29 ianuarie 1964, s-au deschis Jocurile Olimpice de iarnă de la Innsbruck, Austria

0 1.018

2022: Sârbul Novak Djokovic a câştigat finala turneului Australian Open, egalând un record al spaniolului Rafael Nadal

2016: Înceta din viaţă cineastul Jacques Rivette, considerat unul dintre ”părinții Noului Val” al cinematografiei franceze (n. 1928)

2015Cirque du Soleil aducea la Bucureşti seria de spectacole Quidam

2013 – Turcia a interzis una dintre tradiţiile sale străvechi, reprezentative pentru cultura ţării: fumatul narghilelei. Această măsură se înscrie în cadrul noilor reglementări ale guvernului conservator privind lupta împotriva fumatului.

Conform acestei măsuri, fumatul celebrelor pipe cu apă în locuri publice este interzis, iar contravenienţii vor fi amendaţi.

În 2009, guvernul de la Ankara şi-a început ofensiva împotriva fumatului atacându-i pe fumătorii de ţigări. Acestea au fost interzise în toate locurile publice, inclusiv baruri, restaurante şi cafenele. Tot în acea perioadă, a fost interzis fumatul narghilelei de către minori.

Narghileaua era foarte populară în perioada Imperiului Otoman, însă consumul s-a redus considerabil abia după trecerea la republică şi modernizarea acestui stat, în 1923, an în care ţigările au câştigat treptat în popularitate.

2002 – Președintele american George W. Bush a declarat că Irak, Iran și Coreea de Nord formează „Axa răului”.

La patru luni după atentatele din 11 septembrie, preşedintele George W. Bush a declarat, în discursul său anual despre starea naţiunii, că Irakul lui Saddam Hussein, Coreea de Nord şi Iranul, sunt ţări care susţin terorismul internaţional, producând sau încercând să producă arme de distrugere în masă, formând o „axă a răului”.

Declaraţia a provocat un şoc pentru liderii iranieni, în condiţiile în care aceştia se arătaseră cooperanţi în eforturile pentru instalarea unui nou Guvern în Afganistan, după îndepărtarea talibanilor de la guvernare.

În plus, Guvernul iranian a negat categoric că ar încerca să fabrice bomba atomică sub acoperirea unui program nuclear civil.

1964 – S-au deschis Jocurile Olimpice de iarnă de la Innsbruck, Austria.

Lipsa de zăpadă a ameninţat Jocurile Olimpice de iarnă din Innsbruck, în 1964. Armata austriacă a transportat 20.000 lespezi de gheaţă de pe un vârf de munte şi a adus, de asemenea, 40.000 m cubi de zăpadă de pe pantele alpine.

La Jocurile Olimpice de iarnă au participat 36 de ţări, 1091 sportivi (199 femei, 892 bărbaţi).

1949 – Marea Britanie a recunoscut statul Israel.

1939 – A decedat William Butler Yeats, poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923, pentru că poezia sa întotdeauna inspirată, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi.

A studiat poezia în tinerețe, încă de la o vârstă fragedă, a fost fascinat de ambele legende irlandeze și oculte. Aceste subiecte caracterizează prima fază a operei sale, care a durat aproximativ până la începutul secolului.

În anii copilăriei, poetului îi plăcea să se plimbe singur, era foarte visător și în consonanță cu crezul acestuia, „religia frumuseții”, și-a făurit „o nouă religie, o biserică aproape infailibilă a tradiției poetice” (Tremurul valului, 1922).

Din anul 1900, poezia lui Yeats a căpătat particularitați mai mult fizice și realiste. El a renunțat, în mare măsură, la credințele transcendentale din tinerețea sa, deși rămasese încă preocupat de măștile fizice și spirituale, precum și de teoriile ciclice despre viață. De-a lungul anilor, Yeats a adoptat diferite poziții ideologice, inclusiv cele menţionate de criticul Mihai Moise Valdez, „pozițiile ideologice de naționalism radical și clasic liberale”.

Un pilon al înființării literaturii irlandeze, cât și a celei engleze, în ultimii ani de viață, Yeats a fost numit în calitate de Senator al Irlandiei cu doua mandate.

Yeats a fost un irlandez, prin descendență, loc de naștere (Sandymount) și temperament, misticism specific cultului străvechilor tradiții celtice, care a dat dovadă de un patriotism înflăcărat, militând împotriva stăpânirii engleze prin activități și scrieri, mai ales după rebeliunea din 1916, până la proclamarea Statului liber irlandez (1922).

1918 – Sfatul Ţării Republicii Democratice Moldoveneşti a adoptat decizia privind înfiinţarea judeţului Cahul în urma detaşării unei părţi a teritoriului judeţului Ismail, situate spre nord şi nord-vest de linia trasată de la staţia de cale ferată Valul lui Traian, între satele Curciu şi Vulcăneşti, Hagi-Abdul şi Împuţita, Cişmichioi şi Etulia, până la râul Prut, între oraşul Reni şi satul Giurgiuleşti, iar suburbia Vâlcov din judeţul Ismail şi târgul Leova din judeţul Cahul au fost declarate oraşe.

Republica Democratică Moldovenească este un fost stat care a fost înfiinţat în 2 decembrie 1917, pe teritoriul fostei gubernii Basaraba, prin proclamaţia Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei din regiune. Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti s-a făcut în condiţiile Revoluţiei ruse din 1917.

Iniţial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar în 24 ianuarie 1918 şi-a proclamat independenţa. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti. Consiuliul Director a fost dizolvat şi a fost înlocuit de Consiliul de Miniştri. Primul ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu, iar Ion Inculeţ a fost reconfirmat ca preşedinte.

În 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

1916 – Germania a efectuat primul raid aerian de bombardament cu aparate „Zeppelin” deasupra Parisului, în timpul Primului Război Mondial.

Un dirijabil german a aruncat 17 bombe asupra Parisului, iar 26 de persoane au murit în urma acestui atac aerian , care a fost ultimul de acest gen folosit de germani.

1896 – Doctorul Emile Grubbe a utilizat, pentru prima oară, radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al pacientei sale Rose Lee din Chicago.

1891 – Liliuokalani s-a proclamat regină în Hawaii.

Liliuokalani (n. 2 septembrie 1838  – d. 11 noiembrie 1917), numită și Lydia Kamakahea, a fost ultima regină a Insulelor Hawaii.

Liliuokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani, unde a învăţat, printre altele, engleza și a fost convertită la religia Bisericii congregaționalistă.

Ea a trăit la curtea regelui hawaianez Kamehameha IV. (1834 – 1863). Trebuia să se căsătorească cu prințul Lunalilo, dar l-a ales ca soț pe americanul de origine croată John Owen Dominis.

Liliuokalanil a devenit regină, deoarece regele David Kalākaua, fratele ei, nu a avut  urmași. Ajunsă pe tron, ea a întemeiat mai multe școli, căutând să sprijine educația femeilor băștinașe în stilul european.

1886 – Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929) a primit brevetul pentru fabricarea primului automobil din lume, alimentat cu benzină.

Vehiculul atingea o viteză maximă de 15 km/h şi-a primit numele de Mercedes.

1866 – A văzut lumina zilei Romain Rolland, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915, ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane.

A debutat ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite sub titlul Théâtre de la Révolution (Teatrul Revoluției), din care cea mai cunoscută este Danton (1900), ultima în ordine cronologică fiind Robespierre (1939).

Între 1904 – 1914, acesta a publicat romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l’Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland. Situându-se pe poziții pacifiste, a condamnat războiul (izbucnit în 1914) în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915).

I s-a acordat în 1916 Premiul Nobel, a donat Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revenea, au apărut romanele Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920), precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).

Personalitatea sa de scriitor-cetățean a fost adeseori comparată cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitând o importantă influență asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.

1856 – Regina Victoria a Marii Britanii a instituit Ordinul Crucea Victoriei (Victoria Cross), una dintre cele mai mari distincţii britanice pentru acte de bravură, primele distincţii Victoria Cross fiind acordate unor eroi în războiul Crimeei (1853-1856).

1845 – A fost publicat, pentru prima dată, în „New York Evening Mirror”, poemul Corbul (The Raven), de Edgar Allan Poe.

Poemul este adesea menționat datorită muzicalității versurilor, limbajului stilizat și atmosferei supranaturale. În poem, un corb vorbitor vizitează un bărbat îndrăgostit, urmărind decăderea acestuia în nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, se lamentează din cauza morții iubitei lui, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe Pallas Athena, corbul pare să-i agraveze starea prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică.

Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care ar avea succes atât critic, cât și la masele de oameni.

„Corbul” a fost inspirat parțial de corbul vorbitor din romanul de Charles Dickens, Barnaby Rudge. Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul de Elizabeth Barrett, „Lady Geraldine’s Courtship”, făcând, de asemenea, uz de rimă internă și aliterație.

1843 – S-a născut William McKinley, al 25-lea președinte al SUA (1897-1901), cel care a fost victima unui atentat în Detroit, pe 6 septembrie 1901, şi a decedat din cauza rănilor lui opt zile mai târziu, pe 14 septembrie 1901.

În timpul preşedinţiei sale, SUA au anexat Puerto Rico, Guam şi Filipine. În onoarea sa, cel mai înalt munte din America de Nord, în Alaska, înalt de 6200 metri, a primit numele „Mc Kinley”.

1837 – A murit ucis într-un duel poetul rus Aleksandr Puşkin.

Aleksandr Puşkin a fost cu siguranţă unul dintre cei mai mari scriitori al ţării sale.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără romanul „Boris Godunov”, „Dama de Pică”, precum şi o colecţie de poeme care a încântat generaţiile care i-au urmat.

În dimineaţa zilei din 27 ianuarie 1837, Puşkin a fost provocat la duel de Georges d’Anthes, pentru că i-ar fi curtat soţia, pe Natalie Gonciarova.

Poetul a fost grav rănit în duel şi a murit în ziua de 29 ianuarie.

1820 – A decedat Regele George al III-lea al Angliei.

În timpul domniei lui George al III-lea, Anglia a pierdut multe din coloniile sale în America de Nord, după Războiul de Independenţă. Aceste colonii au devenit mai târziu Statelelor Unite. De asemrnea, în timpul domniei sale, Irlanda a fost unită cu Anglia şi Scoţia. (1 ianuarie 1801).

George al III-lea a suferit crize de nebunie în faţa cărora medicii vremii au fost neputincioşi. În prezent, se crede că George al III-lea a suferit de porfirie (o boală ereditară cauzată de o tulburare a sintezei hemului şi caracterizată prin acumularea în ţesuturi a unor substanţe intermediare ale acestei sinteze, porfirinele, ce se manifestă din copilărie prin uşoare tulburări cutanate după expunerea la soare).

1688 – A venit pe lume Emanuel Swedenborg, om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat; supranumit de Balzac „Buddha al Nordului”; una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei.

Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea născut dintre cei nouă copii ai lui Jesper Swedberg și al Sarei Belim. La vârsta de opt ani, acesta și-a pierdut mama. Zece zile mai târziu, după moartea singurului frate mai mare (al doilea copil al soților Swedberg era o fată), Emanuel a devenit cel mai mare dintre copiii în viață. În 1697, tatăl său s-a căsătorii cu Sara Bergia, care l-a iubit foarte mult pe Emanuel și i-a lăsat o moștenire semnificativă. Tatăl lui, cleric luteran, a devenit ulterior un episcop faimos și controversat a cărui dioceză a inclus bisericile suedeze din Pennsylvania și Londra.

La vârsta de 11 ani, s-a înscris la Universitatea din Uppsala, unde tatăl său preda și a studiat teologia, literatura, matematica și științele naturii. În 1709, la 21 de ani, a devenit doctor în filosofie.

În perioada 1710-1715, Emanuel Swedenborg a călătorit în Anglia, Olanda, Franța și Germania pentru a studia și a lucra împreună cu savanți de frunte ai Europei Occidentale din acele timpuri. În Londra, Swedenborg a studiat opera lui Sir Isaac Newton, a lucrat cu astronomul John Flamsteed și a investigat experimentele chimice ale lui Robert Boyle.

La întoarcere în Suedia, în 1714, Swedenborg a studiat ca inginer sub ghidarea genialului inventator suedez Christoplier Polliem.

Cariera sa ca om de știință s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă științifică suedeză, „Daedalus Hyperboreus”. La 30 de ani, acesta cunoștea 10 limbi străine, iar ulterior a învățat și ebraica și aramaica.

Inventator prolific, Swedenborg a conceput un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe și propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigația subacvatică, o mașină cu aburi, un model de ecluză și o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mișcarea planetelor.

Câțiva ani mai târziu, Regele Carol al XII-lea al Suediei i-a oferit o slujbă ca supervizor al industriei miniere suedeze între anii 1716 și 1747 și a început să publice ceea ce s-a dovedit a fi în cele din urmă o lucrare fundamentală în metalurgie, Opera philosophica et metallurgica (1734), considerată și astăzi de referință în domeniu. A fost acceptat ca membru al guvernului într-un cabinet cu reputație internațională în domeniul metalurgiei.

După moartea lui Carol al XII-lea, Emanuel a fost înnobilat de Regina Ulrika Eleonora, iar numele său de familie a fost schimbat în Swedenborg (sau Svedenborg). Această schimbare i-a conferit o poziție în Casa Nobiliară Suedeză, unde a rămas ca participant activ la guvernarea Suediei întreaga sa viață.

Ca membru al Academiei Regale a Științelor, Swedenborg s-a dedicat studiilor științifice și reflecțiilor filosofice. După 1734, el și-a direcționat studiile și lucrările asupra anatomiei în căutarea unei interfețe dintre suflet și corp, făcând câteva descoperiri semnificative în domeniul fiziologiei.

Swedenborg a ales să întreprindă un studiu al anatomiei umane. Rezultatul acestor studii au fost două volume substanțiale care includeau descoperiri semnificative cum ar fi localizarea anumitor funcții motorii în cortexul cerebral. Studiile sale asupra sistemului nervos și al creierului l-au creditat pentru prima înțelegere precisă a importantei cortexului cerebral și a mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este, de asemenea, prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile și importanța glandelor endocrine, în special glanda pituitară.

În 1743, la vârsta de 55 de ani, aflându-se la Londra, a avut o revelație care i-a schimbat radical cursul vieții. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredințat-o, spunându-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul și Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îți voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii”.

Din acel moment, Swedenborg a renunțat la științe și s-a consacrat descrierii lumii spirituale, unei vieți mistice creștine, care i se dezvăluia progresiv și pe care a făcut-o cu măiestria educației sale religioase.

În 1744, Swedenborg a călătorit în Olanda, timp în care el a început să aibă o serie de vise revelatorii. Swedenborg purta cu el un jurnal de călătorie în care și-a descris experiențele avute în aceste vise. Jurnalul a fost descoperit în Biblioteca Regală, abia în 1850 și publicat în anul 1859 cu titlul Drömboken (Cartea de vise).

În 1747, el a început să învețe ebraica pentru a citi în original Biblia. Nu de puține ori a făcut dovada unor înzestrări excepționale – clarviziune și profeție. În 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmată ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morții țarului Petru al III-lea al Rusiei.

Între anii 1749 și 1756, Swedenborg a publicat principala sa operă teologică, Arcana Caelestia sau Heavenly Secrets (Secretele Cerului), al cărui titlu complet poate fi tradus ca Dezvăluirea Sensurilor Profunde Cerești din Sfânta Scriptură sau Cuvântul Domnului. Această lucrare, ce cuprinde 10 volume cu un total de aproximativ 6000 de pagini, comentează fiecare vers și adesea fiecare cuvânt din Geneză și Exod, interpretându-le cu multiple nivele de semnificație referitoare la întreaga istorie a umanității, problemele și cursul pelerinajului spiritual al fiecărui individ și la nivelul cel mai profund, povestea interacțiunii dintre latura umană și cea divină a lui Iisus.

În această perioadă, Swedenborg a scris opt volume explicând Apocalipsa (Apocalypse Revealed), alte lucrări intitulate Divine Providence (Providența Divină), Iubirea și înțelepciunea Divină și Cele Patru Doctrine, adică Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Viața și Credința. Swedenborg și-a prezentat experiențele trăite în lumea de dincolo în volumul intitulat Heaven and its Wonders and Hell (Raiul și minunile sale și iadul).

În restul vieții, el a susținut că această schimbare i-a fost adusă de Iisus Hristos, care i-a apărut, l-a chemat către o nouă misiune și i-a deschis porțile percepției. Noul său nivel de conștiință îi permitea acum accesul simultan în această lume și în lumea de dincolo.

În 1768, la vârsta de 80 de ani, Swedenborg și-a început penultima călătorie în Franța și apoi în Anglia, unde a scris ultima sa mare lucrare teologică, True Christian Religion (Adevărata Religie Creștină).

În 1770 la vârsta de 82 de ani, Swedenborg călătorește încă o dată la Amsterdam (locul în care au început visurile) și completează această monumentală operă.

1616 – Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 – m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn, într-o expediție pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.

1595 – A avut loc premiera piesei „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a Julietei Capulet (Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din oraşul Verona din nordul Italiei, care se îndragostesc şi se decid să moară împreună.

Leave A Reply

Your email address will not be published.