27 noiembrie 1885, s-a născut Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg; membru al Academiei Române

2018: O biblie care s-a aflat în posesia cântărețului american Elvis Presley timp de 20 de ani, până la moartea acestuia, era adjudecată la o licitație pentru 11.300 de euro

2017: O colecţie de picturi şi de obiecte care i-au aparţinut artistului Claude Monet era adjudecată pentru aproape 11 milioane de dolari, printre obiectele achiziţionate figurând şi o pereche de ochelari vânduţi cu peste 50.000 de dolari

2009 – Preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, a anunţat, la Bruxelles, lista comisarilor desemnaţi, din partea României Dacian Cioloş, fiind desemnat pentru portofoliul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2004 – Papa Ioan Paul al II-lea a restituit moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur Bisericii Ortodoxe Răsăritene.

1992 – A fost parafat Acordul de comerţ liber între România şi ţările membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.

1991 – A început vizita, la Bucureşti, a premierului elen Constantin Mitzotakis, care a avut ca principal efect semnarea, la 28 noiembrie, a Tratatului de prietenie, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Elenă.

1989 – Revoluţia de Catifea din Cehoslovacia: A avut loc o grevă generală de două ore, în toate sectoarele economiei, pe tot cuprinsul ţării.

Revoluția de catifea a fost mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii și a revenit la democrație.

Curentele deschise și liberale provenite dinspre Uniunea Sovietică, prin intermediul așa-numitei „Perestroika”, condusă de Mihail Gorbaciov începând cu 1985, s-au concretizat în începerea reformelor politice în țările satelite ale acesteia. În cazul Cehoslovaciei, anul 1977 a rămas în istorie, an în care, în spiritul Primăverii de la Praga, un grup de intelectuali a publicat un manifest numit „Scrisoarea 77”, în care își exprimau dezacordul cu regimul instituit.

În 1989, momentul schimbărilor în Europa de est, locuitorii Cehoslovaciei știau despre căderea imperiului sovietic și prăbușirea regimurilor totalitare în țările învecinate de la radio (Radio Europa Liberă). La 17 noiembrie, la Praga, poliția a atacat mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstrațiilor. A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se dădeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec.

După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit la 10 decembrie Președintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la șefia Statului, iar Alexander Dubček la președinția Parlamentului.

În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învigători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).

1984 – În conformitate cu Acordul semnat la Bruxelles, între guvernele din Marea Britanie şi Spania, s-a convenit să înceapă discuţiile privitoare la viitorul coloniei britanice Gibraltar, inclusiv acordarea suveranităţii acestui teritoriu.

1978 – Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a fost înfiinţat în oraşul de Riha (Urfa), Turcia, devenind principala formaţiune kurdă care a luptat pentru independenţa Kurdistanului.

1975 – Editorul şi co-fondatorul Guinness Book of Records, Ross McWhirter, a fost împuşcat mortal la Londra.

McWhirter a fost împuşcat de aproape, în cap şi piept, la ora 18,45 GMT. A fost dus la un spital local, dar a murit la scurt timp.

El oferise cu puţin timp în urmă o recompensă de 50.000 de lire sterline pentru informaţii care să ducă la arestarea unor membri ai mişcării armate antibritanice irlandeze IRA.

1940 – A fost asasinat de legionari, în pădurea Snagov, Virgil Madgearu, fost ministru Naţional-Ţărănist, economist, sociolog şi om politic român.

Ulterior, la marginea comunei Strejnic (Prahova), a fost asasinat marele istoric Nicolae Iorga (n.17 iunie 1871 Botoşani), publicist şi om politic român, fost prim-ministru al României (1931-1932), profesor şi rector al Universităţii din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor străine, Doctor Honoris Causa al universităţilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Oxford, Paris, Roma şi alte oraşe.

La câteva ore după masacrul din închisoarea de la Jilava, încheiat cu asasinarea de către legionari a 65 de înalţi demnitari, teroarea a continuat. Pe la orele amiezii, un grup de şapte legionari l-a ridicat din locuinţa sa din Bucureşti pe Madgearu, secretar general al Partidului Naţional – Ţărănesc şi un politician care s-a remarcat prin atitudinea antilegionară, pe care l-au dus în pădurea Snagov şi l-au ucis cu 12 focuri de revolver.

Acelaşi grup a pornit apoi spre casa din Sinaia a lui Nicolae Iorga, care avea 69 de ani. Marele istoric a fost luat direct de la masa de lucru, iar câteva ore mai târziu a căzut răpus de gloanţele legionarilor care îl considerau vinovat de uciderea, dinainte cu doi ani, a liderului Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu.

Ion Antonescu, conducătorul statului, a anunţat că va lua măsuri împotriva vinovaţilor.

1921 – La Bucureşti, a avut loc Congresul Partidului Naţional Liberal din România, la care s-a adoptat noul statut şi program al partidului ce prevedea modificarea Constituţiei, unificarea legislativă şi administrativă.

1918 – A fost proclamat Actul Unirii necondiţionate a Basarabiei mari cu România.

1918 – În ultima şedinţă a Sfatului Ţării din Republica Democartată Moldovenească (succesoarea Guberniei Basarabiei), acesta s-a autodizolvat.

1913 – S-a constituit prima societate naţională de navigaţie maritimă România, care a început să funcţioneze la 1 martie 1914. Preşedinte a societăţii a fost Anghel Saligny.

1895 – Printr-un testament de o pagină, redactat la această dată, Alfred Nobel, chimist şi industriaş suedez, a lăsat, în contul unui fond de stimulare, 31,5 milioane coroane suedeze, destinate acordării de premii anuale pentru cele mai însemnate lucrări din domeniile fizicii, chimiei, literaturii şi medicinei, precum şi pentru activitatea de promovare a păcii în lume.

Premiul, care poartă numele savantului suedez, este atribuit din anul 1901, în ziua morţii acestuia – 10 decembrie. Cele cinci discipline alese de Nobel au rămas neschimbate, ca şi instituţiile pe care acesta le-a ales pentru a le atribui: Academia Regală de Ştiinţe a Suediei – pentru fizică şi chimie, Academia Suedeză de Litere – pentru literatură; Institutul Karolinska din Stockholm – pentru fiziologie şi medicină, Parlamentul norvegian – pentru pace sau fraternitate între popoare, Premiul pentru pace este singura recompensă decernată la Oslo, deoarece Nobel a dorit să asocieze la testamentul său Norvegia, care era legată de Suedia înainte de a deveni independentă, în 1905. Din 1969 se atribuie şi un premiu pentru ştiinţe economice, instituit de Banca Regală a Suediei, în memoria lui Alfred Nobel.

1895 – A venit pe lume Pierre–Paul Grassé, celebru zoolog francez, considerat ca fiind cel mai mare cunoscător al termitelor. A fost membru al Academiei de Ştiinţe  a Franţei, din 1948, iar în 1967 a fost ales preşedinte al acestei instituţii.

1885 – S-a născut Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg; membru al Academiei Române.

La 1 noiembrie 1908, Rebreanu a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).

A început un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se în mod deosebit asupra paginilor de critică și istorie literară din Viața românească, aparținând, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă..

În 19 octombrie 1910, acesta a participat pentru prima oară la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai făceau parte Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu etc.

La 25 octombrie 1910, a debutat în capitala țării: în revista Convorbiri critice a apărut nuvela Volbura dragostei (Cântecul iubirii). Ea a deschis șirul unei însemnate colaborări: Proștii, Culcușul, Golanii, Dintele (1910). A fost angajat la Ordinea, unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la Falanga literară și artistică, condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la Convorbiri critice. (foto, biroul scriitorului)

1884 – A văzut lumina zilei Vasile Voiculescu, medic, poet, prozator și dramaturg român.

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distingea prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscria în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, a fost transpusă în simboluri și alegorii. Au apărut treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate erau Nașterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului (În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice, întreg universul poetic era cuprins de această hierofanie).

A devenit medic și doctor în medicină la București, a ținut la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris s-a amplificat.

În proză i-au apărut postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, ambele volume de povestiri; romanul Zahei orbul și Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară, iar din dramaturgie: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală, Pribeaga.

În 1941, lui Voiculescu i-a fost conferit Premiul Național de poezie.

1867 – S-a născut Grigore Antipa, naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a renovat total și instalat, în 1906, Muzeul Național de Istorie Naturală, care acum care îi poartă numele, în actualul său lăcaș din București.

În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând, în 1893, la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină.

Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială.

Antipa a înființat, în 1932, Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea și cea de la capul Caliacra. Institutul Biooceanografic din Constanța a fost transformat, în 1949, în Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine.

Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare rațională a pescăriilor din lunca și Delta Dunării, și de la limane (limanele Basarabiei și ale Dobrogei de la nordul și sudul gurilor Dunării). Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor.

A fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 – 1944). Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle. Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907, au apărut, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie.

1818 – A venit pe lume Aron Pumnul, cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.

În 1843, a fost numit profesor de filozofie la Blaj și în același an trimis ca bursier la Institutul teologic Sfanta Barbara din Viena. La întoarcerea de la Viena (1846), și-a reluat activitatea de profesor de filozofie la Blaj și a devenit colaborator al lui Timotei Cipariu, alături de care a luat parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine, și Învățătorul poporului (1848).

Ca participant la Revoluția de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie, care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății.

La sfârșitul lunii noiembrie 1848, a fost numit prin concurs primul profesor de limbă și literatură română la liceul german din Cernăuți, unde l-a avut elev pe Eminescu.

1815 – A fost adoptată Constituţia regatului Poloniei.

1640 – Domnitorul Matei Basarab a emis o lege prin care a limitat posibilitatea de închiriere a mănăstirilor româneşti aflate pe Muntele Athos ori a altor locuri sfinte.

1308 – Carol Robert de Anjou a fost ales rege al Ungariei. Încoronarea nu s-a putut face din cauza că Ladislau Kan a refuzat să restituie coroana Sfântului Ştefan.

176 – Împăratul Marcus Aurelius şi-a ridicat fiul Commodus la rangul de Imperator şi l-a făcut Comandant Suprem al legiunilor romane.