13 ianuarie 1866, s-a născut Constantin I.C. Brătianu, om politic şi de stat din România
2020: Argentinianul Lionel Messi înscria golul cu numărul 400 în La Liga, campionatul de fotbal al Spaniei
2016: 3 câştigători împărţeau premiul record de un milliard şi jumătate de dolari la loteria nord-americană Powerball
2006 – A fost inaugurată Staţia Law-Racoviţă, prima staţie românească permanentă de cercetare şi explorare din Antarctica.
2001 – În insula El Salvador, a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,6 pe scara Richter, bilanţul catastrofei fiind: peste 5.000 de morţi.
1999 – Baschetbalistul american Michael Jordan şi-a anunţat pentru a doua oară retragerea din circuitul NBA.
1999 – Ultima mineriadă: ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu şi a convocat o întâlnire de urgenţă cu şefii forţelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la Bucureşti a minerilor grevişti de la Petroşani.
1997 – Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a hotărât suspendarea statutului de invitat special, pentru Belarus, obţinut de această ţară în septembrie 1992.
1993 – A fost semnată, la Paris, Convenţia cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării si utilizării armamentului chimic şi lichidarea acestuia. A intrat în vigoare la 29.04.1997.
1993 – Au început raiduri aeriene ale aliaţilor asupra sudului Irakului şi a unei uzine de la periferia Bagdadului, care au durat până la 18.01.1993, atacuri care s-au soldat cu 44 de morţi.
1990 – La graniţa României cu RSS Moldovenească (ulterior Republica Moldova), a fost desfiinţat gardul de sârmă ghimpată şi au fost introduse facilităţi de trecere a frontierei.
1989 – Virusul Friday the 13th a distrus computerele din Marea Britanie.
1958 – A decedat Dan Botta poet, eseist și traducător român din perioada interbelică, drate al actorului și poetului Emil Botta; licențiat în greacă veche, latină, drept și educație fizică.
A publicat în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc, a participat la conferințele grupului Criterion și cooptat în comitetul de redacție al revistei, apoi a făcut parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcție al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938.
Debutul a avut loc în 1931, cu volumul de poezii „Eulalii”. Personalitatea stilistică a acestei poezii stă deopotrivă, ca și a colegilor de generație Emil Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui E.A. Poё.
Pe lângă volumul de versuri Eulalii, a publicat, în timpul vieții, două volume de eseuri. Postum au apărut patru volume de Scrieri. Pe lângă opera originală, este și autor al unor traduceri din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe și romanul Oile Domnului (A Lã e a Neve), al scriitorului portughez Ferreira de Castro.
Poetul avea imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă prefață la poeziile sale este cu adevărat eroică în crezu-i: „Dar chiar dacă pământul va fi o stea incandescentă, un munte în flăcări și tot farmecul vieții va fi pierit, visurile poeților îl vor învâlui într-o ceață. Și ceea ce va rămâne etern și indescifrabil – muzele și zămbetul zeilor”. În această sintagmă se află întregul crez al lui Dan Botta despre artă, ce trebuie să fie „eternă și indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”.
Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”.
În eseul „Limite”, afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec”, el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (…) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea cea mai strictă, o perfectă unitate etnică, lingvistică, spirituală”.
Întreaga sa eseistică este o vastă călătorie cărturărească, ea urmărind „Ridicarea la izvoare, permanența mitului, integrarea omului în univers, corespondența directă dintre om și lume” („Spiritul munților”).
Ca traducător, în 1956, Dan Botta a dat o excepțională traducere a „Baladelor villonești”, ediție prefațată de Tudor Arghezi.
1945 – A fost creată Agenţia italiană de presă ANSA (Agenzia Nazionale Stampa Associata).
1941 – Generalul Ion Antonescu a efectuat o vizită în Germania, la Berghof, în cursul căreia a avut o întrevedere cu Adolf Hitler, obţinînd sprijinul acestuia în conflictul intern dintre conducătorul statului şi Mişcarea Legionară.
1941 – A murit scriitorul irlandez de limbă engleză James Joyce, autorul celebrului roman „Ulise”. Datorită romanelor „Ulise”, „Oameni din Dublin” şi „Veghea lui Finnegan”, el a devenit fondatorul romanului modern.
S-a născut la Dublin în 1882. În 1902, a plecat la Paris ca să studieze medicina. A scris la început poeme („Muzica de cameră”) şi nuvele („Oameni din Dublin”), apoi o proză tot mai accentuat autobiografică, însă poezia alegoriilor lui nu a fost înţeleasă nici de cititori, nici de critici. Vederea îi slăbea treptat, îi era tot mai greu să-şi corecteze manuscrisele.
Joyce este unul dintre cei mai străluciţi scriitori al secolului XX, capodopera sa, „Ulise” făcând parte dintre cele mai importante lucrări scrise în limba engleză. Această operă a lui James Joyce a revoluţionat viziunea epică şi tehnica narativă.
1937 – Au căzut pe frontul de la Majadahonda (Madrid) luptătorii legionari Ion Mota şi Vasile Marin, voluntari în războiul anti-comunist din Spania. Moartea lor a produs o adâncă emoţie în România, fiind deplânsă de mari personalităţi ale vremii, printre care şi Nicolae Iorga.
1929 – S-a stins din viaţă Earp, Wyatt Berry Stap, celebru om al Vestului și justițiar itinerant.
Wyatt Earp s-a născut la Monmouth, în statul Illinois, fiind al treilea dintre cei cinci băieți ai fermierului Nicholas Earp.
Familia Earp, părinții și cei patru frați ai lui Wyatt – James C. (1841 – 1926), Virgil W. (1843-1905), Morgan (1851 – 1882) și Warren B. (1855 – 1900) – a migrat spre sfârșitul războiului civil în California, stabilindu-se în 1864, la San Bernardino. După numai patru ani, ei s-au întors în Illinois, pe care ulterior l-au părăsit din nou pentru a se stabili în orașul Lamar, din sud-vestul statului Missouri.
În 1870, Wyatt s-a căsătorit și a intrat în poliția locală, dar la scurtă vreme, moartea soției sale răpusă de febră tifoidă, l-a determinat să-și părăsească viața de om așezat, începând o hoinăreală de vagabond fără căpătâi prin așezările Teritoriului Indian.
Arestat și închis pentru furtul unui cal, a reușit să evadeze înainte de a fi judecat, pierzându-și urma printre vânătorii de bizoni din preriile Kansasului. În 1875, a revenit la meseria de polițist ca ajutor de șerif la Wichita, într-o vreme în care fratele său ocupa aici un post de barman, într-un salon. A fost însă destituit în cursul anului următor, după o încăierare cu unul dintre rivalii politici ai superiorului său.
Stabilit tot ca polițist la Dodge City, și-a părăsit postul pentru o scurtă aventură la zăcămintele aurifere din Munții Black Hills, din Dakota. S-a întors în comitatul Ford în 1878 și a acceptat din nou postul de ajutor de șerif în Dodge, într-o perioadă în care și alți pistolari celebri ai Vestului, William B. Masterson, Ben Thompson, Luke Short și John Henry Holliday, se aflau aici. A rămas în funcția de om al legii până în 1879, pasiunea pentru jocul de cărți, dobândită în timpul escapadei sale în Dakota legându-l într-o strânsă prietenie de nu mai puțin faimosul Doc Holliday. Ulterior, a devenit însoțitor înarmat al diligențelor firmei Wells, Fargo & Company, iar în 1880, la sugestia fraților săi s-a stabilit, împreună cu aceștia, în proaspăt întemeiatul oraș minier Tombstone din Arizona, devenind co-proprietar al barului Oriental Saloon. Totodată a acceptat funcția de ajutor de șerif în învecinatul comitat Pima, în vreme ce fratele său Virgil era angajat al poliției din Tombstone.
Prietenia clanului Earp cu facțiunea politică republicană a orașului și poziția de oameni ai legii a membrilor săi au încordat relațiile cu grupul democrat reprezentat de vechii crescători de vite ai ținutului, respectiv clanurile Clanton, McLaury și alții, antrenați în afaceri profitabile, dar ilegale, cu vite, obișnuite de altfel în acea vreme în ținuturile sălbatice de la frontieră. O serie de evenimente mărunte, la care a contribuit și rivalitatea în dragoste pentru o actriță de cabaret, Josephine, curtată deopotrivă de Wyatt Earp și de șeriful John Behan, prieten și susținător al clanului Clanton, au dus la o încordare constantă a relațiilor între cele două facțiuni, situația stând să explodeze în ziua de 26 octombrie 1881. La data respectivă, membrii ai clanurilor Clanton și McLaury, formată din Ike și Bill Clanton, Tom și Frank McLaury și Bill Clayborne, au intrat în oraș încălcând interdicția de a purta arme pe străzile acestuia și amenințându-i cu moartea pe frații Earp. Apelând la obligația sa de polițist, Virgil Earp s-a îndreptat spre adăpostul de cai O. K. Corral, unde agresorii se aflau, în încercarea de a-i dezarma pe scandalagii, fiind secundat în această tentativă de Morgan și Wyatt Earp, însoțiți de Doc Holliday. Cineva din facțiunea rivală a deschis însă focul înainte ca acțiunea să fie dusă la bun sfârșit, iar în schimbul de focuri ce a urmat, frații McLaury și Bill Clanton au fost uciși.
Controverse privind această luptă nu au întârziat să apară, locuitorii orașului împărțindu-se în funcție de simpatiile politice între apărători ai clanului Earp și susținători ai clanului Clanton. În ciuda răfuielii de la O. K. Corral, situația a rămas tensionată, clanul Clanton fiind susținut de crescători de vite și cowboys din ținut. Într-o noapte din decembrie 1881 Virgil Earp, împușcat pe la spate în timpul unui rond pe străzile din Tombstone și rănit la un braț, a rămas infirm pe viață, iar în martie 1882, Morgan Earp a fost asasinat fără ca agresorii să fi fost prinși vreodată.
La capătul acestor întâmplări, membrii clanului Earp au părăsit Tombstone și, deplasându-se spre cea mai apropiată stație de cale ferată, situată la nord de oraș, și-au încărcat avutul în tren pentru a se îndrepta spre California. Doar Wyatt Earp, care între timp obținuse funcția de Deputy U. S. Marshal în poliția Teritoriului Arizona, s-a întors la Tombstone.
Împreună cu Warren Earp, Doc Holliday și alți prieteni, el a organizat o poteră și a început o sângeroasă campanie împotriva facțiunii rivale, lăsând încă trei victime în rândurile acesteia după care, suspectat de crimă, a părăsit Arizona.
Ulterior s-a căsătorit cu Josephine, continuându-și viața de om al Vestului itinerant, stabilindu-se temporar în Colorado, iar apoi ca proprietar de saloon la San Diego, în California. În timpul goanei după aur pe pârâul Klondike în Alaska, ca proprietar al localului Dexter Bar din Nome, a fost rănit de un pistolar în timp ce intenționa să rezolve verbal un diferend. S-a stabilit ulterior la Tonopah, în Nevada, tot ca proprietar de salon în timpul boom-ului minier din acest loc, iar spre sfârșitul vieții s-a retras la Los Angeles.
Erou a numeroase opere de ficțiune, unele apărute chiar în timpul vieții sale, Wyatt Earp a devenit un erou semilegendar al frontierei, figura sa stând la baza unui mit pe care literatura și filmul l-au făcut celebru, acela al apărătorului cu orice preț al legii.
1926 – România a aderat la Convenţia de la Geneva din 09.12.1923, referitoare la regimul internaţional al căilor ferate, şi la Convenţia de la Geneva din 03.11.1923, privind simplificarea formalităţilor vamale.
1923 – După instaurarea dictaturii fasciste în Italia, la 29.10.1922, regele l-a însărcinat pe Benito Mussolini cu formarea guvernului. Astfel, s-a creat Marele Consiliu Fascist.
1918 – După un ultimatum (3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lenin) a rupt relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervenind practic starea de război.
La punctul 2 al declaraţiei s-a arătat că tezaurul în aur al României aflat la Moscova nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumându-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mâinile poporului român.
Tezaurul nu a fost restitut României nici până în ziua de astăzi.
1918 – Chemate de Sfatul Ţării, trupele române, în aclamaţiile populaţiei, au intrat în Chişinău; comandantul unităţilor bolşevice din Chişinău a expediat în acea zi o telegramă Sovietului soldaţilor şi marinarilor din Odessa, în care se propunea lichidarea Sfatului Ţării.
La Petrograd, ministrul român Diamandy a fost arestat împreună cu personalul diplomatic şi întreaga misiune militară.
Diplomatul sârb Spoilaikovici şi-a înştiinţat ministerul de externe că „planul bolşevicilor este revoluţia în România şi intrarea sa, împreună cu Basarabia, ca republică română în componenţ Republicii Federative Ruse”.
1914 – A avut loc, la sala Clasic, premiera filmului istoric „Cetatea Neamţului”, după nuvela lui Costache Negruzzi şi piesa lui Vasile Alecsandri. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul ansamblului Naţional craiovean, filmul (care s-a pierdut) interesează în special pentru faptul că a fost scris şi realizat de scriitorii Emil Gârleanu si Corneliu Moldovan.
1913 – La Tighina, gubernia Basarabia, a apărut primul număr al ziarului politic, literar, social şi comercial Iujnîi krai (Plai sudic), care s-a editat până în 1918. Începând cu numărul din 30 ianuarie 1914, această publicaţie s-a numit Bessarabskii iujnîi krai (Plai sudic Basarabean).
1910 – A avut loc prima transmisie radiofonică de operă: Enrico Caruso, cântând pe scena Metropolitan-ului din New York, a fost captat la 30 de km distanţă.
1898 – Articolul J’accuse (al lui Émile Zola) a fost publicat în ziarul „L’Aurore” în legătură cu afacerea Dreyfus. La timpul respectiv, procesul de înaltă trădare, Dreyfus, a declanşat o acerbă luptă politică între forţele politice de dreapta şi cele de stânga din Franţa.
1879 – A venit pe lume Ioan Borcea, zoolog român, membru corespondent al Academiei Române, specialist în fauna Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea.
Ioan Borcea a început cursurile liceale la Liceul Național din Iași si le-a terminat în 1897, la Liceul Internat, ca șef de promoție. A urmat apoi cursurile Facultății de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași. În anul 1900, a fost preparator, conferențiar în 1906, apoi, începând din anul 1912 și până în 1936, profesor la Universitatea din Iași.
Începând cu anul 1901, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și doctoratul în 1905, cu teza Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches.
Ioan Borcea a fost membru corespondent al Academiei Române în 1919, membru fondator al Academiei de Științe din România în anul 1935 și al unor societăți de științe din țară și străinătate. A fost, de asemenea, Decan al Facultății de Științe a Universității din Iași, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași (1912-1936) și fondator, în 1926, al Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea, al cărei director a fost între anii 1926-1936.
Profesorul Borcea a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (în perioada 1919-1920) și ministru ad-interim la Comerț. În 1936, a fost numit Doctor honoris causa al Universității din Montpellier, Franța.
Ion Borcea a fost, de asemenea, demnitar al Lojii „Dimitrie Cantemir” din Iași, pe care a reprezentat-o la ședința solemnă de la Iași, a Francmasoneriei Române Unite.
1866 – S-a născut Constantin I.C. Brătianu, om politic şi de stat din România, preşedinte al Consiliului de miniştri.
A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.
A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 și 1938, a fost ales permanent deputat în Parlament din partea Partidului Liberal. În 1933, a fost numit Ministru de Finanțe, iar în 1934, a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal.
A fost arestat în timpul regimului comunist adus de tancurile sovietice şi-a murit în detenţie, în anul 1950, în jurul datei de 5-6 mai, în închisoarea de la Sighet.
1864 – Împăratul rus Alexandru II-lea a semnat cererea călugărilor veniţi de la mănăstirea Neamţ de a întemeia la Chiţcani, Basarabia ţaristă, mănăstirea Noul Neamţ.
1855 – A apărut săptămânal, la Iaşi, revista ştiinţifică, istorică şi literară România literară, editată de Vasile Alecsandri. În paginile revistei, Alecu Russo a publicat (în versiune proprie) poemul Cântarea României.
1610 – Galileo Galilei a descoperit cel de-al patrulea satelit al planetei Jupiter, Callisto.
1559 – Regina Elisabeta I a Angliei a fost încoronată la Westminster Abbey.
1524 – Radu de la Afumaţi (1522–1529) a primit la Istanbul confirmarea domniei Ţării Româneşti.
Radu de la Afumați, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost domnitor al Țării Românești în perioadele ianuarie – aprilie, iunie – august, octombrie 1521 – aprilie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, la 21 ianuarie 1526. A dus o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești.
Se spune că ar fi fost ucis împreună cu fiul său Vlad de boierii Neagoe și Drăgan, în timp ce se aflau în biserica numită Cetățuia, situată în nordul orașului Râmnicu Vâlcea.
532 – A izbucnit în capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora, răscoala Nika, revolta care şi-a luat numele de la strigătul răsculaților: Nika (în greacă = victorie). La această răscoală, a participat întreaga populație din Constantinopol, care cerea abdicarea lui Iustinian.
Aproape un sfert din oraș a ars în cele șase zile cât au durat tulburările, care nu au încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni. Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care vroiau să îl proclame împărat, Hepatius, un senator, fiul fostului împărat Anastasiu I.
După încetarea luptelor, execuțiile au continuat, din ordinul împăratului, în rândurile suspecților de crime sau răzvrătire, acest val de execuții prinzându-l și pe Hepatius, care încercase, fără să reuşească, să oprească răscoala.
27 î.Hr. – Octavianus a început reorganizarea statului și şi a armatei Imperiului Roman.
Augustus Octavianus Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr.) a fost primul împărat roman. A condus ca un dictator timp de mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Şi-a luat titlul de „Augustus” („cel venerat”) în anul 27 î.Hr.
După moartea sa, Senatul l-a divinizat, votându-l în Panteonul zeilor romani.