8 noiembrie 1793, a fost deschis publicului Muzeul Luvru din Paris, unul dintre cele mai mari şi faimoase din lume
2017: Era inaugurat Luvru Abu Dhabi, considerat primul “muzeu universal” din lumea arabă
2015: O chitară care îi aparţinuse legendarului John Lennon se vindea la o licitaţie cu aproape 2 milioane de jumătate de dolari
1994 – A fost inaugurat cel mai mare canal de irigaţii din lume. Eufratul varsă 30 m3 pe secundă spre una din cele mai secetoase regiuni ale Turciei, câmpia Harran din sud–estul ţării.
1993 – A fost înfiinţată Misiunea Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei.
1991 – Frontul Popular din Moldova şi alte nouă organizaţii şi ligi pro-unioniste au lansat un apel către preşedintele României, Guvern şi Parlament, în care se cerea ca în noua Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din Basarabia şi nordul Bucovinei aceleaşi drepturi şi obligaţii ca pentru cetăţenii români, inclusiv dreptul la cetăţenie română.
1985 – Adunarea Generală a ONU a adoptat, la iniţiativa României, rezoluţia privind Anul Internaţional al Tineretului.
1939 – A avut loc incidentul Venlo: doi agenţi britanici din SIS, maiorul Richard Stevens şi căpitanul Paine Best au fost capturaţi de germani la graniţa Olandei cu Germania, într-o zonă neutră. Au fost închişi într-un lagăr german până la sfârşitul războiului.
1926 – A fost inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, la iniţiativa profesorului Ion Petrovici, ministrul Instrucţiunii (1926-1927) în Guvernul Alexandru Averescu din România. Primul decan a fost Irineu (Ioan) Mihălcescu, viitorul mitropolit al Moldovei (1939-1947).
Profesori titulari: Ştefan Ciobanu, Constantin Fedeleş, Gala Galaction, fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu, Iuliu Scribian, Ivan Savin. Profesori agregaţi: Toma Bulat, Nichifor Crainic, Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Tomescu, Vasile Radu, N.Popescu-Prahova, Dumitru Popescu Moşoae. Decani: Irineu (Ioan) Mihălcescu (noiembrie 1926 – februarie 1928), Gala Galaction (1 martie 1928 – 1 martie 1930), C. Iordăchescu (1 martie 1930 – 1 martie 1932), N. Popescu-Prahova (1 martie 1932 – 1 martie 1938), Vasile Radu (1 martie 1938 – 1 decembrie 1938), N. Popescu-Prahova (1 decembrie 1938 – 28 iunie 1940).
1926 – S-a înfiinţat Institutul Naţional Zootehnic din Bucureşti, România, sub conducerea lui Gheorghe R. Constantinescu.
1926 – A încetat din viaţă Victor Babeş, medic şi bacteriolog român, fiul lui Vicenţiu Babeş, academician (1893), profesor universitar la Bucureşti, România. Victor Babeş este unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat din lume de bacteriologie, în colaborare cu Victor Cornil (Paris, 1885). Savantul a avut contrubuţii importante în studiul leprei, turbării, difteriei, tuberculozei. A introdus vaccinarea antirabică şi a pus bazele seroterapiei în România.
1916 – S-a născut, la Zalău, filozoful român Alexandru Dragomir. A făcut liceul la Cluj, iar apoi a absolvit Facultatea de Drept în 1937 şi Facultatea de Litere şi Filozofie în 1939, ambele la Universitatea din Bucureşti; (d. 13.11.2002).
În 1941, timp de patru luni, a urmat în Germania, la Universitatea din Breslau (astăzi Wroclaw), cursuri şi seminarii de elină, latină şi germană. A fost doctorandul lui Martin Heidegger, fiind înscris la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filozofie) al Universităţii „Albert-Ludwig” din Freiburg. A făcut prima traducere în limba română a unui text heideggerian, „Was ist Metaphysik?” (Ce este metafizica?).
În 1943, pe când Dragomir pregătea dizertaţia privind metafizica lui Hegel, în preajma susţinerii doctoratului este rechemat în ţară, fiind mobilizat şi trimis pe front.
Instaurarea regimului comunist în România a oprit evoluţia firească în mediul universitar a lui Alexandru Dragomir, care a fost înlăturat şi marginalizat, ca mulţi alţi oameni de valoare.
În 1946, Constantin Noica l-a invitat să ţină prelegeri despre Hegel la „Şcoala de înţelepciune” de la Andronache. După anul 1948 a devenit un „filozof clandestin”, cunoscut doar într-un cerc restrâns. A fost nevoit să facă tot felul de activităţi fără legătură cu filozofia şi competenţele sale: funcţionar la serviciul vânzări, corector, merceolog, achizitor la hidrocentrala de la Bicaz.
Începând cu anul 1984, în locuinţa lui Gabriel Liiceanu, Dragomir a ţinut o serie de prelegeri pe teme diverse: „O interpretare platoniciană la „O scrisoare pierdută”, „Întrebare şi răspuns”, „Modalităţi de autoînşelare”, „Socrate – înfruntarea filozofiei cu cetatea”, „Despre lumea în care trăim”. Din opera sa apărută postum amintim: „Crase banalităţi metafizice”, 2004, 2008; Cinci plecări din prezent. Exerciţii fenomenologice”, 2005; “Caietele timpului”, 2006; “Seminţe”, 2008.
1908 – A văzut lumina zilei Martha Gellhorn, ziaristă, prima femeie corespondent de război. A fost a treia soţie a lui Ernest Hemingway.
1901 – A venit pe lume Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965.Între anii 1945 şi 1954 a fost secretar general, iar între anii 1955 şi 1965, prim-secretar al CC al PMR şi preşedintele Consiliului de Stat al RPR. În perioada 1948-1958 a optat pentru modelul stalinist, facilitând aservirea totală a României intereselor URSS. A instaurat un regim totalitar, de represiune poliţienească, căruia i-a căzut victimă o mare parte a elitei politice, militare şi culturale a ţării. După 1958, în plan extern, a evoluat treptat spre o distanţare de URSS.
1900 – S-a născut prozatoarea americană Margaret Mitchell, autoarea romanului care a stat la baza celebrului film Pe aripile vântului.
Pentru romanul Gone with the Wind („Pe aripile vântului”) care apăruse în 1936, a primit Premiul Pulitzer în anul 1937. Filmul cu acelaşi nume, din anul 1939, cu Vivien Leigh şi Clark Gable în rolurile principale, este unul din filmele de mare succes al tuturor timpurilor. „Pe aripile vântului” a fost singurul ei roman.
1895 – La această dată fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen, făcând nişte experienţe privind descărcările electrice în gaze, a descoperit radiaţiile X (denumite şi „radiaţiile R”). În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică.
Wilhelm Conrad Rontgen s-a născut în 1845 in Lennep, la 40 de Km de oraşul Dusseldorf. Din 1888 a fost profesor şi director la Institutul de Fizică din cadrul Universităţii din Wurzburg, unde a descoperit Razele X în 1895. Razele X au fost descoperite din pură întâmplare, în timp ce profesorul făcea experimente având Wurzburg. Prima radiografie din lume a fost mâna soţiei savantului Rontgen . Datorită naturii misterioase a acestor raze, au fost denumite Raze X, x fiind notaţia matematică uzuală pentru necunoscute. În 1901, Wilhelm Conrad Rontgen a devenit primul laureat al Premiului Nobel pentru Fizică. Este interesant faptul că, în copilărie şi adolescenţă, Rontgen nu dădea semne de aptitudini ieşite din comun, însă avea o pasiune (pe care a păstrat-o toată viaţa) de a face farse mecanice complicate, îndelung elaborate. Savantul german a murit la Munchen în 1923 din cauza unui carcinom intestinal. Cea mai cunoscută aplicaţie a Razelor X o constituie folosirea lor în diagnosticele medicale (pentru radiografii). De asemenea, sunt folosite în radioterapie pentru distrugerea tumorilor. În plus, Razele X au nenumărate aplicaţii industriale şi în domenii ale cercetării ştiinţifice, de la biologie la astronomie.
1892 – A avut loc Congresul Partidului Naţional-Liberal la Iaşi, care a adoptat un nou program şi a confirmat alegerea din iunie a lui Dimitrie A. Sturdza ca preşedinte al Partidului.
1885 – Nicolae Grigorescu a terminat marea pânză Atacul de la Smârdan, comandată în 1878 de Primăria Bucureşti, România.
1885 – A avut loc dezvelirea statuii lui Gheorghe Lazăr în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Statuia lui Gheorghe Lazăr este opera sculptorului Ion Georgescu.
1885 – S-a fondat Partidul Liberal-Democrat condus de Dimitrie C. Brătianu, unind în rândurile sale pe toţi cei nemulţumiţi de guvernarea liberală a lui I.C. Brătianu, inclusiv pe Mihail Kogălniceanu şi grupul liberalilor moldoveni grupaţi în jurul acestuia. A funcţionat până la 24 martie 1890, când s-a unificat cu Partidul Naţional Liberal.
1874 – A fost inaugurată statuia lui Mihai Viteazul din Bucureşti (Piaţa Universităţii); statuia a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse şi este primul monument de această factură din Capitală.
1869 – S-a născut medicul Nicolae Paulescu. A întreprins numeroase cercetări asupra fiziologiei splinei şi pancreasului endocrin. A descoperit insulina, publicând în august 1921 rezultatele cercetărilor sale. Este membru post-mortem al Academiei Române (1990). Abia peste 50 de ani a fost recunoscută prioritatea lui Paulescu în descoperirea insulinei faţă de medicii canadieni Frederick Grant Banting şi John James Rickard Macleod, care au anunţat descoperirea insulinei în decembrie 1921 şi pentru care au luat Premiul Nobel pentru medicină pe 1923.
Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în Bucureşti. A urmat clasele elementare la „Şcoala primară de băieţi nr. 1, Culoarea de Galben” şi, în 1880, se înscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care l-a absolvit în 1888. Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru ştiinţele naturale, pentru fizică şi chimie, precum şi pentru limbile străine, clasice şi moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician şi anatomo-patolog, şi apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux şi secretar de redacţie al revistei „Journal de Médecine Interne”. În anii 1897-1898 a urmat şi cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe din Paris, obţinând în 1899 titlul de „Doctor în Ştiinţe” cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor poziţii ale corpului şi Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la cea verticală. În anul 1901, a obţinut la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ştiinţe cu dizertaţia Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii). În anul 1900 s-a reîntors în ţară şi numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină şi Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureşti. În anul 1902 şi-a deschis cursul de Fiziologie cu prelegerea Generaţia spontanee şi darwinismul în faţa metodei experimentale, iar în 1905 a ţinut trei lecţii faimoase Finalitatea în biologie, Materialismul, Suflet şi Dumnezeu) ce vor alcătui volumul Noţiunile „suflet” şi „Dumnezeu” în fiziologie, publicat în acelaşi an şi reeditat în 1944 şi 1999.
1865 – Dieta Transilvaniei a votat încorporarea Transilvaniei la Ungaria. Autonomia principatului a fost desfiinţată, iar treburile şi interesele acestui teritoriu locuit de români au fost discutate şi hotărâte de Dieta de la Budapesta.
1823 – S-a născut Joseph Monier, un grădinar francez, considerat a fi inventatorul betonului armat modern.
În tentativele sale de a obţine ghivece de flori mai rezistente, grădinarul Joseph Monier a încercat, printre altele, și betonul turnat într-o formă în care se găsea un „schelet” din sârmă ce avea conturul aproximativ al ghiveciului pe care dorea sa-l construiască.
La Expoziția de la Paris din 1867, inginerul francez François Hennebique a studiat cu mare interes tuburile de beton armat concepute de Joseph Monier ,care l-au stimulat să găsească o soluție de aplicare a acestui procedeu la construcția de clădiri. În același an a primit un brevet de invenție pentru noul material, betonul armat folosit la construcția grinzilor, plăcilor, tuburilor și stâlpilor.
1793 – A fost deschis publicului Muzeul Luvru din Paris, unul dintre cele mai mari şi faimoase din lume. Clădirea în care se afla muzeul, fost palat regal, se află în centrul capitalei Franţei şi găzduiesşte celebre opere de artă.
A fost deschis în timpul Revoluţiei Franceze. Clădirea a fost în secolele XIII-XV reşedinţă a regelui Francisc I, iar mai apoi închisoare politică. În secolul al XVI-lea, castelul a fost reconstruit de arhitectul Pierre Lescot în stilul Renaşterii, iar decoratţiunile au fost realizate de artistul francez Goujon.
În perioada următoare, regii Franţei, în special Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-lea, şi-au lăsat rând pe rând amprenta asupra clădirii. În secolul al XVIII-lea, Percier şi Fontaine au primit ordinul să mărească palatul cu o nouă aripă, care a fost construită în stil Empire. Colecţia de artă a crescut în tot acest timp, pentru că, dacă la început, în palat se aflau doar picturile strânse de Francisc I, ulterior ceilalţi regi au adunat o mulţime de obiecte antice, precum şi opere ale artiştilor vremii.
Primul care a propus ca palatul să devină muzeu naţional, în care să aibă acces publicul larg, a fost scriitorul francez Denis Diderot. După deschiderea muzeului, colecţia Luvrului a crescut rapid, astfel încât s-a acordat un spaţiu mai mare în clădire operelor achiziţionate ori donate.
În secolul XX, muzeul a fost îmbogăţit cu o bibliotecă de artă şi arheologie, precum şi cu un laborator pentru studierea ştiinţifică a lucrărilor şi restaurarea lor. În 1993, la cea de-a 200-a aniversare a Luvrului, întreaga clădire a fost transformată în muzeu.
Ca parte a proiectului „Marele Luvru” iniţiat de preşedintele francez François Mitterand, în faţa fostului palat a fost ridicată o piramidă din sticlă de arhitectul american de origine chineză, I. M. Pei, ce a fost inaugurată la 30 martie 1989.
1520 – Regele danez Christian al II-lea a început cu execuția în masă a nobililor suedezi, care este cunoscută sub numele de „Baia de sânge de la Stockholm”. Aceasta a avut loc în urma invadării Suediei de către forțele daneze comandate de regele Christian al II-lea. Masacrul a avut loc în perioada 7–9 noiembrie 1520, cu punctul culminant în ziua de 8, când circa 80–90 nobili și clerici au fost executați, în ciuda promisiunii de armistiţie generală dată de rege.
Christian al II-lea (1 iulie 1481 – 25 ianuarie 1559) a fost rege al Danemarcei, Norvegiei (1513-1523) și al Suediei (1520-1523), în timpul Uniunii de la Kalmar.
1476 – Ştefan cel Mare al Moldovei a pus stăpânire pe Târgovişte. În locul lui Laioltă Basarab, care a fugit spre Dunăre, a fost instalat Vlad Ţepeş, recucerind tronul.
794 – Capitala imperială japoneză a fost stabilită la Kyoto (numit iniţial Heiankyo – „Capitala păcii şi liniştii”). Din anul 1868, Japonia şi-a mutat capitala la Tokio
30 – S-a născut împăratul roman Nerva.
Cezar Augustus, Marcus Nerva Cocceius a fost împărat roman între anii 96 şi 98. La 18 septembrie 96, împăratul Domiţian a fost asasinat în urma unei conspiraţii de palat în care era implicată Garda pretoriană.
În aceeaşi zi, Nerva a fost declarat împărat de Senatul Roman, prima dată când Senatul a ales un împărat roman. Noul conducător al Imperiului Roman a promis să restabilească libertăţile care au fost reduse în timpul guvernării autocrate lui Domiţian. Cu toate acestea, domnia scurtă a fost marcată de dificultăţi financiare şi de incapacitatea sa de a-şi afirma autoritatea sa asupra armatei române. În anul 97, l-a adoptat ca moştenitor al tronului şi succesor al său, pe Traian, un general tânăr şi popular în rândurile armatei. Nerva a murit din cauze naturale, la 27 ianuarie 98.
