15 martie 1940, s-a născut Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu), filozof, logician, pedagog și jurnalist român

2004 – Oamenii de știință au raportat descoperirea Sednei, cel mai distant obiect din sistemul solar observat până acum.

1996 – ONU a lansat un proiect pentru salvarea Africii de subdezvoltare prin acordarea a 25 miliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani și mobilizarea agențiilor împotriva sărăciei și maladiilor. Proiectul s-a numit „Inițiativa specială privind Africa”.

1991 – A luat ființă Fundația Europeană Nicolae Titulescu, cu scopul de a onora memoria marelui diplomat român, de a stimula și întreține interesul pentru viața și activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu.

1990 – Au avut loc confruntări violente între cele aproximativ 10.000 de persoane sosite în România pentru aniversarea Revoluţiei ungare de la 1848 şi români.

Punctul culminant al acestor manifestări, în cuprinsul cărora s-au scandat lozinci antiromâneşti şi s-au profanat monumente româneşti, l-a constituit confruntările violente dintre românii şi maghiarii din Târgu Mureş, din zilele de 19 şi 20 martie 1990.

În judeţul Harghita, maghiarii au aniversat Revoluţia ungară de la 1848 prin punerea drapelului maghiar pe instituţiile publice, primării, case de cultură, şcoli, spitale, case particulare.

1974 – Pilotul şi planoristul Arpad Kiss a efectuat primul zbor cu primul deltaplan românesc, AK-22.

1966 – S-a creat, la Bucureşti, Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI).

1940 – S-a născut Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu), filozof, logician, pedagog și jurnalist român, care a știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu, George Murnu etc.

La 23 ianuarie 1911, la Societatea Studenților în Litere a ținut conferința Literatura celei de a IV-a proporționale: Sărmanul Dionis de Eminescu, tipărită în Noua Revistă Română la 22 februarie 1911 (debutul publicistic avusese loc în 1909). La 23 septembrie 1912, acesta a publicat în Noua Revistă Română, sub pseudonimul Mihai Tonca, Preocupările filosofice ale geometrului Poincare; ulterior a fost cooptat ca redactor la respectiva revistă.

În 1924, a publicat art. Cum se pregătește revoluția, în Ideea Europeană (semnătura: Niculae Ivașcu). În cadrul Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie – 15 august), a ținut prelegerea Contribuția latină în filosofie, iar în noiembrie, a deschis cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925).

În anul universitar 1924-1925, a propus ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești).

La 1 ianuarie 1926, filozoful a fost numit conferențiar definitiv de Istorie a logicii și Metafizică. La 1 ianuarie 1930, a fost numit profesor titular al Catedrei de Psihologie și Pedagogie a Institutului Superior de Educație Fizică (înalt Decret Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929).

În anul universitar 1930-1931, a predat cursul Istoria metafizicei ca tipologie a culturii, prelegerea inaugurală a avut ca temă Moda în filosofie.

Prin prelegerile și cursurile susținute, în calitate de profesor al Universității bucureștene și ca unul din ideologii principali ai legionarismului și un apologet al fascismului românesc, a influențat tânăra generație, determinând mulți intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă.

1939 – A avut loc ocuparea regiunilor cehe de către Germania hitleristă. Încălcând acordul de la München, Hitler a ocupat Boemia şi Moravia, transformate în „protectorat” german, iar Slovacia a devenit „independentă”, cu un regim dictatorial de extremă dreaptă, condus de monseniorul Tiso.

1939 – Ca urmare a intrării trupelor hitleriste în Cehoslovacia, în România s-a decretat mobilizarea generală. Pe întreg teritoriul României au loc manifestaţii în sprijinul Cehoslovaciei.

1915 – A venit pe lume Nicolae Botnariuc, zoolog și biolog român, ales ca membru al Academiei Române (corespondent în 1974 și titular în 1990); autor a peste 150 de lucrări științifice, a condus colectivul de elaborare a lucrării Fauna României, ca și prima expediție românească transafricană (1970-1971); membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

După absolvirea liceului „Ion Creangă” din Bălți și luarea bacalaureatului în 1936, s-a înscris, mai întâi, la Școala Politehnică din București (1936 – 1938), iar apoi la Facultatea de Științe, Secția de Științe Naturale a Universității din București, unde și-a luat licența în 1942.

În 1941, Nicolae Botnariuc, împreună cu Traian Orghidan, studiind crustaceele, a publicat în Buletinul Secției Științifice al Academiei Române prima lui lucrare intitulată Sur une nouvelle espèce du genre Imnadia trouvée en Roumanie et sur les Imnadiidae.

În cadrul Institutului de Biologie, acesta a condus Laboratorul de sistematică și evoluție a animalelor (1949 – 1973) și, ulterior, Laboratorul de ecologie acvatică (1973 – 1983)

1906 – A luat fiinţă compania Rolls Royce.

1892 – A fost patentată prima scară rulantă (de către Jesse W. Reno, din New York).

1888 – A avut loc debutul propriu-zis al scriitorului român Barbu Ştefănescu Delavrancea în calitate de nuvelist, cu Sultănică. Nuvela a fost semnată Argus şi publicată în România liberă.

Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar de Bucureşti.

După ce începe să publice versuri în ziarul România liberă, în 1878, a publicat primul său volum, placheta de poezii Poiana lungă. Amintiri, semnată doar cu prenumele Barbu, în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului, cu o bună primire din partea criticii, în revistele Viața literară, România liberă, Familia.

Scriitorul își va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început de la Vrancea, după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simțea foarte legat sufletește).

În perioada 1880 – 1882, Barbu Ștefănescu a publicat în România liberă foiletoanele intitutale Zig-Zag, semnând cu pseudonimul Argus. După un scurt popas la Paris (1882 – 1884), pentru a-și desăvîrși studiile juridice, Delavrancea a publicat, în 1885, volumul de nuvele Sultănica.

Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, a ajuns, în 1899, primar al Bucureștilor.

La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul a fost ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea a rostit discursul Din estetica poeziei populare, care a avut un ecou deosebit în lumea literară.

1876 – S-a încheiat, la Bucureşti, Convenţia de comerţ şi navigaţie româno-rusă pentru o perioadă de 10 ani.

Convenţia de comerţ şi navigaţie româno-rusă a fost creată pe principiul aplicării tarifului acordat naţiunii celei mai favorizate şi al egalităţii de tratament între cele două părţi.

1876 – A apărut, la Bucureşti, ziarul Timpul în calitate de organ oficial al Partidului Conservator.

Ziarul Timpul a fost editat între anii: 1876-1884, 1889-1900 şi 1900-1922.

1873 – A fost adoptată Legea organică, prin care s-au fixat atribuţiile Ministerului Afacerilor Străine şi ale reprezentanţilor diplomatici ai României peste hotare.

1848 – A avut loc, la Budapesta, declanşarea Revoluţiei maghiare împotriva dominaţiei habsburgice. La 14.04.1849, Kossuth Lajos a proclamat Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă a dus la înăbuşirea în sânge a revoluţiei.

1659 – Principele Transilvaniei, Acatiu Barcsay (ales de marele vizir Mehmet Köprulu Pasa), a hotărât scutirea preoţilor români de dijmele în vite şi cereale.

1493 – Cristofor Columb s-a întors în Spania după prima sa călătorie în America.

1412 – A fost încheiat acordul secret de la Lublau, între Polonia şi Ungaria, care reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de influenţă.

La domnia Moldovei în acea perioadă se afla Alexandru cel Bun, domn paşnic şi bun gospodar, vasal credincios al regelul Poloniei, Vladislav Iagiello.

Regele Ungariei, Sigismund, dorea readucerea Moldovei sub suzeranitate ungară, dar regele Vladislav Iagiello era un suveran prea puternic pentru a putea fi înlăturat. Ambii monarhi au convenit la un acord secret de compromis, Acordul secret de la Lublau, prin care Ungaria recunoştea suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei cu condiţia ca Moldova să apere Ungaria împotriva turcilor. În cazul în care domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, ar refuza acest ajutor armat, Moldova urma să fie împărţită în două: Ungaria luând ţara de jos cu linia munţilor, Bârladul şi Chilia, iar Polonia partea de nord cu Iaşii, linia Nistrului şi Cetatea Albă.

Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru cel Bun al Moldovei şi-a onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon apărându-i de turci pe Poloni, fără să ştie de existenţa acordului de la Lublau.