2021: NASA lansa misiunea DART (Double Asteroid Redirection Test), al cărei scop final este de a schimba, în premieră, traiectoria unui asteroid
2018: Stadionul din cartierul bucureştean Giuleşti găzduia ultimul meci înainte de a fi demolat, pe amplasament urmând să fie înălţată o arenă modernă care să găzduiască meciuri la Euro 2020
2015: Armata turcă dobora un elicopter rusesc, care i-ar fi încălcat spațiul aerian, momentul tensionând relațiile diplomatice între Moscova și Ankara
2013: Iranul şi Marile Puteri (China, Franţa, Rusia, Marea Britanie, Statele Unite şi Germania) ajungeau la un acord asupra programului nuclear al Teheranului, după o criză care a durat un deceniu
2004 – A fost inaugurat, la Bucureşti, Muzeul Costumelor Populare din România.
1972 – A decedat inginerul Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale, cel care a construit, în 1910, primul avion cu reacţie din lume, încercat de el acelaşi an; membru al Academiei Române.
A urmat Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris în 1909, al cărei absolvent devine în anul următor, 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici. Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi a savantului Paul Painlevé, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, de fapt, un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional „Coandă-1910”, pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris (1910).
În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima şi câteva contuzii minore pe faţă şi pe mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului şi savanţilor vremii.
Între 1911-1914, Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia, şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În următorii ani s-a întors în Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere (1916), foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele.
În 1934, acesta a obţinut un brevet de invenţie francez pentru procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”; descoperirea l-a condus către alte cercetări importante aplicative.
Henri Coandă a revenit definitiv în ţară, în 1969, ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, a fost numit membru al Academiei Române.
1944 – A început primul atac aerian american asupra Japoniei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Acest atac a avut ca primă ţintă oraşul Tokyo, în direcţia căruia au plecat 88 de bombardiere americane.
Pilotul Robert Morgan a fost comandantul escadrilei Dauntless Dotty, care a atacat prima.
Bombele lansate nu şi-au atins toate ţintele, luând în considerare efectul neaşteptat al atacului,operaţiunea a fost considerată ca un succes.
1927 – A încetat din viaţă Ion I. C. Brătianu, om politic, fost prim-ministru, cel de numele căruia se leagă Unirea cea Mare (1918), Constituţia României (1923), introducerea votului universal, reforma agrară. Din 1909, până la moarte, a fost preşedinte al PNL.
A făcut studii la Paris, cum era moda vremii, venind de acolo cu o diplomă de inginer în 1895, dar, atras de politică, a devenit membru al Partidului Naţional Liberal, pentru ca în 1909 să fie ales preşedintele acestui partid, funcţie pe care a păstrat-o până la sfârşitul vieţii sale. Brătianu a fost conducătorul delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Versailles.
De-a lungul vremii, a fost ministru al lucrărilor publice, ministru al afacerilor străine, ministru de interne, ministru de război, preşedinte al Consiliului de Miniştri, deputat şi senator; de asemenea, şi membru de onoare al Academiei Române. A publicat o seamă de lucrări, printre care: „Chestia tramvaielor comunale”, „România şi Peninsula Balcanică”, „Situaţia internaţională a României.
1924 – A apărut, la Bucureşti (România interbelică), revista săptămânală Mişcarea literară, care s-a editat până pe 17 octombrie 1925. Revista a fost condusă de Liviu Rebreanu.
1920 – A murit Alexandru Macedonski, poet, prozator şi dramaturg, promotor al simbolismului în poezia română, membru post-mortem al Academiei Române.
Moartea neaşteptată a tatălui său, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), a aruncat familia, care până atunci dusese o existenţă seniorială, în dificultate şi a lăsat să se instaleze la adolescentul Macedonski ideea persecuţiei, a ostilităţii mediului. A primit, acasă, de la un preceptor, învăţătură în limba franceză, apoi în limba română, la liceul din Craiova, certificându-i-se absolvirea clasei a IV-a (1867-1868). Având sănătatea şubredă, a fost trimis pentru tratament şi studiu în străinătate. La 16 ani a străbătut singur Austria, Italia, Elveţia, din nou Italia.
Cu Dorinţa poetului,apărută în „Telegraful român” din Sibiu (26 noiembrie 1870), a debutat în literatură.
Situaţia tot mai precară a averii familiale l-a determinat să se arunce în politică, în care vedea o cale directă către reuşită şi succes. A intrat în Partidul Liberal, a editat ziarul „Oltul” şi s-a lansat, în atacuri antidinastice, soldate în 1875 cu arestarea şi încarcerarea pe trei luni la Văcăreşti, dar şi cu un proces a cărui vâlvă, aducându-i popularitate, i-a dat mari satisfacţii.
În decembrie 188, Macedonski a citit Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimişti rămânea o figură ciudată, un iremediabil ratat, el s-a dezlănţuit în atacuri pline de venin împotriva lui Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu. Căuta să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul.
Cu „Literatorul” din 1890 a început lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului este primul manifest simbolist la noi. Poetul a trecut prin grele lipsuri materiale şi nu o dată a recurs la gesturi de cerşetorie deghizată. Tragedia Saul,scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, i s-a jucat în 1893, dar volumul Excelsior,din 1895, nu s-a bucurat de nicio semnalare favorabilă.
1879 – Italia a recunoscut independenţa României. A avut loc stabilirea de relaţii diplomatice româno-italiene.
1877 – Marele poet român Mihai Eminescu a început colaborarea cu ziarul Timpul, prin articolul Bălcescu şi urmaşii lui.
1874 – Americanul Joseph Farwell Glidden a inventat sârma ghimpată.
1865 – În cadrul Dietei Transilvaniei de la Cluj, ale cărei lucrări au început la 8/20 noiembrie 1865, s-a votat încorporarea Transilvaniei la Ungaria, potrivit decretului imperial emis în august acelaşi an. Autonomia principatului era, astfel, desfiinţată, urmând ca interesele acestui teritoriu locuit majoritar de români să fie discutate şi hotărâte de Dieta de la Budapesta.
1843 – Mihai Kogălniceanu a ţinut Cuvântul de deschidere al celui dintâi curs de istorie naţională, la Academia Mihăileană din Iaşi, Moldova.
1826 – A văzut lumina zilei scriitorul italian Carlo Collodi (autorul Aventurilor lui Pinocchio).
Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. A continuat cu recenziile articolelor pentru periodicul „L’ Italia Musicale” (Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia. Ca jurnalist, a crescut în faimă în doar câţiva ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe întreg întinsul Italiei, a fondat uele ziare importante.
În anii 1850, Carlo Lorenzini şi-a extins preocupările de jurnalist cu cele de autor dramatic şi scriitor, dând o atenţie deosebită dezvoltării operei şi dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului Carlo Collodi, pe care l-a adoptat definitiv pentru semnarea cărţilor sale în anii 1870 şi 1880.
Carlo Collodi a început să scrie cărţi pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii I raconti delle fate (Povestirile zânelor). A urmat o serie de cărţi special concepute pentru uz şcolar: Giannettino (Ionel), Minuzzolo (Micuţul), L’Abbaco di Giannettino (Socotitoarea lui Ionel), La Grammatica di Giannettino (Gramatica lui Ionel), Il Viaggio per l’ Italia di Giannettino (Călătoria lui Ionel prin Italia) şi La Lanterna Magica di Giannettino (Lanterna fermecată a lui Ionel).
În anul 1881, scriitorul a început să contribuie regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia, „Ziarul pentru copii”, în care a publicat primul episod din Aventurile lui Pinocchio.
1691 – Prin Diploma leopoldină, principatul Transilvaniei era subordonat direct împăratului Austro-Ungariei şi beneficia de un statut separat, care confirma privilegiile celor trei naţiuni politice (maghiari, saşi, secui) şi drepturile celor patru religii recepte (catolică, luterană, calvină şi unitariană).
1642 – Abel Tasman a fost primul european care descoperit insula Van Diemen’s Land (mai târziu numită Tasmania).
1632 – S-a născut filosoful olandez Benedictus (Baruch) de Spinoza.
După absolvirea școlii, Spinoza a lucrat în întreprinderea comercială a tatălui său. În acest timp elaborează o dizertaţie asupra principiilor filosofice ale lui Descartes, care va aparea mai târziu (Renati Descartes principiorum philosophiae mori geometrico demonstrata), singura operă publicată în timpul vieţii sale sub semnătura lui, şi a pregătit un tratat asupra progresului înţelegerii (Tractatus de intellectus emendatione).
În 1656, la vârsta de 24 de ani, a fost exclus din comunitatea ebraică din cauza vederilor sale interpretate drept eretice. Spinoza a fost obligat să părăsească Amsterdamul şi s-a stabilit la Haga, unde şi-a câştigat existenţa lucrând ca şlefuitor de lentile şi oferind lecţii particulare. A redactat prima sa operă filosofică de amploare Tractatus de Deo et Homine Ejusque Felicitate (Tratat cu privire la Dumnezeu, om şi fericirea sa), în care sunt deja cuprinse trăsăturile de bază ale sistemului său filosofic.
Pentru că în instituţiile oficiale, vederile filosofice erau îngrădite de teologie, Spinoza a refuzat, în 1673, oferta prinţului elector Karl Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedră de filosofie la Universitatea din Heidelberg. De asemenea, a refuzat o pensie oferită de regele Ludovic al XIV-lea al Franţei, care-i pretindea să-i dedice unele din cărţile sale.
1473 – Ştefan cel Mare al Moldovei a cucerit cetatea Dâmboviţei şi a instalat ca domn al Munteniei pe Laioltă Basarab
