21 ianuarie 1941, Mişcarea legionară organizează o rebeliune armată
2020: Necunoscut în lumea artei mai bine de şapte decenii, tabloul „The Mill, Pendlebury”, pictat de LS Lowry în 1943, a fost adjudecat contra sumei de 2,65 milioane de lire sterline
2015: După 5 decenii de ostilitate, oficiali americani şi cubanezi începeau, la Havana, discuţii istorice
2001 – Jutta Kleinschmidt a devenit prima femeie care a câştigat (2001) Raliul Paris-Dakar la categoria motociclete.
1999 – A cincea mineriadă: La Bucureşti a avut loc o conferinţă de presă comună a GDS, Alianţa Civică, AFDPR, LADO, Asociaţia victimelor mineriadelor 1990–1991, la care s-a făcut publică hotărârea de a organiza un marş de protest faţă de manifestările minerilor. La Timişoara, peste o mie de reprezentanţi ai societăţii civile au organizat un miting de protest. La ora 15.00, minerii au forţat barajul de la Costeşti, pe care după o oră l-au spart.
1998 – Papa Ioan Paul al II-lea a sosit în vizită la Havana, pentru prima dată în Cuba (21.01-25.01.1998).
1991 – S-a deschis, la Bucureşti, Oficiul Fondului pentru Copii al Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNICEF).
1991 – S-a stins din viaţă Alteța Sa Imperială și Regală Ileana, Arhiducesă a Austriei, Principesă de Habsburg – Toscana, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern, fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, arhiducesă de Austria prin căsătorie și stareță ortodoxă, sub numele de „Maica Alexandra”.
Principesa Ileana a fost mătușa regelui Mihai de Romania, se înrudea prin mama sa, regina Maria, cu familiile regale din Marea Britanie și Rusia.
A fost o membră activă a mai multor fundații de caritate și a trăit în exil o bună parte din viață. A fondat mănăstirea „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, SUA, unde și este înmormântată.
Ileana s-a născut la București, la 5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a reginei Maria a României și a regelui Ferdinand I al României. Deși au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Prințul Barbu Știrbei, regele a admis paternitatea.
Ileana a avut patru frați mai mari: Carol, Elisabeta – mai târziu Prințesă Moștenitoare a Greciei, Maria – mai târziu regină a Iugoslaviei – și Nicolae.
Până la vârsta de 5 ani, aceasta s-a bucurat de toate privilegiile unei vieți la palat. Declanșarea Primului Război mondial a obligat famila regală, împreună cu guvernul și parlamentul, să se refugieze din calea trupelor germane la Iași. Educația a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti și de la personalul curții. De la mama sa a învățat limbile engleza și franceza, iar de la tată germana.
A fost crescută cu dragostea față de România, poporul, tradițiile și limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie.
Domnița Ileana, cum o numeau apropiații, a fost fondatoarea sau președintele a unor organizații de cercetași ca „Asociația Creștină a femeilor române”, „Asociația Ghidelor și Ghizilor din România”.
Principesa Ileana, fiind pasionată de yachting, a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă, navigând mai mulți ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare.
În timpul „Restaurației“, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui său, însă, la scurt timp, noul Rege, Carol al II-lea, a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea Domniței de strânsa legătură a acesteia cu Regina Maria.
La sfârșitul anului 1930, Ileana îi scria Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Dar Regele, hotărât să nu împartă cu nici un alt membru al familiei regale puterea politică și popularitatea de care se bucura familia regală, a găsit o soluție simplă de „a scăpa” de sora sa: Ileana trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară. În vara anului 1930, însoțind-o pe Regină într-o vizită în Spania, Principesa l-a întâlnit la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins”.
În martie 1931, Ileana și Regina Maria, întorcându-se dintr-o vizită la Paris, au răspuns unei invitații primite din Umrich, de la reședința verilor Hohenzollern. Aici, Ileana l-a reîntâlnit pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntâlnirea nu era întâmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorința expresă a Regelui Carol al II-lea. Inițiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana i-a cerut fratelui său binecuvântarea și consimțământul ca șef al Casei Regale. La întoarcerea în țară, Ileana a anunțat oficial că intenționează să se căsătorească cu arhiducele austriac.
Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtășite de ambii soți și o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară când un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianță matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române.
Conjucturile politice ale timpurilor, revoluția din Spania și decizia lui Carol al II-lea ca descendenții din familia Habsburg să nu fie născuți pe pământ românesc a pus pe tinerii căsătoriți în mare dificultate, ei fiind nevoiți să plece în Austria, în 1931.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ileana a organizat un spital pentru soldații români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuțiile naziștilor, s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România, unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea orașului Brașov.
Din nefericire, țara a fost invadată la scurt timp de armata roșie, iar regele Mihai a fost forțat să abdice de Vîșinski, general al KGB. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elveția, apoi în Argentina. La Buenos Aires, a înființat un cămin destinat refugiaților politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, „Regina Maria”.
În 1954, mariajul cu Arhiducele Anton s-a terminat prin divorț. În același an, principesa s-a recăsătorit, de acestă dată cu Ștefan Isărescu în Newton, Massachusetts, mariaj terminat în 1965 prin divorț. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959).
Principesa s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române și sub numele de Maica Alexandra a devenit stareța mănăstirii cu hramul „Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991.
După căderea regimului Ceaușescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani și suferindă. Câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a unor complicații survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia mânăstirii unde a locuit de la început.
1976 – Supersonicul Concorde, care a fost dezvoltat datorită unei colaborări între francezi şi englezi, a fost folosit pentru prima oară.
1972 – La Bucureşti s-a deschis reprezentanţa Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
1964 – Eugène Ionesco, dramaturg francez de origine română, a fost ales membru al Academiei Franceze.
1957 – În România s-a dat un decret privind desfiinţarea cotelor obligatorii la produsele agricole vegetale şi la lapte, stabilite prin decretele din 1953 şi 1955.
1954 – Primul submarin bazat pe energie nuclear, „USS Nautilus”, a fost lansat la apă de Statele Unite la Groton, Conneticut.
1941 – Mişcarea legionară organizează o rebeliune armată, prin care urmărea înlăturarea generalului Ion Antonescu şi preluarea întregii puteri în stat, ocazie cu care au avut loc masacre, jafuri şi distrugeri; după înăbuşirea rebeliunii de către armată, mişcarea legionară a fost înlăturată de la putere şi interzisă (Horia Sima şi un grup de apropiaţi ai săi au fost salvaţi de hitlerişti şi duşi în Germania; circa 8000 de legionari au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la diverse pedepse), iar conducerea statului s-a concentrat numai în mâinile lui Ion Antonescu.
1919 – Adunarea Constituantă, convocată la Dublin, a proclamat Irlanda republică independent, a fost format un guvern naţional irlandez, iar Eamon de Valera a fost numit preşedintele Republicii Irlanda şi şeful guvernului.
1911 – A avut loc prima ediţie a Raliului Monte Carlo.
1899 – În Germania a fost fabricat primul automobil Opel „Made in Ruesselsheim”.
1885 – A văzut lumina zilei George Vâlsan, geograf român, membru titular (1920) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, Berlin și Paris. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească.
S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915) de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”, 1927), de toponimie, de biogeografie.
George Vâlsan a conceput geografia ca o știință a marilor ansambluri teritoriale, privite în întregul lor, prin integrarea elementelor componente în unitatea din care fac parte. Teza sa de doctorat, „Câmpia Română” (1915), lucrare fundamentală a literaturii geografice românești, este primul studiu al unei mari unități geografice, în bună măsură actual și azi mai ales prin aprecierea rolului pe care l-au avut subsidențele locale în dispunerea rețelei hidrografice ți în evoluția reliefului. Prin această lucrare el a pus, în același timp cu Constantin Brătescu, bazele geomorfologiei moderne în România.
Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut funcții importante. Este considerat unul din făuritorii entografiei moderne naționale grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic.
1870 – S-a dat decretul privind înfiinţarea Societăţii generale de asigurare reciprocă „Transilvania”, cu sediul la Sibiu.
1805 – A venit pe lume istoricul român Aaron Florian, cel care a realizat prima periodizare şi a tras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor).
1793 – A fost decapitat Regele Franţei Ludovic al XVI-lea.
Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles – d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, având titlul de rege al francezilor din 1789 și până în 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze.
1793 – Rusia şi Prusia au împărţit Polonia.
1648 – La Alba Iulia a apărut prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului Andrei Şaguna.
1595 – A apărut, la Roma, lucrarea instrumentistului Pietro Busto, „Descrizione della Transilvania”, care se referea la curtea lui Sigismund Bathory.
1519 – A murit conchistadorul spaniol Vasco Nunez de Balboa (n.1475), cel care a fondat prima colonie permanentă în Lumea Nouă, pe teritoriul actual al Panama, în 1512. Este cunoscut ca primul european care a descoperit Oceanul Pacific.
1276 – Inocențiu al V-lea (născut Pierre de Tarentaise) a devenit papă.
Inocențiu a fost primul papă din Ordinul Dominican. În timpul pontificatului său, a încercat să unească din nou Biserica Catolică cu cea din Răsărit. În 1898, el a fost beatificat, ziua lui în calendarul catolic fiind data morții sale, 22 iunie.
1189 – A început a III-a Cruciadă.
Regii Philippe Auguste al Franţei, Henric al II-lea al Angliei şi împăratul Frederic Barbarossa şi-au reunit trupele pentru a III-a Cruciadă, îndreptându-se spre Ţara Sfântă .
1077 – Henric al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a prezentat ca penitent la Canossa (localitate din Italia de nord), pentru a obţine iertarea papei; după o aşteptare de 3 zile, a fost primit de papă, care i-a ridicat excomunicarea.