2021: Retras de la o licitație, un fragment de stelă mayaşă datând din secolul al VIII-lea era predat Guatemalei, ţara sa de origine, de o colecţionară franceză
2018: Era adjudecat la licitație, pentru suma de 432.500 de dolari, tabloul “Edmond de Belamy“, creat de un computer dotat cu inteligență artificială
Ziua Armatei Române: În ziua de 23 August 1944, mareşalul Ion Antonescu a fost chemat la palat de regele Mihai. Regele i-a cerut mareşalului să solicite sovieticilor armistiţiu, iar Mareşalul ceruse timp pentru a se consulta cu Hitler. Regele îl arestează cu ajutorul unei gărzi pregătită dinainte pentru aceasta. La radio se transmite proclamaţia regelui „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediat încetarea războiului cu Naţiunile Unite…”.
Armata română a întors armele împotriva armatei germane, care a devenit, peste noapte, armată de ocupaţie. Se încheia războiul împotriva ruşilor, a URSS, pe care România îl ducea alături de nemţi, cunoscut ca Războiul din Est, şi începea Războiul alături de Aliaţi împotriva Axei, împotriva Germaniei lui Hitler. Dar acest lucru nu s-a întâmplat imediat, începând cu a doua zi.
Până s-a încheiat armistiţului cu Aliaţii, la Moscova, în ziua de 12 septembrie 1944, armata română a fost prinsă la mijloc între nemţi şi ruşi. În această perioadă Armata roşie a dezarmat şi transportat în lagărele din Rusia mai mulţi militari români decât în perioada lupteleor de la Stalingrad şi Odessa. Regele credea că ruşii ne vor trata ca aliaţi. României i se aplica tratamentul unei ţări învinse.
Militarii români nu ştiau ei prea bine ce se întâmpla în spatele uşilor închise ale cancelariilor Aliaţilor.
Armata avea o nouă misiune, aceea de a elibera Transilvania. Era ocupată de trupele germano-hortiste. Şi asta cu ruşii în spate sau în cel mai bun caz alăturea. În marile bătălii din Transilvania, începând cu Sf. Gheorghe, Sângeorgiu, Oarba de Mureş, Cluj, Oradea, Satu Mare, Carei, armata română a dat ţării un nou tribut de sânge!
În dimineaţa zilei de 25 Octombrie 1944, tricolorul flutura la Carei. Armata română era cu primele trupe pe hotarul de Vest. Această zi a devenit o zi de sărbătoare pentru poporul român. Astăzi doar Armata, sărbătorindu-şi Ziua, reaminteşte, celor ce au uitat şi celor care poate nici nu ştiu, semnificaţia zilei de 25 octombrie 1944.
„Ziua de 25 Octombrie a reprezentat în istoria veacului trecut şi continuă să reprezinte un moment cu valoare de referinţă atât pentru cei care poartă cu onoare şi mândrie uniforma militară, cât şi pentru întregul nostru popor. Este ziua în care ostaşii Armatei Române au pus capăt ocupaţiei străine, eliberând ultimele plaiuri de pământ românesc. Mărturie vie a acelor vremuri sunt astăzi bravii veterani de război şi urmaşii tuturor eroilor căzuţi pe câmpurile de bătălie. 25 Octombrie constituie, mai presus de toate, un înălţător şi pios moment de aducere aminte a celor care au luptat până la sacrificiul suprem pe fronturile cumplite ale ultimei conflagraţii mondiale şi, a glorioaselor fapte de arme ale bunilor noştri părinţi şi bunici”.
În luptele pentru eliberarea Transilvaniei au participat 270.000 de militari români, din care au căzut în luptă circa 50.000 de soldaţi şi ofiţeri). (FOTO: batalion românesc din primul război mondial)
2011 – A murit Liviu Ciulei, regizor de teatru şi film, actor, scenograf şi arhitect; considerat părintele teatrului românesc modern; membru corespondent al Academiei Române. A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic, în piesa „Încătușarea” după piesa Animal Kingdom, scrisă de Philip Barry ; ulterior, s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scena „Omul care aduce plaoia” de Richard Nash.
În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei „Cum va place” a lui Shakespeare. A mai montat printre altele „Opera de trei parale” (Bertold Brecht), „O scrisoare pierdută” (Ion Luca Caragiale), „Azilul de Noapte” (Maxim Gorki), „Leonce și Lena” (Georg Büchner), „Elisabeta I” (Paul Foster). A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 și 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole.
Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând, practic în același timp, marii regizori de tearu David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate de Ion Besoiu și a avut reclamații făcute de Radu Beligan la aceeași instituție.
A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University și New York University în New York City. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra. A realizat scenografia a 125 de spectacole. Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre, ca sălile Studio ale teatrelor din Târgu Mureș și Pitești.
2006 – Guvernul a aprobat pachetul proiectelor de legi privind siguranţa naţională, după ce actele normative au fost amânate de mai multe ori în aşteptarea avizului din partea Ministerului Justiţiei.
2004: Cuba interzicea tranzacţiile cu dolari americani
2004 – A fost lansat proiectul Biblioteca Virtuală Naţională de Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi firma Softwin.
2001 – Microsoft a lansat Windows XP.
1997 – A avut loc, la Luxemburg, reuniunea miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene, care a decis ca în procesul de aderare a statelor foste comuniste să existe un „prim val”, în care să fie incluse numai o parte din statele candidate.
1987 – A fost dat în exploatare cel de-al doilea tronson (Piaţa Unirii – Platforma industrială Pipera), al celei de-a doua magistrale a metroului bucureştean.
1983 – Forțele militare americane au invadat statul Grenada, șase zile după ce primul ministru Maurice Bishop și câțiva suporteri au fost executați în timpul unei lovituri de stat.
1978 – S-a inaugurat Spitalul Clinic al municipiului Bucureşti, cea mai mare unitate medicală din România.
1971 – În urma Rezoluției ONU nr.2758, Republica Populară Chineză s-a alăturat Organizației Națiunilor Unite. De atunci, Taiwanul nu mai este reprezentat al ONU.
1965 – A fost înființat, la Mangalia, primul Muzeu al Marinei.
1940 – Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării au fost înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri (Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).
1936 – Printr–o circulară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost înfiinţat Corpul Muncitorec Legionar. În timpul rebeliunii legionare din 1941, cele mai multe atrocităţi au fost comise de acest Corp .
1936 – S-a constituit Axa Berlin-Roma, prin încheierea unui amplu tratat de cooperare între Germania şi Italia.
1926 – Libanul, care din 1920 a fost unit cu Siria şi administrat de Franţa, sub mandatul Societăţii Naţiunilor, s-a separat de Siria şi proclamat republică sub controlul Franţei.
1921 – S-a născut Mihai I de Hohhenzollern Sigmaringen, rege al României în perioadele 1927-1930 (sub regenţă) şi 1940-1947; membru de onoare al Academiei Române; fiul regelui Carol al II-lea al României (1930-1940) şi al reginei Elena, principesă de Grecia; la începutul celei de-a doua domnii, Mihai I a sprijinit campania militară din Est pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, ocupate de sovietici; în anii 1943 şi 1944, în condiţiile previzibilei victorii a Aliaţilor, Mihai I şi apropiaţii săi (liderii unor partide politice democratice, cercuri din Armată) au întreprins demersuri politico-diplomatice pentru ieşirea din război, ruperea alianţei cu Germania şi alăturarea României la coaliţia Naţiunilor Unite; atribuţiile sale vor fi treptat reduse; la 30 decembrie 1947 va fi obligat de comunişti să semneze actul de abdicare (pentru el şi urmaşii săi) de la prerogativele regale şi să părăsească ţara; revine pentru prima dată oficial în România, cu familia, în 1992, pentru o scurtă vizită; cu prilejul vizitei din 1997 i se redă cetăţenia română, retrasă, în 1948, de autorităţile comuniste; în luna mai 2001, fostul suveran al României a primit drept reşedinţă Palatul Elisabeta din Bucureşti (în baza legii privind acordarea unor drepturi foştilor şefi de stat ai României).
1920 – A avut loc, în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi convocat organul suprem, Sfatul Ţării.
Vasile Cijevschi a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918. La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.
1913 – A venit pe lume Klaus Barbie, ofiţer SS german, şeful Gestapoului din Lyon.
Nikolaus „Klaus” Barbie, supranumit şi „Măcelarul din Lyon”, a fost judecat şi condamnat în Franţa pentru crime de război. A murit pe 25 septembrie 1991.
1864 – Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de organizare a Muzeului Naţional de Antichităţi.
1831 – În palatul boierului Vasile Beldiman, cărturar şi mare patriot, s-a deschis Institutul de Educaţie de la Miroslava, actualul Grup Şcolar Agricol „M. Kogălniceanu”, fiind una din primele aşezăminte şcolare de acest fel din Moldova. Tot aici, în 1865, a fost înfiinţată Şcoala de sericicultură, care va forma generaţii de absolvenţi ce se vor impune atât pe plan naţional, cât şi internaţional. La 30 august 1867, tot la Miroslava, a fost înfiinţată prima şcoală agricolă de stat din Moldova.
1825 – A văzut lumina zilei Johann Strauss, compozitor austriac, fiul lui Johann Strauss (tatăl).
Şi-a făcut ucenicia muzicală sub atenta supraveghere a tatălui său; a debutat ca dirijor la 19 ani, stârnind admirația celor din jur. Presa îi remarca talentul, iar admiratorii și prietenii au lansat sloganul: „Noapte bună Lanner, bună seara, Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul !”.
Cutreieră lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească. Paralel cu activitatea concertistică, a desfășurat o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: Dunărea albastră, Viață de artist, Sânge vienez, Vals imperial, Povești din pădurea vieneză, Vocile primăverii
Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen.
1824 – Ţarul Alexandru I a sancţionat hotărârea Consiliului de Miniştri de a acorda Senatului dreptul să aprobe actele de proprietate asupra sectoarelor de pământ din Basarabia ţaristă, dăruite prin decret imperial diferitor persoane.
1767 – S–a născut Henri–Benjamin de Rebecque Constant, om politic, ziarist şi scriitor elveţian de limbă franceză, autor al întâiului roman autobiografic „Adolphe” (1818 – capodopera sa), intrând astfel în istoria literaturii ca făuritor al romanului modern de analiză psihologică.
1647 – A murit Evanghelista Torricelli, fizician şi matematician italian; a pus în evidenţă existenţa presiunii atmosferice (1643), construind primul barometru (tubul T); primul care a măsurat presiunea atmosferică cu ajutorul barometrului cu mercur, aparat pe care l-a inventat în anul 1643. Acest aparat era format dintr-un tub de sticlă lung de 1 m umplut cu mercur, închis la un capăt; acoperind capătul deschis, Torricelli l-a întors și l-a scufundat cu gura în jos într-un vas în care se afla tot mercur. Eliberând capatul deschis al tubului, nivelul mercurului în tub a coborât, formându-se deasupra mercurului un spațiu numit „camera barometrică”. Întotdeauna nivelul mercurului se oprea în jurul valorii de 75 cm indiferent de vreme.
1632 – Matei Basarab l-a înfrânt pe Radu Alexandru Iliaş în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita, capătând, în cele din urmă, domnia de la sultan (23 februarie 1633). A fost înmormântat la Târgovişte, iar mai târziu oasele i-au fost aduse la mănăstirea Arnota.
1415 – A avut loc Războiul de O Sută de Ani: Armata lui Henric al V-lea al Angliei a înfrânt armata franceză în Bătălia de la Azincourt. Războiul de 100 de Ani nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilități întrerupte de perioade lungi de pace.
Când a început războiul, Franța avea o populație de 14 milioane și era cea mai puternică forță militară din Europa; Anglia avea o populație de numai 4 milioane.
Victoriile pe care englezii le-au purtat la Crecy (1346), și mai târziu la Poitiers (1356), i-au uimit și i-au umplut de un imens orgoliu. În 1347 au pus stăpânire pe Calais, care le asigura dominația asupra Canalului Mânecii (au avut control asupra lui peste 40 de ani), și pe care l-au păstrat două sute de ani, perioadă în decursul căreia au expulzat aproape toți băștinașii și i-au înlocuit cu englezi. În sfârșit, în 1361, regele Angliei făcea pace la Bretigny și, după ce a pretins întreg regatul Franței, s-a mulțumit cu Aquitania, comitatul de Ponthieu și cu Calais. Era o pace ineficace, căci nu rezolva singura chestiune deosebit de serioasă: suveranitatea englezilor asupra provinciilor care nu mai voiau să fie engleze. Notabilitățile din La Rochelle spuneau: „Ne supunem englezilor cu vorba, dar cu inima niciodată”.
Începutul „Războiului de 100 de Ani” a constitui pentru Anglia o perioadă de aparentă prosperitate; furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave au făcut avere. Jefuirea Normandiei a dus la îmbogățirea soldaților și a familiilor lor; nevoia de bani a regelui a permis orașelor și indivizilor să cumpere libertăți la prețuri convenabile.
Două clase s-au dezvoltat atunci cu rapiditate în mediul rural englez: clasa fermierilor, semiproprietari, liberi pe pământurile închiriate de ei, intermediari între cavaler și fostul vilan, și clasa muncitorilor agricoli care au scăpat de șerbie, fie răscumpărându-se ei înșiși, fie refugiindu-se timp de un an și o zi într-un oraș proteguit printr-o cartă. Multă vreme, seniorii și parlamentele au mai încercat să lege de pământ mâna de lucru, dar au eșuat. În Anglia, epidemia de ciumă neagră a ținut deosebit de mult; stationară în 1349, a reînceput în anul următor reducând populația regatului de la 4 milioane la circa 2 milioane și jumătate.
În anul 1356, fiul regelui Eduard al III-lea, Prințul Negru, s-a aflat la Poitiers în aceeași situație ca tatăl său la Crecy cu 10 ani în urmă. Ioan al II-lea a respins toate încercările Prințului de a negocia și a atacat; bătălia de la Poitiers a avut un curs similar cu cea de la Crecy, însă regele Ioan a întreprins un alt atac dezastruos după o perioadă de trei ani. Când lupta a luat sfârșit, floarea cavaleriei franceze a fost doborată, regele însuși căzând prizonier. Deși Eduard al III-lea a renunțat la tronul Franței, semnarea Tratatului de la Bretigny reprezenta un mare triumf în favoarea sa. Aparent definitiv, triumful a fost de scurtă durată.
1400 – A încetat din viaţă Geoffrey Chaucer, poet englez, părintele poeziei engleze şi întemeietorul limbii literare. Capodopera sa „Povestiri din Canterbury” (1387) constituie un tablou sugestiv, impregnat de ironie, al societăţii medievale anglo-saxone.
1147 – O armată a cruciaților (sub conducerea lui Konrad al III-lea) a fost învinsă în bătălia de la Dorylaeum de trupele Sultanatului de Rum, un stat care a existat între anii 1037–1194, cu capitala la Niceea (apoi la Iconium), fiind continuatorul direct al imperiului Selgiuk , numit uneori şi Sultanatul Konya (sau Sultanatul de Iconium).
