-un ordin al ministrului Transporturilor ca răspuns la comportamentul autorităţilor iugoslave faţă de flota fluvială românească.
1997 – Sinn Fein, partid naţionalist irlandez asociat cu IRA (Armata Republicană Irlandeză), s-a angajat să renunţe la violenţe şi să contribuie la instalarea procesului de pace în Irlanda de Nord.
1976 – Mao Zedong, preşedinte al Republicii Populare Chineze şi fondator al Partidului Comunist Chinez, a murit la vârsta de 82 de ani, din cauza bolii Parkinson.
În 1921, s-a numărat printre întemeietorii Partidului Comunist, timp în care a fost arestat de mai multe ori. În 1935, Mao a preluat controlul partidului şi a început lupta împotriva ocupaţiei japoneze, dar mai ales a dominaţiei imperialiste, inspirat fiind de mişcarea bolşevică. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a proclamat independenţa Chinei (1949) şi a început să îşi pună în aplicare ideile marxiste. A fost preşedinte al Guvernului Popular Central (1949-1954), lider al Republicii Populare Chineze (1954-1959) şi, în final, preşedinte de onoare al Comitetului pe Întreaga China al Consiliului Consultativ Politic Popular (1954-1976). A iniţiat „Revoluţia culturală”, concepută pentru relansarea spiritului patriotic în rândul chinezilor, care s-a soldat cu milioane de morţi. Ca orice lider absolut, şi Mao Zedong a fost atins de cultul personalităţii, astfel încât citate din opera sa şi portrete ale lui puteau fi zărite în toată ţara. A fost una din personalităţile influente ale secolului XX, cu un impact major în perioada „Războiului Rece”.
1971 – O revoltă a izbucnit în închisoarea de la Attica, New York. Cei încarceraţi au luat ostatici 30 de gărzi, protestând, în acest fel, faţă de condiţiile mizere de detenţie. Revolta a fost suprimată în mod violent câteva zile mai târziu, iar 43 de deţinuţi şi gărzi pierzându-şi viaţa.
1930 – Nicolae Titulescu a fost ales preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor. Figură marcantă a diplomaţiei europene în perioada interbelică şi orator deosebit, Nicolae Titulescu a studiat Dreptul în Franţa, iar mai apoi a devenit profesor universitar în Iaşi şi Bucureşti. După ce a ocupat postul de ministru de Finanţe în Guvernul Ion Brătianu-Take Ionescu, în 1920 şi-a început activitatea ca diplomat delegat la Conferinţa de Pace de la Paris. Un an mai târziu, a fost numit „trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României” la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mică întrerupere, până în 1932. A fost ales preşedinte al Ligii Naţiunilor de două ori consecutiv (1930 şi 1931), fapt nemaîntâlnit până atunci. A luptat pentru securitatea şi integritatea României, precum şi pentru menţinerea păcii în lume.
1914 – A luat sfârşit Bătălia de pe Marna, trupele germane fiind oprite să înainteze spre Paris. Aceasta a fost una dintre marile bătălii din Primul Război Mondial, la care au participat aproximativ 2 milioane de militari. Armatele aliate franco-engleze, comandate de generalul Joseph Joffre, au oprit ofensiva germană, condusă de mareşalul prusac Helmuth von Moltke.
1912 – A fost dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila, lucrare a lui Constantin Brâncuşi, fiind primul monument al lui Brâncuşi din Bucureşti.
1911 – A fost efectuată prima cursă poştală cu avionul, în Europa.
1886 – S-a adoptat, la Berna, prima Convenţie internaţională pentru protecţia operelor literare şi artistice.
1878 – Pe baza propunerii Consiliului de Miniştri, domnitorul Carol I a adoptat titlul de „Alteţă regală”, titulatură recunoscută ulterior pe plan internaţional.
1839 – S-a născut Charles Sanders Peirce, filosof şi logician american, născut în Cambridge, Massachusetts, cu studii la Universitatea Harvard. S-a făcut cunoscut prin lucrările sale de fizică, matematică şi chimie, pentru ca, ulterior, să se orienteze spre domeniile care l-au consacrat, filosofia şi logica. Peirce este fondatorul pragmatismului, în 1882, ideile sale regăsindu-se în articolul „Cum să facem clare ideile noastre”. Pragmatismul este prezentat ca o teorie care identifică semnificaţia unui termen sau a unei propoziţii cu totalitatea efectelor pe care acestea le produc. Este inventatorul cuantificatorilor, împreună cu Frege, şi este iniţiatorul semioticii, el realizând o clasificare a semnelor în semne iconice, indici şi simboluri.
1828 – S-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus
Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi) a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.
Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” , vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.
Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.
Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută și admirată de iubitorii de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum și răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vieții printre cei mai importanți scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicții.
Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeași măsură excesele burgheziei și ascetismul auto-impus al stoicismului. Deși și-a întemeiat un sistem propriu de credințe religioase, câștigând respectul gânditorilor laici, nu a reușit niciodată să reconcilieze conceptele de artă și frumos în viața reală.
Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta, anume viața și moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina” ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene.
Lung și rodnic a fost drumul vieții și al creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții („Război și pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”), numeroase nuvele și povestiri („Cazacii”, „Dimineața unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” și altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucțiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.
1743 – Rescriptul împărătesei Maria Terezia, prin care s-a dat dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania de a frecventa şcoala.
1585 – S-a născut Richelieu, cardinal şi om politic francez, reprezentantul cel mai de seamă al absolutismului în Franţa, cel care a contribuit la întemeierea Academiei Franceze. În timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, în perioada cât a fost prim-ministru (1624-1642), a condus efectiv Franţa. Pentru a repara prestigiul Franţei în Europa şi a împiedica întărirea puterii Habsburgilor, Richelieu a încurajat participarea statului (din 1635), alături de principii protestanţi germani şi de Suedia, împotriva Imperiului German şi a Spaniei la Războiul de 30 de ani.
1087 – A murit William „the Conqueror” („Cuceritorul”), Regele Angliei, cel care a contribuit la crearea statului feudal centralizat.