2013: Un marş al susținătorilor monarhiei reunea peste 1.000 de persoane la București
2007 – În timpul Summit-ului Ibero-American din Santiago de Chile, regele Juan Carlos I al Spaniei l-a apostrofat pe preşedintele venezuelean Hugo Chávez: „Por que nu te callas?”(De ce nu taci din gură?”),după ce Chávez l-a întrerupt neprotocolar, în mod repetat , pe prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero, în timpul discursului său.
Intervenţia regelui Spaniei a făcut senzaţie, devenind chiar ton de apel pe numeroase telefoane mobile şi subiectul unor videoclipuri postate pe YouTube.
2006 – S-a înființat, la Roma, Partidul Românilor din Italia („Partidul Identitatea Românească”).
2001 – Organizaţia Mondială a Comerţului a aprobat aderarea Chinei.
2000 – A încetat din viaţă fostul premier francez Jacques Chaban-Delmas; redactor la cotidianul „L’intransigent” la începutul anilor ’30. În timpul celui de-Al doilea Război Mondial, a intrat în Rezistenţă, devenind cel mai tânăr general al „armatei din umbră”.
2000 – Republica Federală Iugoslavia a fost admisă oficial în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), din care fusese suspendată în 1992.
1970 – Marele Zid Chinezesc a devenit obiectiv turistic.
Prima porțiune a zidului a fost construită în a doua jumătate a secolului V î.e.n., în timpul dezbinării Imperiului chinez (475 – 221 î.H ), cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.
În anul 214 î.H, împăratul Qin Shi Huangdi a permis să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa „huni”). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi. Din acele timpuri zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493 a început împăratul Hongzhi construcția zidului dinastiei Ming, care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de costisitoare. Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită. Grosimea zidului este foarte diferită, de exemplu, în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m grosime. La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme. Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare, care făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.
Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 10.000 de kilometri lungime, fiind și astăzi „cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.), a poruncit să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi. Astfel, a înaintat atât spre est, cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru.
În timpul următoarei dinastii Han (206-220 i.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 10.000 kilometri lungime. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi).
Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 8 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategic, dar și ca drum comercial.
Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor.
1951 – A fost efectuată prima convorbire telefonică la distanţă, fără să fie nevoie de asistenţa unui operator.
1928 – S-a format un guvern naţional-ţărănesc, în frunte cu preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din România, Iuliu Maniu, care a înăsprit măsurile antimuncitoreşti.
1919 – S-a născut Mihail Kalashnikov, inventator rus, creatorul celebrului pistol mitraliera AK-47.
În 1938 a fost înrolat în Armată, în această perioadă urmând cursurile unei şcoli tehnice, iar în 1941 a fost rănit grav în timpul luptelor purtate pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aflat pe patul spitalului, a început să lucreze la proiectul unui mecanism care să numere focurile de armă trase dintr-o pistol.
După şase ani de muncă, Kalashnikov a creat AK-47 (Automatic Kalashnikov model 1947), armă care a intrat în dotarea Armatei Roşii doi ani mai târziu. Autorităţile sovietice i-au acordat numeroase onoruri şi distincţii, Kalashnikov primind inclusiv titlul de doctor în Ştiinţe Tehnice.
1898 – Biblioteca Academiei Române a devenit bibliotecă publică pentru cercetători.
1895 – A decedat Alexandru Odobescu, scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864) și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa, descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).
1872 – A avut loc inaugurarea Universităţii din Cluj (înfiinţată pe baza unui decret imperial din 12.X.1872), cu patru facultăţi: Filosofie şi Litere, Matematici şi Ştiinţele Naturii, Drept şi Medicină (clădirea a fost construită după planurile arhitecţilor Ferdinand Fellner şi Herman Helmer).
1697 – A venit pe lume William Hogarth, pictor şi grafician englez .
William Hogarth s-a născut la 10 noiembrie 1697 în cartierul West Smithfield (Londra). Tatăl lui, Richard Hogarth, învățător cu venituri modeste, a sfârșit prin a fi aruncat în închisoare, pentru că nu își putea plăti datoriile. În apropierea închisorii, pe terenuri special destinate acestui scop, locuiau familiile deținuților. După ce tatăl său și-a ispășit pedeapsa, familia s-a mutat, iar William a intrat în atelierul unui gravor-aurar, pe nume Ellis Gamble. Aici a învațat arta decorativă și-a căpătat îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 și-a deschis propriul său atelier. Încă de atunci se opunea curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și executa gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp a realizat ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu a renunțat la ambiția de a picta. Pentru aceasta s-a înscris la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. A intrat în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu a fost mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725, s-a transferat în atelierul lui James Thornhill. O prietenie adâncă s-a legat între maestru, familia acestuia și ucenic. Tânărul pictor s-a certat în scurtă vreme cu maestrul său. În primăvara anului 1729 a răpit-o pe fiica lui Thornhill, Jane, în vârstă de 19 ani, cu care s-a căsătorit în secret. Tânăra pereche s-a stabilit în South Lamberth. Abia după un an socrul l-a iertat și l-a acceptat ca ginere. În primele tablouri ale lui Hogarth, create între anii 1725-1728, domină satira socială și o tematică legată de teatru. În 1729 a fost solicitat să decoreze noile Spring Gardens, cunoscute mai târziu sub numele de Grădinile „Vauxhall”. După terminarea lucrărilor (în anul 1732), artistul a primit, în semn de recunoaștere, dreptul viager de a intra în Spring Gardens fără să plătească, însoțit de un număr de până la șase invitați. A realizat portrete de familie și a inițiat un nou gen de pictură, cunoscut sub numele de „conversation piece”, care asociază elemente specifice portretului cu scene de viață și peisaje.
1688 – S-a terminat tipărirea Bibliei în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu. Textul era o sinteză a eforturilor depuse, timp de trei veacuri, de către cărturarii români din toate ţările româneşti, considerat cel dintâi document de limbă literară, pe înţelesul tuturor românilor.
1508 – A apărut prima carte tipărită în Principatele Româneşti, Liturghierul (Rânduiala dumnezeieştii slujbe şi în ea a diaconilor), în limba slavonă.
Aceasta a fost tiparită la Mănăstirea Dealu, Muntenia, de ieromonahul Macarie, la cererea domnitorului Radu cel Mare. Macarie a mai tipărit apoi încă două cărţi bisericeşti, însă Liturghierul este cea mai reuşită pentru că are aspectul cel mai elegant şi ornamentele cele mai frumoase.
Volumul este o traducere din limba greacă, fiind considerată o formă rară între liturghierele slavone. După câte se pare, nu s-au păstrat decât cinci exemplare din această carte. Macarie a mai tipărit în 1510 „Octoihul”, tot în slavonă, iar apoi „Evanghelierul” (1512).
1444 – A avut loc Bătălia de la Varna : Forţele cruciate aliate cu cele ale regelui Vladislaw al III-lea (Laszlo I al Ungariei şi Wladislaw al III-lea al Poloniei ) au fost zdrobite de armatele sultanului Murad al II-lea.
Regele Vladislaw a fost ucis, iar turcii şi-au întărit controlul asupra teritoriilor cucerite în Balcani şi presiunea asupra a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Bizantin.
