21 februarie 1916, la Verdun (Franța), a început cea mai distrugătoare bătălie din Primul Război Mondial

2008 – A fost incendiată Ambasada SUA de la Belgrad. 150.000 demonstranţi s-au adunat la Belgrad, în Serbia, în semn de protest faţă de proclamarea independenţei Kosovo. Un grup de protestatari a incendiat Ambasada Statelor Unite ale Americii.

Tomislav Nilolic, şeful Partidului Radical Sârb, a acuzat Statele Unite şi Uniunea Europeană ca fiind responsabile pentru furtul Kosovo.

2004 – A murit generalul de brigadă Ion Ştefan Eremia, autorul unui roman satiric anticomunist pentru a cărui scriere, dar şi pentru tentativa (eşuată) de a-l trimite spre a fi publicat la Paris a fost „răsplătit” cu închisoarea de însuş Gheorghiu-Dej („Guliver în Ţara Minciunilor”).

1995 – Ziarul Internaţional „Herald Tribune” a reprodus opinia unor oficiali ai Alianţei Nord-Atlantice, potrivit căreia „Armatele fostelor state comuniste dispun de slabe capacităţi de luptă, cu excepţia României, care este, paradoxal, una dintre cele mai sărace ţări din estul Europei”.

1992 – A avut loc vizita, la Bucureşti, a secretarului general al NATO, Manfred Wörner, pentru a participa la ceremonia de inaugurare a Centrului Euro-Atlantic din Capitală.

1974  – A fost adoptată o nouă constituție a Iugoslaviei, provinciile autonome Kosovo și Voivodina au primit drepturi republican, iar Iosip Broz Tito a fost ales președinte al Iugoslaviei pe viață.

1972 – A avut loc lansarea romanului Marele singuratic, de Marin Preda.

1961 – S-a născut Constantin Lăcătuşu, sportiv de performanţă, alpinist, primul român care a escaladat Everestul, în anul 1994, în cadrul expediţiei „Everest 94”.

La 16.11.2001, a pornit, alături de alpinistul Michael Hodges, într-o expediţie având ca scop escaladarea celui mai înalt vîrf din Antarctica, Mount Vinson (4897 m), şi care încheia proiectul „Top 7”, ce urmărea cucerirea celor mai înalte vârfuri ale celor şapte continente.

1953 – Francis Crick şi James D. Watson au descoperit structura ADN-ului  molecular, aceasta fiind una dintre cele mai importante descoperiri postbelice ,o descoperire care a revoluţionat ştiinţa.

1948 – A avut loc Congresul de unificare a Partidului Comunist Român şi a Partidului Social Democrat. În urma acestei unificări s-a creat Partidul Muncitoresc Român, secretar general al Comitetului Central al Partidului fiind ales Gh. Gheorghiu-Dej.

Momentul a însemnat instaurarea în România, pentru o perioadă de 50 de ani, a regimului totalitar.

1947 – A fost inventat aparatul de fotografiat la minut de către Edwin Herbert Land, în New York.

1947  – Consiliul de Miniștri a hotărât proclamarea lui Iosif V. Stalin cetățean de onoare al României.

1941 – C.I.C. Brătianu, președintele PNL, i-a recomandat printr–o scrisoare generalului Antonescu să nu angajeze România exclusiv de partea Germaniei.

1941 – Ordonanța guvernului maghiar nr. 1440/1941 a anulat în Transilvania de N–E, ocupată de Ungaria horthystă prin Dictatul de la Viena, reforma agrară românească din 1921. Se anulau, în același timp, și toate achizițiile făcute de români în perioada 1918–1940.

1921 – Adunarea Constituantă din Republica Democrată a Georgiei a adoptat prima constituţie a ţării.

1916 – La Verdun (Franța), a început cea mai distrugătoare bătălie din Primul Război Mondial, soldată cu aproximativ 1 milion de victime. S–a încheiat prin respingerea, de către armata franceză, a atacurilor germane, la 18 decembrie 1916.

Bătălia s–a încheiat prin respingerea  de către armata franceză a atacurilor germane, la 21 iulie 1916.

Daca la Marna în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat in câteva zile, la Verdun a fost prima bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou. Bătălia de la Verdun a dost cunoscută după remarca „Ils ne passeront pas” (Ei NU vor trece) .

Pentru francezi bătălia de la Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al razboiului.

Bătălia de la Verdun (21 februarie – 18/20 decembrie 1916) a fost cea mai lungă bătălie a Marelui Război, precum și una dintre cele mai sângeroase, bilanțul ei numărând aproape un milion de victime. Din acest motiv, B.H. Liddell Hart, autorul celei mai cunoscute istorii militare ale Primului Război Mondial, avea să compare bătălia de la Verdun cu o mașină de tocat.

Deși s-a încheiat, oficial, cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun n-a adus părții învingătoare niciun avantaj strategic important. Singurul efect a fost de a epuiza atât forțele germane, cât și cele franceze, ale căror pierderi s-au ridicat la cifre de necrezut: aproximativ 550.000 pentru francezi și 430.000 pentru germani (estimările diferă, pornind de la circa 710.000 și mergând până la un maxim de 980.000).

1907 – A intrat în vigoare legea privind organizarea marinei comerciale din România.

1907 – S-a născut Wystan Hugh Auden, poet englez, considerat printre cei mai importanți și influenți scriitori ai secolului al XX-lea.

Auden a scris o cantitate considerabilă de critică literară și eseuri și este coautor al unor piese dramaturgice alături de prietenul său Christopher Isherwood.

Opera sa este caracterizată printr-o varietate excepțională, de la forme tradiționale riguroase, la forme originale, totuși complicate, ca și măiestria tehnică și verbala pe care Auden și-a etalat-o indiferent de formă.

Înainte de a trece la anglicanism (o varietate mai protestantă de anglicanism decât anglo-catolicismul părinților săi), Auden s-a interesat de controversele politice de stânga ale vremurilor și unele dintre cele mai importante opere ale sale reflectă aceste preocupări, cum ar fi Spania, un poem despre Războiul civil din Spania, și 1 Septembrie 1939, despre izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial (ambele au fost ulterior repudiate de Auden și excluse edițiile selective).

De asemenea, a colaborat cu compozitori, scriind un libret pentru Benjamin Britten și, împreună cu Chester Kallman, un libret pentru Igor Stravinsky și alte două pentru Hans Werner Henze.

1891 – A avut loc formarea unui nou guvern liberal-conservator în România, prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu.

1848 – A apărut, la Londra, Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx și Friedrich Engels.

1824 – În Saint John, New Brunswick (Canada), un tânăr de 18 ani a fost spânzurat pentru furtul a 25 de cenţi.

1805 – A venit pe lume Timotei Cipariu, erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”.

Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), Timotei Cipariu a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, prețioasă și prin raritățile ei. Aceste cărți i-au fost procurate în special de prietenul său din București, librarul Iosif Romanov, și de reprezentanții companiei acestuia la Constantinopol și la Cairo. În octombrie 1948, regimul comunist a impus, conform ordinului de la Moscova, asimilarea Bisericii Greco-catolice Romane în Biserica Ortodoxă, confiscând Biblioteca Cipariu (lăsată moștenire Mitropoliei Blajului) și trecând-o ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.

Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania, prin periodicele înființate și conduse de el:Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine; Învățătorul poporului (1848); Archivu pentru filologie și istorie (între 1867 și 1870 și în 1872), prima revistă românească de filologie.

A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra. A fost membru al Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu vicepreședintele ei.

A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale, acesta a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea noastră romană.

Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină.

Pe tărâm politic, s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece Secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. A fost membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864, membru în Dieta Transilvaniei de la Sibiu.

1791 – A văzut lumina zilei Carl Czerny, compozitor, pianist și profesor austriac, rămas în istoria muzicii cu studiile sale pentru pian, fiind considerat primul profesor de pian.

El a învǎțat sǎ cânte la pian de la tatǎl său, înainte de a lua lecții de la Johann Nepomuk Hummel, Antonio Salieri și Ludwig van Beethoven. Carl Czerny a fost un pianist ambițios, prima sa apariție în public fiind la vârsta de 9 ani (1800), impresionând publicul vienez cu un Concert pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart.

Czerny a început devreme să dea lecţii şi la vârsta de cincisprezece ani era deja un profesor renumit. Cel mai faimos elev al său a fost Franz Liszt, care i-a dedicat cele douasprezece „Transcendental Etudes”.

Czerny a compus un număr mare de piese şi numeroase simfonii, concerte, sonate sau cvartete de coarde. El a fost printre primii compozitori care au utilizat cuvântul „etude” (studiu) pentru titlul unei compoziţii.

1677 – S-a stins din viaţă Baruch Spinoza, renumit filosof evreu olandez de origine sefardă, cu strămoși de proveniență portugheză (d’Espinosa); raționalist și unul din reprezentanții panteismului.

Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Thomas Hobbes și René Descartes, însă întreaga existență reducându-se la ceea ce el a numit Substanță.

În Ethica Geometrico Demonstrata (Etica prezentată într-o ordine geometrică, 1674), Spinoza consideră că universul este identic cu Dumnezeu, Substanță rezultată din sine și prin sine. Substanța, noțiune preluată din filosofia scolastică, nu are o realitate materială, ci o esență metafizică, fiind dotată cu atribute infinite, din care inteligența umană nu poate cuprinde decât două: lumea obiectelor materiale și manifestările gândirii. Pentru a explica interacțiunea evidentă între obiecte și idei, Spinoza a dezvoltat teoria paralelismului, în sensul că fiecare idee posedă o corespondență fizică și, invers, fiecare obiect fizic dispune de o idee adecvată.

Individualitatea lucrurilor este explicată ca forme de manifestare ale substanței, fiind în totalitatea lor natura naturata (natură creată), în timp ce Dumnezeu sau substanța este o natura naturans (natură creatoare). Din aceasta rezultă ideea indestructibilității lumii. Cunoașterea intuitivă a substanței constituie sursa iubirii spirituale a lui Dumnezeu (amor Dei intellectualis).

Cauzalitatea iminentă este reprezentată în metafizica lui Spinoza drept natură creată prin ea însăși. Fiecare obiect sau fiecare idee depinde de existența altor obiecte sau idei, care le determină existența. Numai prin identificarea cu substanța sau Dumnezeu se poate obține nemurirea.

1605 – Ștefan Bocskay a fost proclamat principe al Transilvaniei, în urma alegerii sale de către Dieta de la Miercurea Nirajului.

În Transilvania situația fu atât de instabilă, iar Ungaria se afla și ea sub jug nemțesc, până când Domnul l-a urnit din căpitănia sa orădeană pe Ștefan Bocskay, care i-a extirpat pe nemți din Transilvania /…/ Bocskay, cu ajutorul turcilor, i-a scos pe nemți și din Ungaria. Principe foarte bun, el făcu multe lucruri mari în chiar puțină vreme; a restabilit libertățile, atât lăuntrice, cât și din afară, ale Ungariei și Transilvaniei; a pus ca orașele haiducilor să fie bastioane ale unui mare teritoriu împotriva turcilor.

Ștefan Bocskay s-a născut la 1 ianuarie 1557, la Cluj. În 1592, acesta a fost numit comandant al cetății Oradea, iar  în 1595, Bocskay, aliat al împăratului Rudolf II-lea, a fost numit locotenent general al armatei transilvănene care a efectuat campania antiotomană din Muntenia, împreună cu voievozii români Mihai Viteazul și Ștefan Răzvan, sub comanda supremă a principelui Sigismund Báthory. Învinși la Târgoviște și Giurgiu, turcii au fost obligați să se retragă la sud de Dunăre.

În luna aprilie 1605, Ștefan Bocskay a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. La 14 septembrie 1605, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay a fost unanim ales principe de cele trei națiuni la Dieta de la Mediaș și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman s-a concretizat în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al Ungariei.

Numirea lui Ștefan Bocskay ca rege al Ungariei, importanța și fastul încoronării sale, la care a fost prezent marele vizir, reprezintă aspectul particular și limita superioară a sprijinului politic otoman. Totodată, prezența marelui vizir la încoronare sublinia faptul că, spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se acordă o importanță deosebită.

1513 – A murit Papa Iulius al II-lea.

Giuliano della Rovere, născut la 05 decembrie 1443, a fost ales Papă (1503-1513) sub numele de Julius II.
A dorit să facă din Statul Papal o mare putere, fapt care i-a adus porecla de Iulius Cezar II pentru admiratorii săi. Nu a ezitat să participe personal la campaniile militare în calitate de comandant suprem.

El a restaurat autoritatea Papei si l-a obligat pe Cezar Borgia să se refugieze în Franţa.

Sub pontificatului său, Papa Iulius al II-a, convocat al cincilea Conciliu Lateran, a creat Garda Elveţiană în 1505, a pus piatra de temelie a Bazilicii Sfântul Petru din Roma.

1411 – Jan Hus a fost excomunicat de Papa Grigore al XII-lea, după ce a luat poziţie împotriva Indulgenţelor papale.

Jan Hus a fost teolog, savant şi reformator religios ceh, care a fost excomunicat în 1411 şi condamnat de Biserică pentru erezie, ars pe rug în 1415.